{"id":17323,"date":"2013-12-05T11:39:46","date_gmt":"2013-12-05T09:39:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17323"},"modified":"2013-12-05T11:40:22","modified_gmt":"2013-12-05T09:40:22","slug":"tara-aceasta-mai-are-sansa-sa-se-salveze-prin-cultura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tara-aceasta-mai-are-sansa-sa-se-salveze-prin-cultura\/","title":{"rendered":"\u201eTara aceasta mai are sansa sa se salveze prin cultura…\u201c"},"content":{"rendered":"

MIRCEA POPA in dialog cu MARIN IANCU<\/strong><\/p>\n

MARIN IANCU: Pentru multi dintre \u201ecronicarii\u201c moderni ai literaturii rom\u00e2ne, lectura este \u201eunica mare delectatiune\u201c. \u00cen efortul de a-si pastra nealterat statutul de \u201ecetitor\u201c, G. Ibraileanu afirma, de exemplu, ca \u201esalvarea criticului sta \u00een taria lui de a deveni cetitor\u2026\u201c Putin mai t\u00e2rziu, \u00een preambulul ultimei serii din \u201eLecturi intermitente\u201c, Perpessicius definea pasiunea de a citi \u00een termeni de o semnificatie aproape testamentara: \u201eA descoperi zilnic noi ostroave imaginare, a poposi netulburat la picioarele Olimpului si a sta la taifas cu semenii din alta plasma dec\u00e2t cei din mahalaua noastra, ne-au fost, dintre bucurii cele mai rare, si mai la \u00eendem\u00e2na, apte sa suplineasca at\u00e2t lacunele, c\u00e2t si deziluziile vietii de toate zilele\u201c. Fata de toate acestea, ce reprezinta pentru dumneavoastra lectura?
\nMIRCEA POPA: Lectura este \u00eensusi fundamentul vietii mele. Cu ea ma culc, ma scol, cu ea ma hranesc zilnic. Avid mereu sa aflu lucruri noi, apetitul meu de lectura este imens, \u00eenc\u00e2t aproape ca \u00eemi petrec toata ziua \u00een biblioteca, dorind sa citesc toate cartile ei. Aici intervine risipa, care mi-a fost permanent dusman \u00een afirmare, deoarece eu citesc cu placere at\u00e2t vechi manuscrise \u00een chirilica, c\u00e2t si documente si corespondenta de arhiva sau carti privind epoca clasica si romantica sau cea actuala a literaturii rom\u00e2ne. Cine nu gusta farmecul vetust al versurilor lui Dosoftei, imaginatia baroca si guresa a lui Dimitrie Cantemir, muza cenusareasa a lui Budai Deleanu, reportajul ingenios al lui Codru Dragusanu, farmecul idilei lui Cosbuc, verbul tumultuos, dar \u00eencarcat de dramatism al lui Goga, incisivitatea lui Arghezi, voluptatea muzicala a lui Eminescu, solemnitatea tragica a prozei lui Rebreanu, vorba sfatoasa si unica a lui Creanga, tragismul umil al lui Ag\u00e2rbiceanu, romantismul pitoresc al lui Panait Istrati etc. nu poate sa nu revina si sa doreasca sa cunoasca din interior, la el acasa, acest suflet zbuciumat al rom\u00e2nului. \u00cen vesnica cautare de nou, de lucruri nesemnalate sau uitate, am facut din acest mod de existenta o pasiune si din aceasta pasiune un mod de existenta. Ca \u201ecititor\u201c si comentator de literatura m-am simtit dator sa semnalez carti sau sa le comentez \u00een colaborarile mele mai sistematice la \u201eTribuna\u201c si \u201eSteaua\u201c. Am tinut printre primii la noi, o \u201eCronica a editiilor\u201c \u00een revista \u201eAteneu\u201c, la \u00eendemnul lui Constantin Calin, un critic erudit si un condei sagace pe care \u00eel respect, si despre care am o bogata corespondenta de tinerete. Apar\u00e2nd, la Turnu Severin, revista \u201eCaligraf\u201c, Romulus Cojocaru mi-a \u00eencredintat mie rubrica de \u201eistorie literara\u201c, pe care am tinut-o timp de mai multi ani p\u00e2na la stingerea lui din viata si sistarea revistei. \u00cen paralel, timp de mai multi ani, am avut pagina mea rezervata la revista \u201eReflex\u201c din Resita, gratie redactorului sef de aici, Octavian Doclin, cu studiile universitare facute la Oradea. Atunci a fost o mica paranteza resiteana din viata mea, c\u00e2nd editorul colectiei \u201eEminesciana\u201c de acolo mi-a dat spre publicare cartea \u201eEminescu \u2013 contextul receptarii\u201c, carte contin\u00e2nd o multime de lucruri inedite despre Eminescu. As enumera c\u00e2teva: o poezie necunoscuta a lui Al. Macedonski \u00een care parodiaza poezia \u201eSomnoroase pasarele\u201c a lui Eminescu, piesa foarte interesanta, neluata \u00een seama de nimeni p\u00e2na la mine din dosarul polemicii Eminescu-Macedonski; descoperirea primei traduceri \u00eentr-o limba straina a \u201eLuceafarului\u201c, care nu e germana, cum s-a sustinut p\u00e2na acum, ci franceza, iar traducatorul fiind Trandafir C. Djuvara, un stramos al lui Neagu Djuvara; invitatia studentilor rom\u00e2ni budapestani ca poetul sa colaboreze la almanahul proiectat de ei; urme ale poeziilor \u00eenchinate de studentul Eminescu la Viena actritei Augusta Baudius; date despre Ioan Scurtu si teza sa de doctorat de la Leipzig consacrata analizei operei eminesciene; momente din razboiul polemic \u00een versuri dintre Eminescu si dusmanii Junimii etc. Activitatea mea foiletonistica, de critic literar s-a concretizat \u00een cele din urma \u00een volumul, scos de Editura Casa Cartii de Stiinta, \u201ePrezente literare\u201c. Material as avea \u00eensa mult mai bogat, deoarece timp de peste un deceniu am alimentat ziarul clujean \u201eFaclia\u201c (fost \u201eAdevarul de Cluj\u201c), cu o rubrica extrem de cautata, intitulata \u201eCartile clujenilor\u201c, datorita careia ziarul acesta a devenit \u201eregina cotidienelor clujene\u201c, cum afirma Tiberiu Farcas \u00een cartea sa \u201eColosul cu picioare de lemn\u201c \u2013 o panorama a presei postdecembriste clujene. Rubrica aceasta, tinuta cu onestitate si competenta, numara aproape o mie de carti care au fost citite si comentate \u00een aproape 15 ani de cronica curenta.<\/p>\n

MI: Accept\u00e2nd ideea ca activitatea critica nu poate fi prin ea \u00eensasi suficienta, ati adaugat exercitiului critic obisnuit si pasiunea editorului. Multe dintre editiile \u00eentocmite din operele unor scriitori rom\u00e2ni pot fi socotite acte cu semnificatii reparatorii, izvor\u00e2te din dorinta de a impune corectarea unor opinii critice depasite si \u00eenlaturarea celor cliseizate. De ce sentimente sunteti calauzit \u00een acest efort de reintroducere a unor valori \u00een climatul general al receptarii critice?
\nMP: Munca la editii a constituit pentru mine o adevarata scoala literara: o scoala de istorie literara \u00een primul r\u00e2nd, caci aceasta presupunea alegerea si prefatarea textului, printr-un comentariu critic adecvat, si o scoala filologica, de stabilire a textului primar si a variantelor sale, dimpreuna cu schimbarile de grafie si de ordin stilistic. Cine nu a \u00eengrijit vreodata o editie nu poate fi considerat cu adevarat istoric literar. \u00cen cele mai multe cazuri de acest fel, eu am urmarit repunerea \u00een circulatie a unor texte uitate, ramase de obicei \u00een periodice sau \u00een manuscris. De exemplu, poeziile din editia Cosbuc au fost identificate si alese de mine pentru a-l reprezenta pe Cosbuc \u00een manuale scolare, poezii scrise de el anume pentru a servi la deprinderea unor \u00eenvataturi. \u201eOchiul lui Dumnezeu\u201c, cum am intitulat aceasta editie, este o noutate din toate punctele de vedere, dar o noutate pe care alcatuitorii editiei de Opere fundamentale Cosbuc au ignorat-o. Tot \u00een acest fel a fost alcatuita si editia Emil Isac, de asemenea, cu multe texte noi, sau editia Papilian cu o serie de inedite etc. Intentia mea a fost de fiecare data sa nu calc pe drumuri batatorite, ci, mai degraba, sa scot la lumina aspecte si \u00eenfatisari noi ale operelor si scriitorilor care reprezinta zestrea noastra de aur.<\/p>\n

MI: Se spunea ca o istorie literara e o istorie de valori. Privind dintr-o mai ampla perspectiva, \u00een literatura, c\u00e2t si la nivelul altor domenii ale societatii, se vorbeste tot mai des de elite. Domnule profesor, care sunt elitele pe care le-ati cunoscut si care v-au suscitat o vie admiratie? C\u00e2te tipuri de elite ati identifica \u00eentr-o radiografie conexa cu experientele traite?
\nMP: Formatia mea intelectuala a beneficiat \u00een studentie de c\u00e2teva personalitati \u00eendrumatoare foarte clar conturate. Cum am urmat sectia de Rom\u00e2na-Istorie, am cunoscut, prin firea lucrurilor, at\u00e2t filologi, c\u00e2t si istorici. Filologia clujeana era marcata de prezenta a doi oameni de stiinta veritabili, academicianul Emil Petrovici, care mi-a fost mai t\u00e2rziu si director de institut, si academicianul Dimitrie Macrea, care a publicat chiar \u00een timpul studentiei mele un \u201eDictionar al limbii rom\u00e2ne\u201c. Cel dint\u00e2i era profesor de slavistica, mic, chel, cu alura de preot benedictin, ducea o viata destul de retrasa, fiind prezent mai ales cu comunicari \u00een ziua de marti, traditionala la Institutul de Lingvistica. Era secondat de profesorii Ioan Patrut si Romulus Todoran, de care m-am apropiat mai mult c\u00e2nd, \u00een anul IV, le-am prezentat o comunicare despre \u201eGraiurile subdialectului bihorean\u201c, propusa la sesiunea cercurilor stiintifice pe tara. Pe D. Macrea, ca si pe E. Petrovici, nu l-am avut profesor, el plec\u00e2nd chiar atunci la Bucuresti, unde a fost chemat sa preia conducerea Institutului de Lingvistica, \u00eentr-un moment c\u00e2nd Iorgu Iordan si Al. Rosetti treceau printr-o eclipsa. C\u00e2nd acestia au revenit \u201ela putere\u201c, D. Macrea a fost nevoit sa sufere ostracizarea generala a bucurestenilor. La istorie, l-am avut profesor pe David Prodan, o somitate academica impresionanta, de care m-am atasat mai t\u00e2rziu c\u00e2nd, \u00een calitate de cercetator, participam \u00een fiecare martie, \u00eempreuna cu colegi istorici sau lucratori la Biblioteca Academiei din Cluj, la sarbatorirea zilei sale de nastere \u00een locuinta sa de pe strada Mica din Cluj. L-am mai avut profesor pe Francisc Pall, om de o rara sobrietate, si, numai tangential, pe Stefan Pascu, tot mai izolat \u00een epoca postdecembrista. Un om mai apropiat si foarte atasat de cei tineri a fost profesorul nostru de Istorie antica, Nicolae Lascu, pe care l-am evocat mai t\u00e2rziu \u00een cartea mea \u201eFiguri universitare clujene\u201c, cu sotia caruia, dna profesoara Viorica Lascu, fiica lui Al. Borza, \u00eent\u00e2lnindu-ma adeseori pe aceeasi baricada de idei c\u00e2nd a fost vorba de evocarea spiritului Blajului. O femeie de mare forta, cu multa personalitate, care nu se lasa batuta cu una, cu doua, cu un temperament de luptatoare si pasionata a scrisului si care, cu ani \u00een urma, m-a chemat la d\u00e2nsa spre a vedea \u00een premiera arhiva Teodor Naum, pentru a-mi pune la dispozitie o serie de piese din fondul Alexandru Borza. E drept ca l-am avut profesor si pe C. Daicoviciu, ramas \u00een memoria noastra, a studentilor, mai ales prin vorbele de duh rostite cu diferite prilejuri, dar functiile publice \u00eendeplinite, cea de rector, apoi cea de membru \u00een Consiliul de Stat, \u00eel ridicau mult deasupra unei relatii abordabile de la student la profesor. O relatie pasagera, de asistent la cursul de Istoria rom\u00e2nilor tinut de academicianul David Prodan, dar si la un curs special de Paleografie chirilica, l-am avut si cu Alexandru Husar, om cult si foarte apropiat de studenti, fac\u00e2ndu-ne o buna impresie prin cunostintele sale enciclopedice din varii domenii, pe care l-am pierdut prin plecarea sa la Iasi. Era un orator desav\u00e2rsit, din aceeasi stirpe ca si Vasile Netea, cu care am corespondat c\u00e2tiva ani buni, mai ales atunci c\u00e2nd mi-am redactat teza de doctorat despre Ilarie Chendi, \u00een care el era un adevarat specialist. Mai multa influenta directa asupra formatiei mele ca istoric literar au exercitat pe r\u00e2nd c\u00e2tiva oameni de cultura clujeni care activau \u00een domeniul meu. Mai \u00eent\u00e2i profesorul Iosif Pervain, care conducea pe atunci sectia de istorie literara, si care a fost presedintele comisiei de concurs pentru angajarea mea la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara \u201eSextil Puscariu\u201c, alaturi de Liviu Rusu, Ioan Muslea si Jancs\u00f3 Elem\u00e9r, viitorii mei colegi si colaboratori de mai t\u00e2rziu. Dupa Ion Talos, eram cel mai t\u00e2nar membru al Sectiei, de aceea am fost numit secretar al acesteia, av\u00e2nd menirea sa redactez procesele-verbale, sa \u00eentocmesc rapoartele trimestriale si anuale, sa particip la redactarea planului de lucru si al temelor de cercetare, specializarile si documentarile, activitatile stiintifice programate, sa redactez raspunsurile la corespondenta ivita. \u00cen timpul activitatii mele de cercetator, am beneficiat deopotriva si de sfaturile si \u00eendrumarea atenta a profesorului Liviu Rusu, revenit \u00een \u00eenvatam\u00e2nt dupa oarecare absenta, la ale carui cursuri de la Filologie am asistat de c\u00e2teva ori. Atmosfera de lucru de la Institut era una de emulatie, ceea ce mi-a permis ca \u00een scurt timp sa-mi termin teza despre Ilarie Chendi, pe care am sustinut-o la v\u00e2rsta de 30 de ani, \u00eenaintea c\u00e2torva dintre fostii mei profesori, inclusiv a profesorului Mircea Zaciu, pe care referatul lui Liviu Rusu si cel al lui Al. Dima, pe atunci un fel de sef suprem al doctoratelor literare, l-au obligat la o refacere a tezei despre Ion Ag\u00e2rbiceanu. Acest fapt n-a stirbit cu nimic din valoarea si influenta pe care profesorul Zaciu a avut-o asupra unei \u00eentregi generatii de tineri discipoli, \u00een special echinoxisti, care \u00eel \u00eenconjurau cu prietenia si stima lor (Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic, Liviu Petrescu s.a.), dar si asupra mea si a colegilor mei de la Institut, respectiv Aurel Sasu si Valentin Tascu, pe care profesorul i-a luat colaboratori la doua dintre dictionarele literare coordonate de el (\u201eScriitori rom\u00e2ni\u201c si \u201eDictionarul scriitorilor rom\u00e2ni\u201c). Pe de alta parte, frumosul scris foiletonistic, practicat de profesor, cu arta si rafinament, mai ales \u00een serialele sale saptam\u00e2nale din \u201eTribuna\u201c, ne-a influentat \u00een mod direct \u00een redactarea propriilor noastre interventii publicistice si ne-a canalizat atentia spre nevoia de scris saptam\u00e2nal. \u00cen aceeasi masura, desi mai retras din Agora dec\u00e2t primul, a fost profesorul Ion Vlad, si el un atent observator al fenomenului literar. As putea spune totusi ca spiritul de echipa pe care l-am simtit din partea unei generatii echinoxiste generoase si foarte productive m-a ajutat mult la gasirea drumului propriu \u00een activitatea mea literara. \u00cen ceea ce ma priveste, am pastrat \u00eensa un respect aparte pentru studiul si articolul de istorie literara bine informat, bazat pe o documentatie riguroasa, chiar de arhiva, care sa valorifice documentul literar si care sa fie axat pe comunicarea de lucruri noi si nu neaparat pe gasirea unor solutii interpretative noi. Acest tip de interventie literara, care se dorea \u00eenainte de toate o contributie, si nu o speculatie critica sau hermeneutica, l-am pastrat p\u00e2na t\u00e2rziu, c\u00e2nd asupra mea a avut o influenta hotar\u00e2toare scrisul lui Adrian Marino, pe care am \u00eenceput sa-l frecventez \u00een locuinta sa de pe strada Rakoczi 72 (astazi Nicolae Grigorescu), unde informatul critic impunea de fiecare data respect si admiratie pentru munca sa de benedictin la redactarea reviste \u201eCahiers roumains des \u00e9tudes litteraires\u201c, pentru care primeam comenzi foarte precise de colaborari, fie cu articole, fie cu recenzii, note, cronici. Prezenta sa tutelara la Cluj, \u00eendemnurile si sfaturile sale \u00eemi dadeau putere de fiecare data c\u00e2nd veneam \u00een atingere cu el, de aceea am fost cel dint\u00e2i dintre apropiatii sai care am \u00eenscris \u00een planul Scolii doctorale de la Alba Iulia, unde conduceam astfel de lucrari, o teza despre viata si activitatea sa. Tema respectiva i-am \u00eencredintat-o doctorandei Simona Pop, care s-a achitat onorabil de datorie, public\u00e2nd lucrarea \u00een colectia \u201eDoctoralia\u201c, pe care o conduc \u00een cadrul Editurii Dacia XXI. Doi dintre colegii mei de generatie mi-au fost aproape \u00een diferite \u00eemprejurari: Mircea Anghelescu, de la Bucuresti, care lucra pe atunci \u00een structurile de conducere ale Societatii de Stiinte Filologice, si care \u00eemi solicita colaborari, fie la \u201eLimba si literatura\u201c, fie la \u201eRevista de istorie si teorie literara\u201c (din colectivul de redactie al careia am facut parte la un moment dat), si Constantin Calin, de la Bacau, spirit de finete si de aleasa cultura, prin care am deschis, pentru prima oara \u00een tara, o \u201eCronica a editiilor\u201c la revista bacauana \u201eAteneu\u201c. Ulterior, am avut contacte mai str\u00e2nse cu unii dintre membrii Institutului de Istorie Literara \u201eG. Calinescu\u201c din Bucuresti, \u00eentre care s-au numarat I.C. Chitimia, Paul Cornea, Al. Sandulescu, Teodor V\u00e2rgolici, sau cu cei din edituri, ca Z. Ornea si Iordan Datcu, Ovidiu Dr\u00eemba, dupa cum am purtat o corespondenta bogata si cu Emil Turdeanu de la Paris.<\/p>\n

MI: \u00centr-o carte despre elitele politice si modernitatea rom\u00e2neasca, Florin Mirghesiu consemneaza ca dupa 1989 \u201enoua clasa a fost o improvizatie, o compilatie, nu tocmai reusita, pentru a identifica si \u00eendeplini binele public\u201c, din moment ce, devenind politicieni peste noapte, \u00een demersul lor egoist, acesti oameni au adus cu ei interesele unor categorii \u00eenguste din populatie.
\nMP: Din pacate, din aceste categorii de indivizi lipsiti de verticalitate si dragoste pentru popor s-au recrutat \u00eensa si noile elite politice de dupa 89. Aceste elite se deosebesc radical de cele din trecut. Iluministii, apoi pasoptistii si junimistii au lucrat \u00een folosul poporului si pentru modernizarea tarii si apropierea ei de Occident. \u00cen aceeasi directie s-a \u00eendreptat si politica elitelor de la \u00eenceputul secolului XX, generatie entuziasta si constructiva care a realizat Rom\u00e2nia Mare. A urmat o dezvoltare fara precedent a tarii, \u00een interiorul careia, pe l\u00e2nga elitele politice, a aparut si o elita intelectuala de calitate. Generatia 27, cum i s-a spus, criterionistii, apoi cei din jurul \u201eSburatorului\u201c lui E. Lovinescu, g\u00e2nditorii \u00eennoitori ca Radulescu-Motru, Nae Ionescu, Eliade, Noica, Cioran, Blaga, Staniloae, Bancila, Crainic s.a. exprima puncte de vedere diferite, dar care reusesc sa duca tara la nivelul culturii si g\u00e2ndirii occidentale. Dupa 23 august, majoritatea au fost interzisi si marginalizati, c\u00e2nd n-au fost trimisi la \u00eenchisoare. Locul lor a fost luat de liderii proletcultismului, de g\u00e2nditori improvizati si mincinosi, de tipul Roller, Gulian, Rautu, Brucan, Valter Roman, Tismaneanu, Niculescu-Mizil si altii ejusdem farinae. Reabilitarea fruntasilor scrisului rom\u00e2nesc din perioada interbelica, Blaga, Arghezi, Voiculescu, Pillat, Cotrus, Goga, dar si Maiorescu, s-a facut greu si \u00een etape. Scrisul rom\u00e2nesc a reusit sa iasa din anonimat prin semnaturi ca acelea ale lui Labis, Nichita Stanescu, Stefan Banulescu, Fanus Neagu, Constantin Toiu, D. R. Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ana Blandiana, Ileana Malancioiu, Gabriela Adamesteanu s.a., mai multi universitari si oameni de stiinta fiind recunoscuti pentru contributiile lor, elitele stiintifice si culturale impun\u00e2nd, \u00eentr-adevar, un alt suflu procesului de apropiere a noastra de Occident. Din pacate, multe oprelisti perpetuate pe linie de partid i-au \u00eempiedicat pe multi dintre acestia sa se realizeze \u00een voie, de unde hemoragia de intelectuali care au luat calea Apusului \u00een anii 70-80. \u00cen ultima instanta, elitele culturale si stiintifice ale tarii nici macar nu sunt consultate atunci c\u00e2nd se ia o masura de interes national, darmite sa fie invitate sa conduca. Un fel de \u201enoocractie necesara\u201c, de care vorbea Camil Petrescu, ar fi necesara, printr-o ampla infuzie de specialisti autentici \u00een toate sectoarele de activitate, unde domina numirile pe criterii politice ale unor insi care n-au nimic de-a face cu domeniul pe care \u00eel conduc. De unde improvizatia si diletantismul notoriu al tuturor guvernelor noastre, al tuturor partidelor noastre. Societatea rom\u00e2neasca asteapta cu buza arsa ivirea unei personalitati providentiale, care sa schimbe radical situatia. Evident, aceasta se lasa \u00een continuare mult asteptata, fenomenul de demolare a personalitatilor deja existente fiind unul la ordinea zilei la noi. Viata politica, mult mai mult dec\u00e2t cea culturala, este amenintata de astfel de primejdii, din care cauza marele Bratianu spunea \u201eca nu de oameni importanti duce lipsa societatea noastra, ci de caractere\u201c si avea perfecta dreptate. C\u00e2nd te uiti \u00een jur la \u201edesertul nostru\u201c politic postdecembrist, te apuca nu de putine ori amokul. E o situatie \u00een care poluarea verbala atinge culmile ridicolului, daca am face referire doar la c\u00e2teva cazuri cunoscute si mediatizate, \u00een care postura de \u201etribun al poporului\u201c merge m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu impostura.<\/p>\n

M.I.: Se simte tot mai acut necesitatea unei revizuiri a tabloului actual al valorilor, sanction\u00e2ndu-se prin aceasta unele aspecte ale societatii de azi. \u00cen acest at\u00e2t de necesar efort de revenire la o anumita stare de normalitate, ar mai exista vreo sansa de a ne redob\u00e2ndi demnitatea nationala prin cultura?
\nM.P.: Dupa cum am mai spus-o, Rom\u00e2nia a suferit \u00een ultimii ani un proces de involutie sf\u00e2sietor. Tara a devenit un imens c\u00e2mp de hiene ahtiate dupa ciolanul electoral si politicianism, cultura publica s-a redus la discursurile calpe si agramate ale unor insi cu studii \u00eendoielnice si cu expresii stereotipe dovedind vidul cultural (de unde si numele de Videanu!), televiziunile s-au prostituat de la o zi la alta, ating\u00e2nd niveluri de imbecilitate si de reductie culturala care au cutremurat \u00eentreaga lume rom\u00e2neasca de oarecare bun-simt si pastratoare a unui summum de cultura mostenita din tata-n fiu. Deodata cu reducerea bugetului familial al majoritatii oamenilor de la orase si sate aproape de nivelul de suportabilitate al \u00eencarceratului \u00eentr-un stat care nu are alte preocupari dec\u00e2t sa mareasca numarul taxelor si impozitelor, care vinde si \u00eenstraineaza pe nimic cele mai de seama zacaminte ale solului si subsolului, care deschide exploatari problematice, precum Rosia Montana, vinde cuprul tarii la sume penibile, \u00eenstraineaza exploatarea titeiului din Marea Neagra contra unor redevente rizibile, care vrea sa degradeze si singurul lucru care a mai ramas rom\u00e2nilor, traiul ecologic, prin exploatari barbare si necontrolate, care a renuntat la majoritatea datoriilor externe dintr-o marinimie greu de \u00eenteles, oferindu-ne noua, tuturor, niste cupoane-h\u00e2rtii de privatizare care n-au nicio acoperire reala, \u00eenlocuind adevarata scara de valori cu una str\u00e2mba si falsa, care a \u00eenlocuit interesul pentru adevarata cultura cu un val de sexualitate, scalambaieli si chiciuri groaznice, deodata, ziceam, cu aceasta imensa frauda nationala de proportii catastrofale s-a redus simtitor si numarul celor care mai acces la cultura. Numerosi copii de la tara si chiar de la oras au ramas \u00een afara sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt, condamnati la un analfabetism notoriu, calitatea serviciilor si prestatiilor scolare s-a \u00eenjumatatit, tinerii au devenit o masa amorfa anti-culturala si anti-sociala, o masa problematica influentata doar de televiziunile si tabloidele de tip dezgustator, parintii lor nu mai cumpara ziare, nu mai citesc carti, scriitorii si producatorii de cultura au ajuns sa nu mai aiba posibilitati de a patrunde \u00een constiinta publica, \u00eentre putere si popor s-a cascat un clivaj semnificativ. S-a ajuns p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t seara de seara locuitorii tarii sunt siliti sa asculte aceleasi interventii stupide, rostite agramat si incoerent, cu o lipsa de minima prestanta civica si publica. Vina o poarta si o institutie total inutila precum CNA, formata din reziduuri politice, pe care, \u00een afara de leafa, nu-i intereseaza mare lucru si care n-a fost capabila sa scape televiziunile de fatute b\u00e2lb\u00e2ite si penibile, care n-au dovedit nicio vocatie pentru meseria de reporter. Alaturi de grupul inform al parlamentarilor, fara personalitate si fara educatie culturala si politica, imaginea tarii e una de sf\u00e2rsit de lume. Ceea ce lipseste acestei tari este nevoia revenirii la normalitate, introducerea obligatorie la toate televiziunile a portiei de cultura. Toate buletinele de stiri trebuie sa fie obligate sa contina si 15% stiri si informatii culturale, mai scutindu-ne de mortii soselelor, de bataile ori nuntile tiganesti, de amenintarile interlopilor, de incendiile puse si nepuse, de rafuielile dintre clanuri, de incompetenta autoritatilor \u00een materie de contracte si licente, de furtul din bunul public, de discutiile nesf\u00e2rsite despre ce g\u00e2ndesc si viseaza alesii natiunii, de ce taxe si impozite ne mai asteapta etc. etc. Dreptul la cultura al cetateanului a fost de mult suspendat si anulat \u00een tara aceasta, televiziunile comerciale arunc\u00e2nd pe piata mass-mediei tone \u00eentregi de gunoi mediatic, scormonind \u00een haznalele si paturile vampelor si ale celor mai dezmatate personaje ale capitalei si ridic\u00e2ndu-le la rang de vedete si dive publice, \u00een timp ce adevaratii purtatori de cultura si stiinta rom\u00e2neasca, precum academicienii, scriitorii si creatorii de valoare, artistii sau oamenii de seama ai bisericii, marii artisti si muzicieni, oamenii de stiinta cu adevarat competenti zac \u00een obscuritate, fiind practic necunoscuti si izolati de masa larga a publicului, pe care ar trebui s-o formeze si s-o \u00eendrume. Clivajul dintre putere si popor s-a facut si prin marginalizarea culturii si \u00eenlaturarea ei din mass-media, prin vulgarizarea si parodierea a tot ceea ce este valabil, demn si sf\u00e2nt \u00een sanctuarul national, prin \u00eencurajarea strainilor de neam sa ne atace, perseverent si diabolic, \u00eentreg esafodajul traditiei noastre nationale, ignor\u00e2nd cu buna stiinta dreptul adevaratilor specialisti si valori \u00een domeniu sa poata participa la dezbaterile de interes fundamental si a caror parere ar trebui ascultata si urmata de fiecare data. De c\u00e2te ori am avut ocazia sa urmaresc televiziunile straine, n-am putut sa nu bag de seama ca acolo la buletinul de stiri se vorbea si despre o carte, despre un scriitor, muzician si pictor, ca acolo fenomenul cultural nu era tratat ca un surogat. Cultura reprezinta certificatul de identitate al popoarelor mici, pasaportul lor pentru strainatate. Bursa valorilor nu a atins niciunde si nicic\u00e2nd un nivel mai jos ca \u00een Rom\u00e2nia de azi. An de an s-a dus cu insistenta o politica de denigrare si desconsiderare a valorilor culturii nationale, \u00een prim-planul vietii noastre publice ajung\u00e2nd rebuturile, veleitarii, diletantii, miticii, handicapatii si repetentii. Cartile nu mai au nicio difuzare, ziarele si revistele putrezesc pe taraba, adevarata cultura si arta e ignorata. La moda sunt scandalul, senzationalul, faptul divers, erotismul americanizat, trivialul si jemanfisismul de proasta calitate, \u00eenc\u00e2t nu mai poti sa te miri c\u00e2nd si un Dinescu sau Tanase se dau \u00een petic cu dezinvoltura. Este nevoie de o adevarata campanie \u00een favoarea culturii, este nevoie ca portia de cultura sa-si faca loc la toate televiziunile si emisiunile radio din tara, este nevoie sa redevenim o natie educata, constienta de trecutul nostru si de rolul nostru \u00een lume. Numai red\u00e2nd istoriei locul pe care l-a avut \u00een cultura noastra generala, numai \u00eencerc\u00e2nd sa redesteptam interesul cititorilor pentru opera scriitorilor de ieri si de azi, numai oferindu-le portia zilnica de cultura, vom ajunge sa ne redob\u00e2ndim demnitatea nationala pierduta si puternic terfelita de o m\u00e2na de politicieni jalnici, inculti, agramati, penibili, fara orizont si viziune de perspectiva. Tara aceasta mai are sansa sa se salveze prin cultura, obisnuind din nou elevii si studentii sa frecventeze Teatrul, Opera si Filarmonica, sa caute filmele bune de ultima ora, sa viziteze casele de cultura (Casa de cultura a studentilor din Cluj a ajuns un fel de sarcofag inutil), sa se \u00eempartaseasca din bunurile culturale nationale si universale, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t salbaticii si barbarii de astazi sa fie alungati din nou \u00een grotele comunist-proletcultiste din care au iesit. O noua epoca de cultura, asa cum spunea si Iorga, trebuie sa \u00eenceapa. \u00cenceputul ne va fi dat de portia de cultura obligatorie pentru toti, pe care trebuie sa o percepem ca anafura noastra zilnica, prin care sa ne \u00eentarim \u00een credinta si \u00een actiune.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MIRCEA POPA in dialog cu MARIN IANCU MARIN IANCU: Pentru multi dintre \u201ecronicarii\u201c moderni ai literaturii rom\u00e2ne, lectura este \u201eunica mare delectatiune\u201c. \u00cen efortul de a-si pastra nealterat statutul de \u201ecetitor\u201c, G. Ibraileanu afirma, de exemplu, ca \u201esalvarea criticului sta \u00een taria lui de a deveni cetitor\u2026\u201c Putin mai t\u00e2rziu, \u00een preambulul ultimei serii din… Cite\u0219te mai mult »\u201eTara aceasta mai are sansa sa se salveze prin cultura…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9858],"class_list":["post-17323","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-popa-in-dialog-cu-marin-iancu"],"views":2724,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17323","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17323"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17323\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17323"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17323"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17323"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}