{"id":17319,"date":"2013-12-05T11:35:33","date_gmt":"2013-12-05T09:35:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17319"},"modified":"2013-12-05T11:35:33","modified_gmt":"2013-12-05T09:35:33","slug":"harta-si-teritoriul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/harta-si-teritoriul\/","title":{"rendered":"Harta si teritoriul"},"content":{"rendered":"

Mariana Gorczyca, Parcurs,<\/em> Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2013, 194 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Romanul Marianei Gorczyca \u2013 \u201eParcurs\u201c \u2013 este o minunatie. Ingrijit, curat, infiletat, textul se defineste prin meticulozitate. Scris din perspectiva distorsiunii si a dislocarii spatio-temporale, seamana cu jumatatile unui medalion care, imbucate, recupereaza obiectul, pastr\u00e2nd discreta linie de demarcatie intre piese. Acolo, in zg\u00e2rietura de neinlaturat, doar de fatuit, se adapostesc explicatiile si, bineinteles, fictiunea. Volumul se apropie si de o harta impartita in doua, care, lipite cu scotch, capata semnificatii nespecifice. Reunirea fragmentelor nu reconstituie neaparat unitatea, deoarece, desi transparenta, banda adeziva imprima h\u00e2rtiei un relief strain. Astfel, mapa nu mai reprezinta exclusiv teritoriul.<\/strong><\/em>
\nFirul Ariadnei<\/strong>
\nCartea cuprinde 18 capitole, altern\u00e2nd planul prezentului (reportajul despre Mastersul de golf de la Augusta-Transilvania) cu perspectiva trecutului neconsemnat nicaieri (drumul romanilor spre Dacia din 101). De altfel, partitiile respecta numarul cupelor unui teren de golf. Traseul crescator, de la 1 la 18, intreprins de Abe Lucas, campionul rom\u00e2n cel mai titrat, alaturi de Issac Oidsu istetul sau caddy (sa-i zicem, vulgariz\u00e2nd deocamdata, ingrijitorul croselor) nu este nici rectiliniu, nici vectorial. Pistele se onduleaza, fara a se inc\u00e2lci. In acest mic c\u00e2mp de lupta, Abe Lucas fiind cavalerul, condotierul, iar Issac Oidsu, scutierul, valetul, se desira firul Ariadnei. Cine alege sa-l urmareasca va sf\u00e2rsi hoinarind neinsotit, ca baietelul din povestirea lui Mircea Nedelciu \u2013 \u201eO cautare in zapada\u201c \u2013, care, cu toate ca pierde mingea albastra prin nameti (aluzie la scrisul cu cerneala pe h\u00e2rtia alba), nu inceteaza sa mearga \u2013 nu sa inainteze! \u2013 dupa ea: \u201eUltima minge pe terenul de practice inainte de a se indrepta spre Runda Finala. Issac lua din m\u00e2na lui Lucas driverul si, fara sa-l priveasca, ii returna ceva ce Lucas ii pasase de mult: \u00abAlearga singur. Nu te lua la intrecere cu nimeni\u00bb\u201c (p. 175).
\nPrin at\u00e2tea perimetre, aparent labirintice, calea salvatoare va fi identificata. Iesirea din text coincide cu moartea, tin\u00e2nd cont de faptul ca asa s-a nascut literatura, ca diversiune fata de scurgerea timpului. Splendoarea tivita de Mariana Gorczyca provine din lejeritatea de a revalida ideea de sens al vietii, uz\u00e2nd fluxul constientei (al luciditatii) si mixajul potolit textualist. Maiestria detaliului si a (re)asamblarii cartografice reiese din disimularea amneziei si din stimularea anamnezei. Traversarea spatiului nu atrage dupa sine depasirea si\/ sau evitarea tuturor obstacolelor. Vieti paralele se deruleaza in alte vremuri si in alte directii. Uneori se desprind similitudini izbitoare. Ceea ce le aproprie p\u00e2na la suprapunere este calatoria, dupa cum pe adolescentul Issac il atentioneaza viitoarea lui amanta, Paula Zara (poreclita Pazza): \u201eO sa vezi, traseele de golf presupun drumuri de facut inainte si inapoi. Impresia ta este ca mergi doar inainte. Dar o sa vezi, fiindca se da startul de pe mai multe cupe, in timp ce flightul nostru merge intr-un sens, pe l\u00e2nga noi a trecut sau va trece alt flight, in celalalt sens\u201c (p. 55-56). Nu conteaza cum, toti concurentii vor intreprinde ultimul asalt la cupa 18.
\nO mica nelamurire. De ce prozatoarea isi destainuie instrumentele de lucru, marturisind ca personajul-raisonneur din Rom\u00e2nia postdecembrista, Issac Oidsu, s-a nascut prin anagramarea numelui istoricului roman, Dio Cassius, cronicarul campaniilor conduse de Traian in Dacia intre 101-102 si 105-106? Desigur, cei doi rimeaza si ritmeaza romanul. Unul scrie, prin natura si cultura profesiei. Celalalt asculta, inregistreaza si invata sa asimileze evenimentele, datorita pasiunii. Confesiunea din \u201eCuv\u00e2ntul inainte\u201c se numara printre putinele greseli ale prozatoarei. Excesiv entuziasmata de volum, Mariana Gorczyca isi destainuie reteta, derap\u00e2nd catre ostentatie. Riscul ar fi sa primim un colet cu placi si cu instructiunile de insurubare. Mentinerea secretului onomastic facea romanul mai subtil, mai ingenios si mai atractiv. Poate ca masurile de precautie nu sunt neavenite. Ma g\u00e2ndesc la o nada, spre care sa se repeada pescarii lihniti. Consult\u00e2nd \u201eBibliografia\u201c din final, asezata ca sa ne convinga de autenticitatea livrescului, ne izbeste tocmai absenta carturarului roman. Asadar, el nu a fost citit de-a dreptul sau prelucrat, ci numai \u201ecitat\u201c, imaginat.
\nRoman strategic<\/strong>
\n\u201eParcurs\u201c se impune si prin strategiile intrebuintate. Razboiul si golful au in comun obiectivul cuceririi. Terenul de joc intra sub stap\u00e2nire daca se ridica steagurile pentru a introduce mingea in fiecare dintre cele 18 cupe. Asediatorii iau in posesie cetatea daca inlatura drapelul-gazda, asez\u00e2ndu-l in loc pe al lor. Totusi, factologia nu se respecta. Legiunile romane ajung la granita Dunarii si planifica sa invadeze tinutul, primind semnele divine ca vor izb\u00e2ndi. Aici se opreste cronologia din 101. Stim ca regiuni ale Daciei vor fi incorporate de Imperiu abia in 106. M\u00e2ndru de propria romanitate, cititorul ar tinde sa supraliciteze actiunea. Dio Cassius nu purcede p\u00e2na la victoria finala. Se multumeste, prin vocea povestitorului omniscient, sa anticipeze, dar sa si am\u00e2ne deznodam\u00e2ntul. Frustrarea de sens se instaleaza cu mare seninatate auctoriala. Arcul narativ este amintirea lui Issac despre orele de istorie din gimnaziu, av\u00e2nd in centru \u201eRazboiul din anii 101-102\u201c (capitolul 1, p. 21). Imediat, in capitolul 2 intra in scena Dio Cassius, aflat la Roma in primul an din secolul al II-lea. Simetrii evidente int\u00e2lnim si intre capitolele 5 si 6 (un profesor universitar de istorie vorbeste, iar Issac isi inchipuie fr\u00e2nturi din peripetiile convoiului militar roman).
\nNici prezentul nu se desfasoara dupa dorinta publicului. Desi Abe Lucas se descurca impecabil, indeplinindu-si obiectivul la ultima sesiune, nu avem certitudinea ca a obtinut trofeul, deoarece in penultima zi a competitiei era la egalitate cu inca doi competitori. Iar despre performantele lor nu primim informatii suplimentare. In consecinta, personajele circula in bucle haotice. Abe Lucas ram\u00e2ne captiv acelorasi \u201eincolacite ceasuri\u201c, ca drumetul din \u201eNastratin Hogea la Isarl\u00e2k\u201c (Ion Barbu): \u201eOchii i se lipira de alternanta alb-negru a pantofilor sai. I se int\u00e2mpla pentru prima data. \u00abHai, Lucas! Trece timpul. Atinge!\u00bb \u2013 il auzi pe Issac ca si cum ar fi avut vata in urechi. Timpul? Dar ce? Cautau vreo minge ajunsa printre copaci? Numai atunci c\u00e2nd cauti, timpul este limitat. In sf\u00e2rsit, atinse. Mingea se rostogoli mai int\u00e2i incet, apoi prinse o viteza neplanificata inc\u00e2t Lucas crezu ca o sa treaca pe l\u00e2nga. Dar, nu. Ajunsa pe buza gaurii, mingea se opri putin intr-o ezitare provocator tandra ce ii paru lui Issac o eternitate, dupa care pica cu un zgomot ciudat de parca acea cupa 18 ar fi fost mai ad\u00e2nca dec\u00e2t normal. Aplauze in fundal. Senzatie de ameteala. Un pusti scapat de sub supraveghere se indreapta cu m\u00e2nutele intinse spre el. Ii oferi mingea dupa care isi privi ceasul rotund de pe m\u00e2na. Rolexul lui personalizat de catre sponsor. Ciudat, dar nu-i mai arata ora\u201c (p. 177). Istoria participa, la r\u00e2ndul ei, la polifonia si la complementaritatile cartii. Mai mult, Abe Lucas traieste c\u00e2t se plimba pe suprafata de joc. Daca Dio Cassius si Issac Oidsu sunt siamezi, atunci si t\u00e2narul caddy ajunge sfetnicul intelept si chiar mentorul patronului sau. Drept urmare, avertismentul lui Issac se legifereaza. Lucas va disparea imediat ce secondantul va tacea. In plus, ar fi si sugestia ca viata jucatorului se curma subit, din pricina deficientelor cardiace, insinuate de c\u00e2teva ori pe durata turneului.
\nMacheta si monumentul<\/strong>
\nOricum ar sta lucrurile, capitolul 18 conoteaza, ca si celelalte, preferinta pentru fixarea unor rapoarte concludente intre monument si macheta. Romanitatea (mostenirea codurilor idiomatice si de ospitalitate, historia magistra vitae, universalismul, preferinta pentru comunitatile bazate pe cetatenie, nu pe nationalitate) se observa in fiecare incheietura a personajelor. Tatal (Traian) si mama (Emilia) lui Issac se duc sa munceasca in Italia, ca si cum s-ar intoarce la origini. Paula Zara studiaza italiana la liceu. Abe Lucas i se adreseaza iubitei cu diminutivul Ramo (anagrama a capitalei Italiei), ambet\u00e2ndu-se dupa ea in Cetatea Eterna, intr-o excursie, pe c\u00e2nd Ramona Man, ghid turistic, le dadea amanunte despre Columna lui Traian.
\nCultul capodoperelor contribuie la stabilirea relatiilor compozitionale. Unul dintre trucurile cu frecventa ridicata in \u201eParcurs\u201c provine din romanul \u201eUlise\u201c (James Joyce). Cadrul si personajul supus analizei sunt fixate de catre naratorul omniscient, care mentioneaza si cauzele declansarii memoriei afective. Dupa relatarea c\u00e2torva secvente, de parca ne-am uita direct in cutia craniana a pacientului literar, acesta din urma intervine autoscopic, ca si cum ar smulge microfonul din m\u00e2na impostorului atoatestiutor. Exemplul construit cu minutiozitate clinica este vizita Emiliei la spitalul unde mama Ipa, bunica lui Issac, se afla internata: \u201eDe pe marginea patului, se uita la trupul acela chinuit si incerca sa scormoneasca prin amintiri imagini ale mamei ei. Se uita la s\u00e2ngele inchegat si prima ei menstruatie ii veni in minte. Avea 12 ani. Maica-sa nu o pregatise intr-un fel anume. Aflase de la ea doar ca la un moment dat o sa-i vina. C\u00e2nd s-a trezit intr-o zi pe la amiaza cu s\u00e2nge pe chilotei era singura acasa. (\u2026) A deschis televizorul nou cumparat si s-a uitat la aselenizarea lui Apollo 11. A mai stat p\u00e2na ce primul cosmonaut a saltat de c\u00e2teva ori, dupa care Emilia a iesit pe ulita, la prieteni. Numai ca pasii ei mici, aproape t\u00e2rsiti, vor fi avut maretie numai in actul transformarii ei in femeie (\u2026) Am intrat apoi in casa, am dat drumul la televizor unde un barbat care se numea parca Hobana comenta pasul urias pentru omenire ce tocmai fusese facut la televizor\u201c (p. 131-132).
\n\u201eParcurs\u201c de Mariana Gorczyca fascineaza prin stiinta de a transforma joaca in joc. Un joc in care nodul gordian nu poate fi taiat, pentru ca nu e de gasit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mariana Gorczyca, Parcurs, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2013, 194 pag.   Romanul Marianei Gorczyca \u2013 \u201eParcurs\u201c \u2013 este o minunatie. Ingrijit, curat, infiletat, textul se defineste prin meticulozitate. Scris din perspectiva distorsiunii si a dislocarii spatio-temporale, seamana cu jumatatile unui medalion care, imbucate, recupereaza obiectul, pastr\u00e2nd discreta linie de demarcatie intre piese. Acolo, in zg\u00e2rietura de… Cite\u0219te mai mult »Harta si teritoriul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9855,9856],"class_list":["post-17319","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mariana-gorczyca","tag-parcurs"],"views":1900,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17319","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17319"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17319\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17319"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17319"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17319"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}