{"id":17313,"date":"2013-12-05T11:30:46","date_gmt":"2013-12-05T09:30:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17313"},"modified":"2013-12-05T11:30:46","modified_gmt":"2013-12-05T09:30:46","slug":"evenimente","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/evenimente\/","title":{"rendered":"Evenimente"},"content":{"rendered":"

Incheiem anul politic international cu unele succese dar si cu destule\u00a0 deceptii. O criza socotita de multi inutila, cea dintre Iran si marile puteri, este pe punctul de a se inchide. O alta, cea dintre Ucraina si Uniunea Europeana,\u00a0 se agraveaza. Chisinaul a facut o jumatate de pas spre Uniunea Europeana si nu reuseste sa faca macar un sfert de pas care sa-i asigure indepartarea de Comunitatea Statelor Independente. Cele doua situatii, a Ucrainei si a R. Moldova, ilustreaza energia fortei centrifuge a Comunitatii Statelor Independente, organizatie incropita rapid dupa destramarea Uniunii Sovietice pentru a trasa spatiul de protectie a intereselor Moscovei.<\/strong> <\/em>
\nPentru noi, evenimentul cel mai important este vizita in Rom\u00e2nia a primului-ministru al Chinei, Li Keqiang, si gazduirea, la Bucuresti, a celei de a treia reuniuni China-Europa Centrala si de Est, de care a fost legata\u00a0 organizarea unui impresionant forum al partenerilor de afaceri din\u00a0 cele doua regiuni.
\nO alta si mereu aceeasi China<\/strong>
\nMa grabesc sa surprind la cald c\u00e2teva impresii despre vizita premierului Li Keqiang in Rom\u00e2nia. Am vazut la televizor ceremonia semnarii unor acorduri si intelegeri si nu m-au surprins o clipa cifrele avansate pentru investitiile chineze in Rom\u00e2nia. Imi este greu sa trec peste declaratiile unor sceptici de serviciu care rasar ca ciupercile c\u00e2nd este vorba de perspectiva relatiilor Rom\u00e2niei cu China. Vizita premierului chinez la Bucuresti este un eveniment de importanta europeana. Cum altfel sa intelegem recomandarile Bruxelles-ului si reactia Berlinului care lasa loc unor posibile griji? Nu avem dec\u00e2t sa le inlaturam prin explicatii si buna credinta. In privinta proiectelor de investitii, asa cum au fost anuntate si integrate in acordurile semnate chiar din prima zi a vizitei premierului chinez, ram\u00e2ne de neinteles recomandarea pentru stap\u00e2nirea \u201eveseliei\u201c facuta de seful statului nostru in chiar ziua sosirii oaspetelui la Bucuresti. Ospitalitatea cere sa ne ascundem resentimentele, daca avem si de astea, mai ales pe cele construite artificial din calcule electorale. Macar at\u00e2t lucru sa fi fost posibil! Apoi, de unde vine at\u00e2ta suspiciune? China este o mare putere financiara si are interese uriase sa investeasca oriunde in lume. Are si cu ce. Exista o stare paradoxala pe care i-au adus-o acumularea de devize. Ca al doilea mare depozitar al dolarului american, Beijingul a ajuns sa fie preocupat, sincer sau nu ram\u00e2ne de vazut, de starea economiei si a datoriei americane si cere Washingtonului sa mentina o directie de dezvoltare economica de natura \u201esa garanteze recuperarea activelor chineze\u201c. Economistii inteleg de aici ce trebuie: acumularea acelei mase de dolari s-a transformat intr-o p\u00e2rghie a competitiei. Banii, cum s-ar zice, nu ar lipsi pentru investitii in Rom\u00e2nia, de aceea sunt inadecvate ironiile pe aceasta tema. De asemenea, ar trebui sa intelegem ca vremea c\u00e2nd China\u00a0 se manifesta economic cu discretie pe plan mondial a trecut. De cinci ani si-a marit bugetul militar cu 15% in conditiile unui ritm de dezvoltare economica de 9-12%. Nu are complexe de competitie sau confruntare. Pentru amuzament amintesc ca, in 1992, c\u00e2nd Franta a v\u00e2ndut avioane Taivanului, Beijingul a renuntat la un contract militar cu francezii si a cumparat avioane din Germania. Explicatia publica: \u201eGermania este beneficiarul direct al erorii Parisului\u201c.
\nDin 2004, intre U. E si Beijing exista un parteneriat strategic, termenii in care discuta Beijingul cu puterile mondiale este de \u201ereal politik\u201c. Dupa stabilirea parteneriatului economic, volumul comertului Uniunii Europene cu China s-a ridicat la 326, 4 miliarde de euro, din care numai exporturile Chinei pe piata comunitara europeana au atins valoarea de 248 de miliarde. Nu vad de ce Rom\u00e2nia nu ar profita de aceasta deschidere facuta de\u00a0 Uniunea Europeana inca din 2004. Nu vad de ce nu am avea raporturi bune cu o mare putere. China este membru permanent al Consiliului de Securitate, a doua putere economica mondiala, una dintre locomotivele cresterii economice globale, face parte din clubul statelor nucleare impreuna cu\u00a0 SUA, Rusia, Franta si Marea Britanie.
\nNu este locul unei pledoarii pentru nevoia de a fi readuse la normal relatiile Rom\u00e2niei cu China, c\u00e2ndva excelente. Scepticilor le ofer un citat \u2013 ultimul paragraf \u2013 cu care Henry Kissinger isi incheie surprinzatoarea sa carte, \u201eDespre China\u201c, consacrata eforturilor pe care le-a facut pentru a normaliza relatiile Washingtonului cu Beijingul, in vremea lui Mao, Ciu Enlai si Deng Xiaoping, publicata in 2012: \u201eC\u00e2nd premierul Ciu Enlai si cu mine am cazut de acord asupra comunicatului care facea publica vizita secreta, el a spus : \u00abAsta va zgudui lumea \u00bb\u201c. Ar fi o extraordinara reusita daca, patruzeci de ani mai t\u00e2rziu, Statele Unite si China si-ar putea uni eforturile nu ca sa zguduie lumea, ci ca s-o construiasca\u201c. Cei patruzeci de ani au trecut, iar marele diplomat si om de stat american consemneaza in 2012: \u201eIn acest interval, am fost in China de peste cincizeci de ori. Ca multi vizitatori de-a lungul secolelor, am ajuns sa admir poporul chinez pentru rezistenta si subtilitatea lui, respectul pentru familie si cultura pe care o reprezinta. In acelasi timp, toata viata am reflectat la construirea pacii, mai ales din perspectiva americana. Am avut norocul de a putea urma simultan aceste doua filiere de g\u00e2ndire din postura de inalt oficial, de purtator de mesaje si de cercetator\u201c.
\nUcraina, o involutie asteptata<\/strong>
\nNu stiu c\u00e2ti au avut iluzia unui succes al Uniunii Europene in indepartarea Ucrainei de Rusia federala. Sau, daca este mai corect formulata politic, in apropierea Ucrainei de Uniunea Europeana. Din varii motive, deocamdata nu este posibila o astfel de evolutie, oric\u00e2t de mult s-ar miza pe nationalismul ucrainean. Ar fi fost, poate, oarecum mai usor pe vremea c\u00e2nd Rusia avea mari dificultati sa se redreseze dupa prabusirea consecutiva dezmembrarii imperiului sovietic. Timpul pierdut a jucat in favoarea Moscovei. Nici fortarea schimbarii de regim politic prin alimentarea, sau, iarasi, daca este mai corect politic, prin sustinerea\u00a0 revolutiei portocalii pentru instaurarea democratiei in Ucraina nu a dat rezultatele scontate. Geopolitica isi are levierele ei de constr\u00e2ngere. La o adica, sursele de energie tin mai bine de cald dec\u00e2t democratia. Atunci, in vremea razmeritelor de la Kiev din timpul revolutiei portocalii, nationalismul ucrainean a fost divizat de forte care nu se aratau in prim plan dar nimeni nu se indoia cine le st\u00e2rneste. Acum, sub pretext ca in 2015 vor avea loc alegeri prezidentiale, aceleasi forte au blocat cu discretie, dar eficient, semnarea acordului de asociere\u00a0 Ucraina-Uniunea Europeana. Daca privim inapoi, era de asteptat. Cu cinci ani in urma, la summit-ul NATO din aprilie 2008 de la Bucuresti, Moscova a impiedicat, pe cale diplomatica, extinderea Aliantei Nord-Atlantice in spatiul ex-sovietic, Ucraina fiind\u00a0 vizata direct si in primul r\u00e2nd. Patru luni mai t\u00e2rziu, aceasta victorie diplomatica a fost consolidata cu una militara prin declansarea razboiului impotriva Georgiei. In 2012, prin am\u00e2narea semnarii acordului de asociere a Ucrainei, deocamdata cu doi ani, este blocata si progresia Uniunii Europene inspre zona de influenta a Federatiei Ruse numita Comunitatea Statelor Independente. Organizatia aparent subreda, din care fac parte Ucraina si R. Moldova, este buna la ceva. Tocmai c\u00e2nd trebuie. Batalia pentru Ucraina se va duce in continuare. In ce priveste R. Moldova, cu potentialul ei nesemnificativ pe toate fronturile, parafarea, la Vilnius, a acordului de asociere la Uniunea Europeana echivaleaza mai degraba cu un succes simbolic. Pe care merita sa-l favorizam in continuare.
\nIranul, sf\u00e2rsitul unei crize inutile<\/strong>
\nCriza dintre Iran si marile puteri este pe cale sa se stinga. In noaptea de 23 spre 24 noiembrie, la Geneva, ministrii de Externe ai Grupului 5+1, Statele Unite, Franta, Marea Britanie, Rusia, China, ca membri permanenti ai Consiliului de Securitate, carora li s-a alaturat cel al Germaniei, au semnat cu ministrul de Externe irakian \u201eacordul de etapa\u201c pentru punerea sub control a programului nuclear al Iranului. Secretarul de stat John Kerry a calificat semnarea acestuia drept un succes istoric, premierul Israelului Netanyahu ca un esec, tot istoric, iar Ayatolahul Ali Khamenei a binecuv\u00e2ntat incheierea ostilitatilor ca o victorie a Iranului. Acestor reactii sa le-o adaugam pe cea mai elocventa: iranienii au iesit in strada sa salute sf\u00e2rsitul (posibil al) suferintelor tot mai greu de suportat\u00a0 provocate at\u00e2t de embargoul comercial instituit asupra tarii lor, c\u00e2t si de rigiditatea regimului politic sub care traiesc.
\n\u201ePentru a impiedica Iranul sa construiasca rapid si in secret arma nucleara sau cel putin sa fabrice material fisionabil necesar unei astfel de arme, aflam din presa internationala, marile puteri au impus Iranului urmatoarele conditii: suspendarea imbogatirii uraniului la 20% si limitarea acestei activitati la 5%, distrugerea stocurilor de uraniu imbogatit deja constituite, controlul international zilnic la principalele instalatii nucleare si stoparea intrarii in functiune a reactorului de la Arak, suspectat ca poate continua programul militar nuclear. In schimb, Iranul va beneficia, de la 1 decembrie, de ridicarea unora dintre sanctiunile economice impuse de Statele Unite si Uniunea Europeana si de deblocarea conturilor sale din bancile straine. Si, adaugam, de mai multa libertate c\u00e2stigata prin deschiderea spre lume. Asa intelegem mai bine bucuria iranienilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Incheiem anul politic international cu unele succese dar si cu destule\u00a0 deceptii. O criza socotita de multi inutila, cea dintre Iran si marile puteri, este pe punctul de a se inchide. O alta, cea dintre Ucraina si Uniunea Europeana,\u00a0 se agraveaza. Chisinaul a facut o jumatate de pas spre Uniunea Europeana si nu reuseste sa… Cite\u0219te mai mult »Evenimente<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[574,9845,9847,9846],"class_list":["post-17313","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-china","tag-criza-dintre-iran","tag-li-keqiang","tag-ucraina"],"views":2230,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17313","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17313"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17313\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17313"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17313"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17313"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}