{"id":17327,"date":"2013-12-05T11:45:36","date_gmt":"2013-12-05T09:45:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17327"},"modified":"2013-12-05T11:45:36","modified_gmt":"2013-12-05T09:45:36","slug":"leapsa-pe-traite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/leapsa-pe-traite\/","title":{"rendered":"Leapsa pe traite"},"content":{"rendered":"

Virgil Tanase, Leapsa pe murite<\/em>, Bucuresti, Editura Adev\u00e3rul, colectia \u201eIstorii subiective\u201c, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Citesc cu mare int\u00e2rziere cartea lui Virgil Tanase editata la \u201eAdevarul\u201c, in colectia \u201eIstorii subiective\u201c. Si poate nici acum nu mi-ar fi atras atentia, daca n-as fi citit mai int\u00e2i recenzia din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 46, semnata de un critic in echilibrul si obiectivitatea caruia am o nezdruncinata incredere: Gabriel Dimisianu. Apropo de obiectivitate, G. Dimisianu ii reproseaza autorului ca in unele zone ale \u201eromanului biografic si de senzatie\u201c al acestuia, \u201eLeapsa pe murite\u201c, ar fi renuntat la obiectivitate. Un repros ce cade alaturi, fiind vorba de un \u201eroman\u201c autobiografic care, fatalmente, nu poate fi obiectiv suta la suta. In definitiv, insusi titlul colectiei in care a aparut este cum nu se poate mai elocvent in aceasta privinta. Ceea ce nu i-a placut lui G. Dimisianu este ca Virgil Tanase \u201ealuneca in consideratii despre moravurile literare, despre unii oameni ai scrisului\u201c. As spune mai mult: consideratiile sunt facute uneori intr-un stil si pe un ton de pamflet. Si nu e nimic rau in asta. Dimpotriva, cartea devine cu at\u00e2t mai credibila. \u201eAlunecarile\u201c se justifica perfect at\u00e2t in text, c\u00e2t si in context. Dar important e ca reprosurile, prudenta si \u2013 cum sa o numesc! \u2013 diplomatia criticului, pe care pot sa mi le explic, caci oameni suntem, nu fac dec\u00e2t sa incite, ca in cazul de fata, la lectura. In fond, pentru a repeta un loc comun, nu acesta este rostul unei cronici, al unei recenzii?!
\n\u201eLeapsa pe murite\u201c e o carte trista. Nu numai pentru ca, asa cum s-ar crede, in ea este narata aventura \u201epolitista\u201c a unui scriitor din exil prins intr-un joc politic de o perversitate inspaim\u00e2ntatoare, la care, marturisesc, nici nu vreau sa ma refer, si asta nu numai fiindca e binecunoscuta. Cartea lui Virgil Tanase este trista din multe alte puncte de vedere. Pe masura ce inaintam in lectura ei, imi veneau in minte butade, ziceri celebre intre care cea potrivit careia nimic nu e mai greu de prevazut dec\u00e2t trecutul sau cea a lui Marin Preda care compara istoria cu un tavalug. Nepasatoare, cinica, ea, istoria, striveste oameni, destine, popoare. Toti suntem niste papusi cu care toate puterile de orice forma sau culoare se joaca asa cum vor si ne manipuleaza dupa propriile lor interese. Minciuna sta cu regele la masa oriunde si oric\u00e2nd. Sa nu ne facem iluzii. Virgil Tanase e dintre cei ce si-au facut iluzii si stie bine c\u00e2t costa ele. Ideologiile, toate, sunt instrumente de manipulare; notiuni si concepte ca libertate, democratie, dictatura proletariatului sau corectitudinea politica, care revin des in discursul extrem de critic, uneori rechizitorial, al lui Tanase, sf\u00e2rsesc prin a deveni lozinci goale menite sa ascunda, sa fardeze crude realitati. Marturii precum aceasta carte, fie ele pe alocuri si apasat subiective, te fac sa nu mai crezi in nimic, nici macar in tine insuti. Intre altele, chiar mitul asa numitei \u201eprese libere\u201c occidentale si, in ultima instanta, cel al libertatii, despre care se \u201egargariseste\u201c, cu verbul lui Virgil Tanase, fara oprire, se prabuseste lamentabil si grotesc pe tarabele adeseori slinoase ale demagogiei politice si economiei de piata.
\nRomanul nonfiction \u201eLeapsa pe murite\u201c e, de fapt, unul trait dramatic. Este o carte despre curaj, spaima, lasitate, minciuna, coruptie, ipocrizie, jigodism, lichelism, nap\u00e2rlire, tradare si crima nu doar morala si nu doar politica. Desi e structurat in doua sectiuni, corespunz\u00e2nd celor doua mari perioade ale biografiei autorului \u2013 \u201eRom\u00e2nia\u201c si \u201eFranta\u201c \u2013 ,acest roman subiectiv este de o profunda unitate, conferita, in fond, de coerenta unei credinte si a unei traiectorii nu neaparat de erou, ci de scriitor rom\u00e2n pur si simplu in Rom\u00e2nia postbelica si in Franta de dinainte si de dupa caderea Cortinei de Fier. Subtitlul ei este \u201eDocument politist si literar\u201c. M-a interesat indeosebi, repet, nu at\u00e2t documentul politist, c\u00e2t cel literar. De altfel, aceasta a fost, cred, si miza celui ce a scris aceasta carte.
\nTalent polivalent \u2013 prozator, dramaturg, eseist, traducator, regizor \u2013, Virgil Tanase, care si-a scris si isi scrie literatura deopotriva in rom\u00e2na \u2013 \u201elimba minunata pe care Dumnezeu mi-o daduse din nascare\u201c \u2013 dar si, inca de la v\u00e2rsta de 22 de ani, in franceza, s-a vrut si se vrea, dincolo de atitudinea lui sfidatoare la adresa puterii comuniste, dincolo de luptele sale mai mult ori mai putin circumstantiale cu un regim politic despotic, scriitor \u2013 \u201eScriitor, si nu disident. Scriitor, si nu diligent aparator al drepturilor omului. Scriitor si nu martor intr-un proces fie el chiar istoric, si de care nimeni nu mai are nevoie de indata ce s-a pronuntat sentinta\u201c. In cele din urma toate trec inexorabil, literatura insa are sansa sa ram\u00e2na, sa dureze. Este ceea ce au crezut si cred prozatori de prim plan ai literaturii noastre postbelice, ca Marin Preda, Augustin Buzura sau Nicolae Breban, oponenti ai unui regim politic inainte de toate prin literatura lor. Breban are dreptate sa sustina ca impotriva unei puteri si a unei ideologii opresoare mult mai eficient dec\u00e2t un manifest, un memoriu sau o actiune de propaganda, chiar si una inteligenta, altminteri rarisima, este un roman, aceasta \u201especie apoteotica a literaturii\u201c, cum o defineste Virgil Tanase. La un moment dat, el il citeaza pe Gide pe care l-a citit inca la v\u00e2rsta adolescentei: \u201eCeea ce simti este intotdeauna adevarat\u201c. Or, dintre toate genurile, numai in roman poti spune cu adevarat tot ce simti. Dar pentru asta, trebuie sa lupti, cum se vede si cum s-a vazut in toate epocile istorice, nu doar cu cuv\u00e2ntul, ci si cu cenzura, de fapt cu cenzurile, intre care, nu o data, cea mai dura nu este cea politica; sa risti si chiar sa suporti multe rigori si constr\u00e2ngeri, sa fii catalogat \u201eelement dusmanos\u201c de o putere sau alta. Iar, uneori, sa fii nevoit sa alegi exilul, care, stim, ne-o spun cei ce l-au studiat psihologic, sociologic si din alte perspective, e ca o moarte, si sa te convingi, asa-zic\u00e2nd, pe viu ce ad\u00e2nca este o veche vorba a rom\u00e2nului: nimeni nu te creste. Mai ales intr-o tara si intr-o limba straina, chiar daca stap\u00e2nesti bine respectiva limba si chiar daca tara e Franta, iar locul unde ai adastat este Parisul \u2013 \u201ecapitala intelectuala a lumii\u201c, cel putin p\u00e2na deunazi, cafeneaua universala unde si-au dat int\u00e2lnire \u201etoti oamenii mirabili\u201c din toate colturile lumii.
\nCu o biografie deloc monotona, as spune mai degraba zbuciumata, exclus si reprimit in UTM, dat afara din facultate cu o zi inainte de casatorie, betonist pe santierul Combinatului siderurgic de la Galati etc., Virgil Tanase ajunge intr-un Paris unde se izbeste de cam aceleasi lucruri ca in Rom\u00e2nia despre care sperase ca a scapat: o cenzura neiertatoare, o presa care minte si manipuleaza, o administratie la fel de birocratica \u2013 \u201eam\u00e2ndoua solidare in efortul de a sfar\u00e2ma indivizii pentru a-i transforma intr-o pasta sociala care poate fi modelata dupa voie, fara nici o rezistenta\u2026\u201c si sirul ar putea continua. Dezamagiri are si in ceea ce priveste viata culturala, de pilda teatrul, incomparabil, ca nivel valoric, cu cel rom\u00e2nesc, beneficiarul unei fecunde \u201ejonctiuni\u201c intre marea traditie a teatrului rus si inovatiile celui occidental. P\u00e2na si regizori ce aveau la activ spectacole memorabile, ca Lucian Pintilie de pilda, se complac sa produca la Paris reprezentatii derizorii. La Comedia Franceza, spectacolele sunt, si nu de azi, de ieri, \u201eprafuite si reci, cu actori indrumati sa conferentieze sau sa se scal\u00e2mb\u00e2ie aiurea\u201c. Scriitorul, dramaturgul se lupta din rasputeri cu editorii de carte, de ziare si reviste, pentru a fi consecvent cu sine si a nu-si abandona principiile. Este nevoit, pentru a-si intretine familia, sa presteze munci sub demnitatea sa (ca si alti intelectuali, scriitori, artisti rom\u00e2ni din diaspora: Ilie Constantin, de exemplu), inclusiv cea de portar la un imobil de lux in care locuiesc vedete intangibile si oameni bogati, dar preocuparea numarul unu, vitala in toate sensurile, o constituie scrisul. Datorita familiei nu se simte totusi singur in singuratatea zgomotoasa a Parisului: \u201e\u2026Doamne, c\u00e2ta singuratate in acest oras unde v\u00e2rtejul e at\u00e2t de gigantic si de iute inc\u00e2t cei care vor sa supravietuiasca n-au timp de tine \u2013 nici de ei, de altfel; unde v\u00e2ltoarea scoate la suprafata, pentru c\u00e2teva clipe, nume si titluri, idei si opinii, deindata rasucite spre ad\u00e2nc ca sa lase locul altora, la fel de spumante si de fulgeratoare; acest oras unde primejdia cea mai cumplita este de-a socoti ca miscarea e traire si ca rostul marii e de-a produce clabuci\u201c.
\n(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Virgil Tanase, Leapsa pe murite, Bucuresti, Editura Adev\u00e3rul, colectia \u201eIstorii subiective\u201c, 2011 Citesc cu mare int\u00e2rziere cartea lui Virgil Tanase editata la \u201eAdevarul\u201c, in colectia \u201eIstorii subiective\u201c. Si poate nici acum nu mi-ar fi atras atentia, daca n-as fi citit mai int\u00e2i recenzia din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 46, semnata de un critic in echilibrul si… Cite\u0219te mai mult »Leapsa pe traite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9860,6059],"class_list":["post-17327","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-leapsa-pe-murite","tag-virgil-tanase"],"views":1783,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17327","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17327"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17327\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17327"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17327"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17327"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}