A doua finala disputata \u00eentre McEnroe si Borg la Wimbledon, cea din 1981, are si ea o poveste pilduitoare. Daca la precedenta \u00eenfruntare pe gazonul de la All England Club suedezul se dovedise o nuca prea tare pentru ultra-talentatul si turbulentul american, izbutind sa revina \u00een setul decisiv de la doua ghemuri la zero si un ascendent moral puternic, cladit \u00een mansa a patra, \u00een urma acelui tiebreak neverosimil, care a durat o jumatate de ora si s-a \u00eencheiat cu scorul de 18 la 16 \u00een favoarea lui Mac, acum, \u00een 1981, lucrurile arata diferit. Bj\u00f6rn este \u00eenca lider ATP, dar dupa ce c\u00e2stigase Wimbledonul \u00een acea finala \u201ede vis\u201c din 1980, Johnny \u00eel \u00eenvinsese de trei ori \u2013 \u00een finala de la Flushing Meadows, \u00een semifinala de la Toronto si \u00een finala de la Milano, \u00een timp ce campionul scandinav se impusese doar de doua ori, \u00eentr-una dintre grupele Mastersului de la New York si \u00een finala de la Stockholm. Acum McEnroe venea mai motivat ca oric\u00e2nd sa-l detroneze pe \u201erege\u201c. Sa ne amintim ca suedezul obtinuse cinci titluri consecutiv la Londra, record \u00een tenisul modern, daca facem abstractie de epoca \u00eenceputurilor, c\u00e2nd dominau fratii Renshaw…
\nAsa cum subliniam si cu alta ocazie, tenisul iancheului era mult mai bine adaptat rigorilor suprafetei verzi. \u00cen plus, John se maturizase, avea mai multa \u00eencredere \u00een el, era un numar doi mondial plin de stralucire, care-si merita locul \u00een ierarhia ATP. Bad Boy era challenger-ul oficial, delfinul, omul asteptat sa vina. \u00cen aer mirosea a s\u00e2nge \u00een acel iulie 1981 si toti spectatorii, englezi sau straini, erau convinsi ca partida aceea epocala disputata cu un an \u00een urma avea sa fie reeeditata, poate la cote \u00eenca si mai \u00eenalte… Atmosfera londoneza era parca impregnata cu preeminenta unui regicid asteptat si, de ce nu, chiar\u00a0 dorit de foarte multi. Pe acest factor a mizat si Big John, cel care, \u00een ciuda ardentului sau temperament, \u00eenvatase ca \u00een fata lui Borg e bine sa ai rabdare si sa astepti, sa nu-ti fortezi norocul.
\nDar mai era ceva. McEnroe a fost mereu un excelent psiholog, chiar daca autocontrolul \u00eei juca adeseori feste. El stia ce sa faca, desi frecvent nu facea ceea ce ar fi trebuit. De stiut, \u00eensa, stia. Or, campionul american a priceput \u00eenaintea tuturor ca imensul orizont de asteptare al publicului, cel de a vedea un rege detronat, de a contempla un mit prabusindu-se, nu avea cum sa nu genereze \u00een Borg o slabiciune foarte omeneasca, tradusa \u00eentr-o stare de oboseala psihica accentuata. Nordicul parea infailibil, cel putin pe iarba britanica, \u00een cel mai mare turneu din lume, dar aceasta aparenta avea costurile ei. O jumatate de deceniu Bj\u00f6rn a c\u00e2stigat an de an sase meciuri la r\u00e2nd pentru a se prezenta \u00een finala gata sa-si apere trofeul si gloria. \u00cen aceste conditii, pe fondul acestui scenariu al maretiei si invincibilitatii, nu avea cum sa nu se nasca undeva, \u00eentr-un colt al mintii campionului, \u00eentrebarea: \u201eoare c\u00e2t va mai tine, va fi oare \u00een acest an, va fi la anul \u2013 sau c\u00e2nd?\u201c. Intrat \u00een acest cerc al interogatiilor launtrice si al g\u00e2ndului ruminativ, Borg devenea vulnerabil, obosind parca \u00een urma succeselor si stralucirii ce-l \u00eenconjurau.
\nPe acest lucru a mizat si John McEnroe c\u00e2nd a intrat pe terenul central de la Wimbledon \u00een acea zi de iulie 1981. Iancheul era convins ca Borg trebuie sa se bata singur, chiar daca el, ca adversar al suedezului, era obligat sa-si faca jocul obisnuit de atac, dar la un nivel foarte \u00eenalt. Strategia lui, at\u00e2t de simpla \u00een fond, a dat rezultate remarcabile, \u00een ciuda faptului ca primul set i-a revenit lui Borg la scorul de sase la patru. Partida era frumoasa, scandinavul era \u00een v\u00e2na, returul \u00eei functiona bine, atacurile la plasa erau judicios pregatite, reverul \u00een cross arata excelent. Si totusi, ceva nu era ca de obicei. Cu \u00eencrederea sus, Borg \u00eencepea sa fie deconcertat de lipsa de reactie a adversarului. Contrar obiceiului, Big Mac era calm, de parca ar fi stiut ceva ce campionului en titre \u00eei scapa. Pustiul juca serios, se tinea aproape, serviciul lui facea ravagii, iar \u00eencetul cu \u00eencetul zona de l\u00e2nga fileu ajunsese sa fie dominata de outsider, mult mai eficace la voleu si cu un smash devastator.
\nSeturile doi si trei au fost enorm de echilibrate, ambele ajung\u00e2nd \u00een prelungirile tiebreak-ului. Nu mai era tensiunea tragica din finala trecuta, caci primul s-a \u00eencheiat la unu si al doilea la patru. Ambele au fost c\u00e2stigate de McEnroe, caruia umoarea nu-i mai juca feste, iar entuziasmul nu-i \u00eentuneca ratiunea. \u00centr-un tiebreak diferentele nu sunt mari. Se merge cap-cap, fie prin c\u00e2stigarea servicului propriu, fie prin breakuri succesive, fie prin alternante. Dar ceva nu merge \u00een jocului sudezului. John c\u00e2stiga, chiar daca \u201ela mustata\u201c. Mereu aproape, Borg nu gaseste energia de a iesi la lumina, de a forta norocul. Setul al patrulea, partida si finala \u00eei revin americanului. Cu un sase la patru \u00een mansa ultima, John McEnroe \u00eentrerupe seria de cinci triumfuri la r\u00e2nd \u00eenregistrata de colosalul atlet scandinav.
\nInteresant, dupa meci, Bj\u00f6rn avea sa spuna ca nu aceasta finala ar fi trebuit sa o piarda, ci pe cea din 1980. El era \u00eencredintat ca jucase mai bine dec\u00e2t adversarul lui. Nu sunt sigur ca are dreptate. \u00cen schimb, McEnroe a declarat ca a ramas surprins de pasivitatea, recte resemnarea lui Borg. \u201eParca ar fi dorit sa nu c\u00e2stige, parca obosise, iar victoria mea l-a eliberat, i-am luat o piatra de moara de pe umeri. A redevenit om…\u201c John are dreptate. Se \u00eencheia o epoca atunci. Redevenind om, Bj\u00f6rn Borg avea sa termine si cu tenisul. \u00cen acel moment, c\u00e2nd i-a str\u00e2ns m\u00e2na adversarului peste fileu si a salut apoi publicul, el nu o stia. Dar dorinta de a domina si de a gusta din glorie \u00eei secatuisera vitalitatea. Borg nu mai avea energie, \u00eesi atinsese limita si pentru el nu mai exista dec\u00e2t declinul, cu toate ca mai avea sa joace p\u00e2na \u00een 1983.
\nLa Wimbledon nu avea sa revina dec\u00e2t dupa doua decenii. Fantomei victimei nu-i place sa b\u00e2ntuie locul crimei…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A doua finala disputata \u00eentre McEnroe si Borg la Wimbledon, cea din 1981, are si ea o poveste pilduitoare. Daca la precedenta \u00eenfruntare pe gazonul de la All England Club suedezul se dovedise o nuca prea tare pentru ultra-talentatul si turbulentul american, izbutind sa revina \u00een setul decisiv de la doua ghemuri la zero si… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (66)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-17272","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1456,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17272","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17272"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17272\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17272"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17272"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17272"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}