{"id":1730,"date":"2010-03-04T09:50:40","date_gmt":"2010-03-04T07:50:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1730"},"modified":"2010-03-04T09:52:22","modified_gmt":"2010-03-04T07:52:22","slug":"in-bezna-%e2%80%9eedge-of-darkness%e2%80%9c-de-martin-campbell","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-bezna-%e2%80%9eedge-of-darkness%e2%80%9c-de-martin-campbell\/","title":{"rendered":"In bezna: \u201eEdge of Darkness\u201c de Martin Campbell"},"content":{"rendered":"

Convingerea ca spionul si spionajul sunt realitati ignobile persista p\u00e2na in veacul al XIX-lea, condamnare morala patrunsa de frica si dispretul fata de o activitate malefica, de vreme ce, sub raportul identitatii, implica disimularea, are ca mijloc minciuna, iar ca intentie furtul, aflam dintr-o cercetare a istoricului Alain Dewerpe (\u201eSpionul\u201c, Bucuresti, Editura Nemira, 1998, p. 21). \u201eDaca vreun om trebuie ca simte mai ad\u00e2nc nevoie de caldura prieteniei, atunci acela este leprosul moral pe care lumea il numeste spion si care, pentru plebe, se cheama ciripitor, iar pentru administratie \u2013 agent\u201c, intindea, in epoca, degetul acuzator Balzac.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Death Wish VI<\/strong>
\nMai mult dec\u00e2t un simplu personaj moralmente insalubru, manipulatorul de secrete apare ocazional publicului de azi ca fiind prin excelenta nociv din cu totul alte motive. Nu pentru ca minte, nu pentru ca ram\u00e2ne in esenta un hot (si secretele au o corporalitate a lor, drept urmare o valoare), nu pentru ca amageste. Ci pentru ca reprezinta o unealta a statului, care e o marioneta a corporatiilor.
\nAceasta logica simplista, de extractie mai mult schizoid-paranoica dec\u00e2t marxista, guverneaza o serie intreaga de productii cu pretentii revelatoare din care ar trebui sa intelegem un singur lucru: ca statul e rau, ca face tot felul de manevre pe la spatele cetatenilor, iar problema principala nu e at\u00e2t ca le face, ci ca americanul de r\u00e2nd nu are habar de ele.
\nIn cazul de fata (\u201eScapat de sub control\u201c, 2010), americanul de r\u00e2nd se int\u00e2mpla, in chip cu totul convenabil, sa fie politist. Asta nu inseamna ca dispune de o forta deductiva peste medie (cazul avanseaza doar multumita unei serii de batai zdravene administrate cui trebuie), ci doar ca Thomas Craven (Mel Gibson) m\u00e2nuieste cu pricepere pistolul din dotare, iar de acest talent e nevoie din plin. Moartea fiicei se cere razbunata, iar vinovat nu e un golan de r\u00e2nd caruia i s-a urcat bautura la cap.
\nAproape nimeni nu vrea sa-l ajute, toti sunt v\u00e2nduti. Acest Dirty Harry cu porniri de vigilante e tradat de toata lumea, i se opune inclusiv vesnicul partener corupt, cel care saboteaza c\u00e2t poate ancheta, incearca in ceasul al doisprezecelea sa il convinga pe erou sa o lase mai moale sau se repede fara preambul, dar si fara succes, sa il ucida.
\nTrucul e at\u00e2t de obosit inc\u00e2t beneficiaza de pe urma unui efect pervers destul de interesant. Oricine il miroase de la o posta, tocmai de aceea functioneaza \u2013 il iei drept o capcana, prea e la vedere pentru a fi adevarat. Uiti de el pentru ca este evident. Intuitia se anihileaza pe sine, dar asta nu scade din dezamagirea pe care o produce revelatia, at\u00e2ta lipsa de imaginatie nu poate fi altfel dec\u00e2t dezolanta.
\nSfertul academic<\/strong>
\nAdevarul e ca filme precum acesta ne dezvaluie la fel de mult despre serviciile secrete precum spun astrograma personala sau anunturile imobiliare despre alcatuirea scoartei terestre. Importanta e iluzia pe care o intretin, aceea de co-participatie la activitatile clandestine ale guvernelor. Nu te invata nimic, dar au pretentia ca iti zic maximul care poate fi zis.
\nAdevarul e ca serviciile astea din filme se vor atotputernice, insa eficienta lor e una prin excelenta selectiva. Stiu intotdeauna cine si cum il ajuta pe Craven, elimin\u00e2ndu-i aliatii cu precizie diabolica, insa mereu dupa ce secretele au fost divulgate. Sunt capabile sa puna la capat operatiuni de proportii epice \u2013 o confidenta a Emmei Craven (Bojana Novakovic) intra in masina tatalui sau, ii spune tot ce avea de spus, deschide portiera si coboara; cum pune piciorul jos, cum e spulberata de o masina cu geamuri fumurii.
\nGresesc, insa, unde era mai important: la momentul interventiei. O urmaresc suficient de indeaproape pentru a vedea unde se duce, cu cine se int\u00e2lneste si ce ii zice, dar nu ii vin de hac inainte de a se mai putea duce undeva, inainte de a se int\u00e2lni cu cineva, inainte de a apuca sa spuna ceva. Pur si simplu o lasa in pace, la fel cum il lasa in pace pe David (Shawn Roberts), prietenul Emmei. O fac nu pentru ca ar avea vreo logica sa lase lucrurile in plata Domnului, in orice caz nu alta logica dec\u00e2t cea dramatica, ci pentru ca protagonistul trebuie sa ajunga fata in fata cu papusarul (si sa il ucida), iar de unul singur nu poate face asta. Daca ar putea sa le faca pe toate de unul singur, Craven nu ar mai fi americanul de r\u00e2nd.
\nAr fi eroul exemplar, cel de la care te astepti sa ii mearga toate struna. Mecanismul pe care l-ar pune in miscare ar fi de proiectie, nu de identificare, victoria simbolica asupra unui sistem ar fi doar a lui, nu si a noastra, iar fantezii precum Edge of Darkness nu ar mai linisti pe nimeni.
\nCi doar ar da idei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Convingerea ca spionul si spionajul sunt realitati ignobile persista p\u00e2na in veacul al XIX-lea, condamnare morala patrunsa de frica si dispretul fata de o activitate malefica, de vreme ce, sub raportul identitatii, implica disimularea, are ca mijloc minciuna, iar ca intentie furtul, aflam dintr-o cercetare a istoricului Alain Dewerpe (\u201eSpionul\u201c, Bucuresti, Editura Nemira, 1998, p.… Cite\u0219te mai mult »In bezna: \u201eEdge of Darkness\u201c de Martin Campbell<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1343,1345,1344,83,1342,1346],"class_list":["post-1730","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-edge-of-darkness-de-martin-campbell","tag-americanul-de-rand","tag-death-wish-vi","tag-film","tag-in-bezna","tag-mel-gibson"],"views":2026,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1730","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1730"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1730\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1730"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1730"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1730"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}