Plin de regrete si melancolii, editorialul din \u201eSteaua\u201c (7-8\/2013) al dlui Adrian Popescu seamana mai mult cu un testament dec\u00e2t cu un bilant de etapa. Intitulat \u201eSupravietuitorul\u201c, testamentul deschide o interesanta ancheta succesorala cu titlu dubitativ: \u201eScriitorul, un supravietuitor!?\u201c, si poarta in spate \u2013 sau in subsol! \u2013 un apasat \u201eubi sum\u201c, inspirat de \u201ezapezile de odinioara\u201c ale lui Villon. Zapezile acestea incep sa se topeasca sub soarele noii literaturi din \u201eepoca digitala\u201c, cum o numeste poetul editorialist: \u201eSistemul piramidal despre care intreba un t\u00e2nar poet clujean la turnirul poetic de la Gyula, recent, daca mai este azi valabil, a suferit o deconstructie, cum ne dam seama cu totii. Nu cred ca fenomenul acestui declin estetic ar fi in folosul valorii literare. Proliferarea formulelor literare sau a limbajelor de toate categoriile, egal indreptatite sa existe, in numele democratiei sau al politicii corecte a aplatizat practic v\u00e2rfurile piramidei valorice\u201c. Dupa care poetul saptezecist ofteaza \u201evillonesc\u201c din rarunchi vaz\u00e2nd cum se topesc zapezile de odinioara: \u201eUnde e vremea regretatului Laurentiu Ulici cu clasificarile sale linne\u00e9ne, organizate piramidal vezi volumul din Istoria sa, tomul despre literatura generatiei saptezeci, ca exemplu imediat? Postmodernismul detesta, in primul r\u00e2nd, lucrurile fixe, definitive, solemne, are gustul metamorfozelor si al mastilor, ludice deseori, sub care greu identifici substanta, nomina odiosa, trecuta in r\u00e2ndul categoriilor de g\u00e2ndire reactionara. Sistemul viei pe spaliere, al rizomilor, a inlocuit arborii solitari, inconfundabili, magnifici, sau padurea de simboluri baudelairene, cu seducatoarele recitaluri-spectacol, unde verva autorului concureaza ingeniozitatea textului, rasplatiti ambii cu premii oferite de public, nu de critici. Valorile s-au egalizat\u201c. Editorialul se incheie, in compensatie aparenta, cu o superba \u201elaudatio\u201c retorica, in chip de ramas bun, adresata unei generatii in a carei \u201esupravietuire\u201c poetul nu pare a crede: \u201eScriitorii tineri de-acum sunt vietuitorii unui ritm normal, european, frumosi, majoritatea, longilini, specialisti, poligloti, inteligenti, bine primiti la editurile occidentale. Bravo lor! Nu ei alcatuiesc, desigur, dupa mine, supravietuitorii unui secol patat de s\u00e2ngeroase utopii politice\u201c. Ceea ce este demn de a fi salutat si respectat in aceasta pe c\u00e2t de emotionanta, pe at\u00e2t de taioasa marturisire consta in sinceritatea ei deplina. Sub auspiciile acestor marturisiri \u201ereactionare\u201c se deruleaza in corpul revistei ancheta si raspunsurile la intrebarea retorica \u201eScriitorul, un supravietuitor!?\u201c. Unui psiholog sau chiar psihanalist, raspunsurile ii furnizeaza un bogat material de studiu si de clasificare tipologica a scriitorilor actuali din c\u00e2teva generatii, inclusiv a unor supravietuitori din secolul trecut, precum Norman Manea, Ana Blandiana, Ion Pop sau D. Tepeneag. Pentru acesta din urma ar fi \u201einca bine\u201c ca scriitorul sa fie un \u201esupravietuitor\u201c: \u201eEu as zice un strigoi. Un moroi, cum se spune in Banat. Vorbesc de adevaratul scriitor, nu de mestesugarul care, incerc\u00e2nd sa traiasca din scris, ofera cititorului (el insusi pe cale de disparitie) o literatura care sa semene c\u00e2t mai mult cu ce se poate vedea la televizor. Mestesugarul e cel care supravietuieste. Ce-i drept, cu chiu cu vai… Nu e nimeni de vina. Eventual democratizarea p\u00e2na la demagogie a culturii, care a dus in mod necesar la cenzura economica, adevarata cenzura, mult mai brutala, mai eficace dec\u00e2t aceea politica\u201c. Timpul nostru, spune si Norman Manea, \u201epune posteritatea sub un sever semn de intrebare. Nici in aceasta privinta scriitorul nu are, probabil, sanse prea mari\u201c. Un cinic absolut se arata in raspunsul sau Razvan Petrescu: \u201eDin punct de vedere cultural, scriitorul este un inapoiat. Din punct de vedere social, este colosal ca nu-i bagat in seama si traieste prost, asta-l motiveaza sa scrie un pic mai bine\u201c. Un \u201eroman\u201c concentrat si senzational este povestea evaziunii paradoxale narate in confesiunea sa despre supravietuire de catre Radu Aldulescu, nascut \u201ein buricul Bucurestiului, intr-o casa cu multe carti de literatura, iar parintii mei erau ziaristi cu veleitati literare… Eram ceea ce s-ar fi putut numi pe la inceputul anilor saizeci un copil de buna conditie, av\u00e2nd conditii optime de dezvoltare\u201c, care \u201epresimte in atmosfera un stigmat de falsitate, imposibil de definit\u201c, de unde nasterea unui \u201esoi de revolta difuza amestecata cu o dorinta de a evada. A evada de unde si incotro? Imi doream \u2013 spune autorul unor opere care l-au impus ca pe cel mai redutabil romancier \u00abzolist\u00bb din literatura actuala \u2013 o evadare intr-o lume reala, care sa se dezica de lumea in care traiam cu ai mei si pe care incepusem s-o presimt extrem de timpuriu ca pe o lume a supravietuirii prin minciuna, frica, crima chiar\u201c. Se decide pentru aceasta sa experimenteze, direct si pe viu, traiul greu si \u201epericulos\u201c, se deda antrenamentelor intr-un sport dur (\u201ein sala de box erau doar copii de joasa conditie, care invatau acasa p\u00e2na la saturatie teribila lectie a supravietuirii, buna de aplicat in ring\u201c), isi proiecteaza pe termen lung un program de supravietuire printr-o \u201eevadare\u201c pe dos, echivalenta cu \u201einsertia in real\u201c ca o scufundare in mlastina vietii. S-a apucat sa sparga soda caustica cu ciocanul la Policolor, manevr\u00e2nd butoaie cu poliester de 250 kg bucata, cu sutele pe schimb: \u201eMi-au trebuit sapte ani ca sa absolv si aceasta etapa a scolii supravietuirii\u201c. Urmatorii sase ani ii petrece la Uzinele 23 August in halele in care se asamblau si se probau locomotive, in halele de constructii sudate, in Cazangerie si Turnatorie: \u201eUzina 23 August, fosta Malaxa si viitoare Faur era un orasel de c\u00e2teva zeci de hectare de hale, cu 18.000 de locuitori salariati care produceau locomotive, masini unelte, utilaj petrolier. O lume ca si disparuta, data la fier vechi dupa revolutie. In ce ma priveste, acolo am absolvit un stagiu al supravietuirii care s-a contopit cu tineretea mea. A urmat apoi rotativa Tipografiei Informatia, fosta si viitoare Universul aflata la al treilea etaj sub pam\u00e2nt al Palatului Universul, cu baloti de h\u00e2rtie de ziar de o tona de manevrat, pagini de plumb, ziare de adunat ore-n sir din gura rotativei, atmosfera saturata de vapori de cerneala si plumb… Acolo m-a prins revolutia…\u201c Revolutia l-a prins pe Radu Aldulescu, t\u00e2narul maturizat inainte de vreme si care dorea sa fie numai si numai scriitor \u201ela negru\u201c \u2013 indeplinind si urm\u00e2nd cu furie, fara ca sa vrea sa stie, o idee fixa si o indicatie maniacal-cardinala a celui ce avea sa fie impuscat in decembrie ’89 sub zidul unitatii militare din T\u00e2rgoviste: \u201eindicatia\u201c conform careia spre a deveni si a fi unul adevarat, folositor si cautat (citit!) de \u201emase\u201c, scriitorul trebuie sa parcurga si sa se identifice, document\u00e2ndu-se la fata locului, cu traiul minerului din subterana, cu viata muncitorului de la Policolor si cu schimbul de munca din halele Uzinei 23 August, \u201eoraselul de c\u00e2teva zeci de hectare de hale cu 18.000 de locuitori\u201c. La ce i-a folosit \u201eevazionistului\u201c in real Radu Aldulescu aceasta stricta si insolita aplicare in propria lui viata a \u201epretioasei indicatii\u201c referitoare la permanenta calificare si recalificare a scriitorului la \u201escoala vietii si a muncii\u201c poporului sau?! O spune cu dezarmanta sinceritate scriitorul insusi, un prozator cu extraordinara forta epica, talent \u201emarginal\u201c, adica rar, si, in plus, care nutreste si azi un veritabil si sfidator cult pentru scriitori ca Marin Preda, Petru Dumitriu, precum si pentru \u201eGroapa\u201c si neagra ei poezie a celui mai \u201ehulit\u201c mare scriitor din timpul comunismului, Eugen Barbu: \u201eTraisem adica intr-un regim de penitenciar semiliber, care practic mi-a anulat capacitatea de a percepe vicisitudinile clasice ale epocii de aur, cozile si penuria de alimente (n-am stat niciodata la cozi, am m\u00e2ncat doar ce se gasea fara cozi) sau frigul din apartamente, pe care nu l-am simtit, deoarece am lucrat mereu in niste hale prin care sufla crivatul din toate partile. Supravietuisem in felul asta\u201c, si urmeaza epopeea supravietuirii postdecembriste, mai aspra dec\u00e2t cea dinainte… Dintre cei \u201eanchetati\u201c de \u201eSteaua\u201c, prozatorul Radu Aldulescu mi se pare ca este, existential si literar, cel mai autentic si veritabil \u201esupravietuitor\u201c. Epopeea \u201eevaziunii\u201c lui intr-o paradoxala, dura si liber consimtita insertie in real este exemplara si irepetabila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Plin de regrete si melancolii, editorialul din \u201eSteaua\u201c (7-8\/2013) al dlui Adrian Popescu seamana mai mult cu un testament dec\u00e2t cu un bilant de etapa. Intitulat \u201eSupravietuitorul\u201c, testamentul deschide o interesanta ancheta succesorala cu titlu dubitativ: \u201eScriitorul, un supravietuitor!?\u201c, si poarta in spate \u2013 sau in subsol! \u2013 un apasat \u201eubi sum\u201c, inspirat de \u201ezapezile… Cite\u0219te mai mult »Supravietuitorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5489,3620],"class_list":["post-17311","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-popescu","tag-steaua"],"views":1301,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17311","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17311"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17311\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17311"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17311"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17311"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}