{"id":17329,"date":"2013-12-05T11:49:51","date_gmt":"2013-12-05T09:49:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17329"},"modified":"2013-12-05T11:49:51","modified_gmt":"2013-12-05T09:49:51","slug":"lectia-despre-cinema-cu-si-despre-cristi-puiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lectia-despre-cinema-cu-si-despre-cristi-puiu\/","title":{"rendered":"Lectia despre cinema. Cu si despre Cristi Puiu"},"content":{"rendered":"

Invitat \u00een calitate de presedinte al juriului la cea de a saptea editie a Festivalului International de Film Studentesc de la Cluj \u2013 Ffest \u2013, Cristi Puiu a sustinut, la Facultatea de Teatru si Televiziune (Universitatea Babes-Bolyai), un masterclass despre film si despre pozitia lui ca autor \u00een cinematografia rom\u00e2neasca. Regizorul a vorbit deschis despre etapele subiective ale nasterii cinemaului si, \u00een acelasi timp, a povestit memorabil o parte din experientele sale cu diversi oameni din breasla. Bine\u00eenteles, nu au lipsit sfaturile, angoasele, frustrarile cineastului cu privire la anumite momente din cariera sa. Dincolo de tusele \u00eengrosate si de dialogul sincer, o mare parte dintre sugestiile oferite de Cristi Puiu constituie, de fapt, o temelie solida pe care se bazeaza viziunea lui asupra cinemaului. Iar aceasta platforma solida, sustinuta, ironic, de inefabil, poate fi sintetizata printr-un truism aforistic redimensionat de Puiu: \u201esunt foarte multe lucruri pe care nu le poti spune \u00een cuvinte.\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

Publicul: \u00cen \u201eAurora\u201c ati jucat rolul principal. Mai aveti de g\u00e2nd sa jucati si \u00een alt film de-al dumneavoastra?<\/em><\/strong>
\nCristi Puiu: <\/strong>Nu, dar stiti si voi: \u201eNever say never\u201c. A fost oribil. De fiecare data c\u00e2nd mi se pune \u00eentrebarea asta reactionez, de cele mai multe ori, destul de brutal. Nu exista un fel de a face cinema. Nu exista un standard. Nu exista un fel de a vedea lumea. Nu este foarte sigur \u00een ce masura ar fi existat toata structura asta, tot dispozitivul asta cinematografic, extrem de ramificat, care spune ca unii raspund de actorie, unii de regie, imagine, s.a.m.d., sau daca lucrurile ar fi putut fi facute de un singur om. \u00cen momentul \u00een care \u00eeti imaginezi un film, ajungi la el prin tatonari succesive. Niciodata nu-ti apare filmul \u00een minte, gata fabricat. Dar \u00eeti apar fragmente pe care trebuie sa le pui \u00eempreuna. S-ar putea ca pusul asta \u00eempreuna sa te duca la niste decizii pe care nu vrei sa le iei, si de care, \u00een mod inconstient, vei fugi. Creierul tau te va proteja si le va sterge. Povestea cu \u201eAurora\u201c e \u00een felul urmator. Am vazut vreo 60 si ceva de actori. Aveam \u00een minte clar personajul lui Viorel. Si am \u00eenceput sa caut actori si cumva Bucurestiul nu tinea. C\u00e2nd a venit Corban \u2013 a jucat \u00een rolul prezentatorului \u00een filmul lui Porumboiu \u2013 mi-a zis ca a citit scenariul si ca nu vrea sa joace, ca nu-l intereseaza rolul asta. I-am spus chapeau! Are dreptate, s-ar putea ca rolul sa te destabilizeze, cine stie cu ce s-ar putea sa te \u00eenfrunti. La un moment dat, pentru ca la casting m-a ajutat Clara Voda, mi-a spus: \u201eDe ce nu dai tu proba? Pentru ca eu stau aici, ma uit la tine si tu joci foarte bine\u201c. Si m-am g\u00e2ndit, totusi, ca pe mine nu ma judeca actorul, castingul nu e pentru mine. Din multe motive, eram pe o pozitie avantajoasa. Dar chestia asta a ramas \u00een mine. Mi-am zis ca oricum nu pot sa joc pentru ca sunt pudic, si nu \u00een sensul \u00een care mi-e rusine sa ma dezbrac. Pudic \u00een sensul \u00een care mi-e greu sa ma dezbrac \u00een fata camerei, eu, omul, nu eu, corpul. Nu are legatura cu corpul fizic, ci cu mine. Cu ceea ce le cer eu actorilor sa fie, nu sa faca. Mi-e foarte greu sa ma duc acolo pentru ca ma protejez. Si nu ma protejez pentru ca am vedenii, ci pentru ca mi-e frica. Dar nu stiu de ce mi-e frica. De exemplu, mi-e frica sa fac film documentar pentru ca nu ma pot baga \u00een viata oamenilor. E pentru altii, nu e pentru mine. (…) La fiecare pas exista tentatii. Cea mai puternica tentatie pe care o exercita creierul nostru este confortul. Confortul \u00eenseamna aliniere. Sa fim ca toti ceilalti, parte dintr-o familie, sa fim iubiti. Nimeni nu vrea sa fie singur. Asa am raspuns si eu ispitelor astora. G\u00e2ndul initial \u00een ceea ce priveste filmul \u201eAurora\u201c e ca nu putem intra \u00een mintea celuilalt. Si nu putem intra \u00een mintea celuilalt nu pentru ca se protejeaza, ci pentru ca noi nu putem parasi propria noastra minte. Si atunci mi-am dat seama ca eu trebuia sa fiu cel care joaca. Pentru ca, atunci c\u00e2nd lucrezi cu actorii, c\u00e2nd faci un film, ceea ce fac actorii e sa aproximeze. Si c\u00e2nd toti se angajeaza, adica aproximeaza, iese o chestie calduta. C\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla sa se nasca ceva acolo, \u00een fata obiectivului, nu e din meritul actorului, nu e din meritul regizorului, ci se \u00eent\u00e2mpla din ratiuni misterioase. Aici fiecare alege: \u00eent\u00e2mplarea\/hazardul\/Big Bang sau Dumnezeu. (…) A fost o situatie cu totul si cu totul neobisnuita. Nu ar fi neobisnuita pentru Woody Allen, pentru Chaplin, pentru Orson Welles, dar pentru mine era. Apoi a venit Luminita Gheorghiu la mine si mi-a spus: \u201eCristi, am \u00eenteles ca te-ai distribuit \u00een film. Ce ai facut tu acolo \u00een film nu putea fi pus \u00een cuvinte, sub forma de indicatie\u201c. \u00cen schimb, \u00een filmul traditional toata lumea aproximeaza. Tu \u00eei oferi o indicatie, o idee, iar actorul va decripta ideea ta cu ajutorul dictionarului propriu. Iar dictionarele nu se suprapun.
\nDespre pozitia si prezenta aparatului de filmat<\/strong>
\nCristi Puiu (catre un operator imaginar):<\/strong> \u00cei spun unui operator \u2013 daca tu te uiti cu atentie la omul asta, camera o sa vibreze (Ce \u00eentelege el? \u00centelege sa miste camera!). Si o sa vibreze pentru ca se va naste o relatie, \u00eentre cel care se afla \u00een fata aparatului si cel care se afla \u00een spatele aparatului, pentru ca aparatul este o mitraliera. Trebuie tinut cont ca \u00een fata camerei sunt niste oameni. Ca sunt ei nauci, asta nu mai conteaza. Datoria ta este sa-i salvezi, sa-i aduci si sa spui: uite, eu te iubesc asa cum esti, nu mai pune nimic, nu-mi mai pasa de nimic. Actorul nu o sa dea nimic, dec\u00e2t daca e \u00eenconjurat de iubirea ta. Dar asta e un caz ideal. M-a \u00eentrebat un operator ce \u00eenseamna chestia asta: cum ma uit la oameni, si nu la povesti? Si m-a dus la o alta formula, care e foarte discutabila, \u00eenteleaga fiecare ce vrea. Dar singura formula pe care am gasit-o ca sa explic procesul asta este, iarasi, metaforico-ideala. Se \u00eent\u00e2mpla ca lucrurile sa se \u00eent\u00e2mple \u00een prezenta aparatului de filmat, atunci c\u00e2nd si unul, si celalalt intra \u00een rezonanta. Ce \u00eenseamna sa intre \u00een rezonanta? Sa va imaginati ca bataile inimii operatorului se sincronizeaza cu bataile inimii operatorului. Tu esti \u00een pozitia de a \u00eenregistra viata omului (\u00een cazul cu Lazarescu, faptul ca omul acela moare, si moare \u00een acel moment). Si tu trebuie sa faci efortul, sa treci prin toate focurile iadului si sa-i dai mastile la o parte si sa te asiguri ca e ok. (…) Nu e nimic de \u00eenteles. E ca \u00een situatia aia cu Godard. Erau pe platou, la filmari, si vine operatorul si \u00eenceape sa aseze lumina, iar Godard \u00eentreaba: \u201eCe faci?\u201c, la care omul raspunde: \u201ePun lumina\u201c, la care Godard: \u201eDe ce?\u201c. Operatorul raspunde descumpanit: \u201eCa sa se vada?\u201c. Godard: \u201eSa se vada ce?\u201c. Mi se pare ca se acorda foarte putina atentie pozitiei camerei si ca operatorii sunt infinit mai interesati de lumina dec\u00e2t de pozitia aparatului de filmat.<\/p>\n

Publicul: C\u00e2t de multa documentare faci pentru filmele tale? <\/em><\/strong>
\nCristi Puiu:<\/strong> Niciodata suficient de multa. E foarte riscanta si chestia asta cu research-ul, pentru ca te poate \u00eenghiti. \u00cen momentul \u00een care ai \u00eenceput sa faci o cercetare s-ar putea sa fii captiv \u00een ceea ce faci. S-ar putea sa faci asta pentru ca, \u00een mod inconstient, cauti sa te \u00eendepartezi de momentul de start, de atunci c\u00e2nd spui \u201eactiune\u201c. La \u201eAurora\u201c a durat cam doi ani, dar nu erau foarte multe lucruri unde sa te documentezi: erau filmele despre criminali, articolele de pe net, cartile de care am facut rost si cazurile de crima pe care mi le punea la dispozitie Horatiu, un prieten procuror. 60% dintre crime erau pasionale.\u00a0 E foarte importanta cercetarea. Asta se \u00eentinde pe toata durata filmarii. \u00cen mod ideal, orice regizor ar trebui sa-si asume procesul de desfasurare. Scenariul nu e un proiect cu parametrii decisi. Lucrurile se schimba. Trebuie sa te racordezi la respiratia lumii de acolo. Daca esti prezent, ai sansa de a afla alte lucruri, lucruri pe care nu aveai de unde sa le stii la masa c\u00e2nd scriai scenariul. (…) Sunt tot felul de tentatii. Este una care e legata organic de tot discursul asta realist. Tot ce este home-video, filmuletele astea facute acasa, cu nunti, cumetrii etc. Filmele astea au textura, au un adevar propriu lor, al momentului aluia. Si multi se duc spre zona aia. Dar trebuie sa faci un pas spre dincolo, adica sa ajungi sa spui povestea asta unui strain. Pentru ca e foarte multa complezenta. Exista un adevar \u00een unele filme, fara a fi filme. Asta \u00eenseamna ca nu sunt acompaniate nici de responsabilitate, nici de asumare. Nu exista risc. E o forma de deresponsabilizare a autorului.<\/p>\n

Publicul: Faceti repetitii \u00eenainte de filmare?<\/em><\/strong>
\nCristi Puiu: <\/strong>Fac repetitii, dar fac repetitii pentru filmul meu, adica cu scenariul, dar actorii nu citesc scenariile. Sunt foarte putini actori care citesc scenariul ca pe o poveste pentru a intra \u00een sosul ala si \u00een atmosfera, ca sa \u00eenteleaga ce a vrut sa zica dobitocul ala care l-a scris. Fiscuteanu avea chiar o tehnica mai complicata. Avea un caiet pe care trecea textul lui, si trecea ultimul cuv\u00e2nt de la replica partenerului. E de r\u00e2s, dar e penibil. Textul e un pretext acolo. (…) E foarte important cu ce \u00eencepeti sa filmati. E bine ca \u00eenceputul sa fie filmat la sf\u00e2rsit, din multe motive. Am descoperit ca actorii trebuie rodati. Am observat ca, daca actorii \u00eencep filmarea undeva la o treime din film, greselile, aproximarea de joc pe care o fac nu le mai simti, le treci \u00een contul personajului. Atunci momentul de \u00eenceput va fi bun, pentru ca din inertia asta de joc se regleaza foarte multe.<\/p>\n

Publicul: Cum a decurs negocierea cu actorul Petre Nicolae, pentru \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c?<\/em><\/strong>
\nCristi Puiu:<\/strong> Ma suna Petre Nicolae si \u00eemi spune ca \u201eba, felicitari, \u00eemi place scenariul tau, dar \u00eei lipseste finalul\u201c. Cum adica? Care ar fi interventia ta? El spune \u201eUite, vecinul asta al lui Lazarescu, c\u00e2nd vede ca-l iau spre spital, pleaca si el dupa ambulanta\u201c. Dupa aia vine cu o alta idee: \u201e\u00cen momentul \u00een care \u00eel pun doctorii pe Lazarescu sa semneze acordul pentru operatie, si Lazarescu nu vrea, apare vecinul si-l convinge sa semneze, iar la final, ce sa vezi, ca semnase actele pentru cedarea apartamentului.\u201c Da, dar era alt film, nu al meu. (…) Finalul filmului, \u00een viziunea lui, ar fi fost ca Lazarescu sa se ridice din pat si sa \u00eenceapa sa danseze.
\nPublicul: Cum a functionat relatia cu scenaristul, la \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c?<\/em><\/strong>
\nCristi Puiu:<\/strong> Lucrurile au fost simple cu Razvan Radulescu. Noi eram prieteni, ne cunosteam de ceva vreme. Filmele s-au nascut din discutii. Dupa faza de discutie preliminara le \u00eentindeam si noi pe h\u00e2rtie. Acuma, momentan, am \u00een cap suficiente idei c\u00e2t pentru trei vieti. Nu o sa se \u00eent\u00e2mple. (…) \u00cen ’98 murise fratele Ancai, \u00een drum spre mare. Cumva de acolo a pornit povestea din spatele filmului \u201eMarfa si Banii\u201c. E povestea unui compromis, care duce la moarte. Aveam nevoie sa spun povestea unui compromis, pentru ca ma apasa foarte tare. \u00cen momentul \u00een care ai intrat si ai facut un compromis, apar toate \u00een lant. Nu e ca o vizita la muzeu. (…)<\/p>\n

Publicul: Alegerea locatiilor de filmare tine, \u00een ultima instanta, de confort?<\/em><\/strong>
\nCristi Puiu:<\/strong> Mi se pare important sa spun povestea asta, a locurilor \u00een care am trait si pe care eu le stiu. Nu e niciun confort. Urmatorul film va avea loc \u00eentr-un interior, \u00eentr-o camera, si vor fi vreo 12 persoane, pe care va trebui sa le asez foarte bine. Si sa mai pun si camera, si sa ma mai pun si pe mine. Eu voi sta probabil \u00een cealalta camera. Sa vedeti c\u00e2nd vine m\u00e2ncarea, c\u00e2nd se dau farfuriile cu m\u00e2ncare, si lumea discuta, si se misca. Sa vezi acolo ce confort! (…)
\nFoarte putini oameni \u00eesi pun \u00eentrebari despre cinema. De ce lucrurile sunt asa, si nu sunt asa. Nu zic ca asa cum vad eu cinemaul e bine si cum vede celalalt nu e bine. Dar cred ca e important sa ne asumam limitele. Cred ca cinemaul te ajuta sa te \u00eent\u00e2lnesti cu tine \u00eensuti. Si asta este foarte important. Lucrurile nu sunt asa cum le vedem noi, pentru ca noi vedem lucrurile asa cum am fost \u00eenvatati sa le vedem. Scopul nostru pe lumea asta nu e unul banal. Eu cred ca cel mai important lucru e \u00eent\u00e2lnirea asta cu celalalt. Si, la urma urmei, cine vibreaza? Eul tau interior sau suma de informatii acumulate de-a lungul timpului?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Invitat \u00een calitate de presedinte al juriului la cea de a saptea editie a Festivalului International de Film Studentesc de la Cluj \u2013 Ffest \u2013, Cristi Puiu a sustinut, la Facultatea de Teatru si Televiziune (Universitatea Babes-Bolyai), un masterclass despre film si despre pozitia lui ca autor \u00een cinematografia rom\u00e2neasca. Regizorul a vorbit deschis despre… Cite\u0219te mai mult »Lectia despre cinema. Cu si despre Cristi Puiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9862,9861,2330,9863],"class_list":["post-17329","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-declaratii-cristi-puiu","tag-despre-cristi-puiu","tag-filme-romanesti","tag-regizori-romani"],"views":1204,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17329","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17329"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17329\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17329"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17329"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17329"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}