\u00cen 1904, aparea la Institutul de arte grafice si editura Minerva, din Bucuresti lucrarea \u201eRutenizarea Bucovinei si cauzele deznationalizarii poporului rom\u00e2n. Dupa date autentice\u201c, semnata \u201eDe un bucovinean\u201c, prezentata drept \u201efragment din lucrarea nepublicata \u201eRom\u00e2nii din Bucovina\u201c, care nu s-a mai publicat si probabil nici nu a fost scrisa vreodata.
\nCaci nu at\u00e2t perspectivele multiple ale unei cercetari monografice \u00eel interesau pe autor, c\u00e2t procesul de deznationalizare galopanta a populatiei bastinase, omogen rom\u00e2neasca, la rapirea, \u00een 1776, a provinciei de catre Imperiul Austriac.
\nCartea se voia, si era realmente, un strigat disperat de trezire a constiintei nationale si de dezvaluire catre fratii rom\u00e2ni din afara provinciei si, evident, pentru tot restul lumii, a monstruoasei crime pe care guvernul imperial o sav\u00e2rsea \u00een Bucovina asupra unui popor \u00eentreg, cel rom\u00e2nesc.
\n\u201eE deja timpul suprem\u201c \u2013 scria el \u2013 \u201eca sa se informeze odata lumea culta europeana sau cel putin lumea rom\u00e2na, despre aceasta soarta at\u00e2t de vitrega si amara, despre aceasta tratare at\u00e2t de barbara la care e supus poporul rom\u00e2n din Bucovina sub acest imperiu mare, nobil si cult.\u201c<\/p>\n
*
\nCu o documentare uluitoare, realizata \u00een ani lungi de cercetari, autorul scutura, mai \u00eent\u00e2i, praful de pe paginile istoriei, relev\u00e2nd caracterul exclusiv rom\u00e2nesc al provinciei, leagan al nasterii \u00eentregii Moldove si cripta a mormintelor voievodale.
\n\u00cen sprijinul demonstratiei sale, Isidor Iesan(u) (1) recurgea nu numai la lucrarile stiute de istorie, ci mai ales la marturiile scriptice din perioada imediata urmatoare rapirii samavolnice a Nordului Moldovei (local denumita Arboroasa), care atesta ca Iosif al II-lea si primii guvernatori recunosteau rom\u00e2nitatea limbii si a poporului, recurg\u00e2nd la limba rom\u00e2na ca la singura modalitate oficiala de comunicare cu bastinasii.
\nEl insista chiar, \u00een carte, ca inteligenta rom\u00e2na, \u00eendeosebi tineretul studios, necuprins \u00eenca de pesimism \u00een ce priveste viitorul, sa adune din zonele rutenizate de dincolo de Prut si de oriunde, deopotriva cu documentele vechi voievodale, de mare importanta pentru istoria nationala, orice corespondenta oficiala rom\u00e2neasca primita din partea autoritatilor austriece, pe care slavii si strainii de orice fel le-au distrus si le distrug intentionat spre a sterge urmele stap\u00e2nirii rom\u00e2ne \u00een acele parti. \u201eE de mare urgenta\u201c \u2013 scria el \u2013 \u201ede a le str\u00e2nge aceste documente, at\u00e2t cele din perioada statului moldovan, c\u00e2t si cele din timpul rapirii Bucovinei de Austria, caci toate acestea se afla \u00een mare pericol de a fi nimicite de fanaticii si panslavistii ruteni, carora le sunt atare documente o groaza nationala, care nimicesc si sfarma \u00een panslavismul lor fanatic chiar si pietrele mormintelor ce contin vreo inscriptie rom\u00e2neasca.\u201c
\nDar, mai ales, autorul invoca drept argument capital primele recensaminte ale populatiei, efectuate de austrieci.
\nSupun\u00e2ndu-le unei \u00eendreptatite critici, caci toate mistificau realitatea \u2013 dupa cum s-a dovedit apoi, si prin falsitatea hartilor, special \u00eentocmite spre a servi diplomatilor si dregatorilor care au semnat anexarea Bucovinei la Casa de Austria (2) \u2013, autorul conchidea ca \u201erutenii nu formau pe timpul anexarii nici macar a saptezecea parte din toata populatiunea Bucovinei\u201c.
\nNu numai rutenii, dar toate celelalte populatii alogene: germani, rusi, polonezi, evrei, armeni, fie ca nu existau, fie ca erau insignifiante \u00een raport cu numarul locuitorilor autohtoni rom\u00e2ni.
\nSi dintr-odata statisticile \u00eencep sa consemneze fraudulos un spor imens de ruteni, dar si de germani si evrei, care egalau scriptic sau chiar cov\u00e2rseau numarul populatiei bastinase.
\nUn asemenea spor, observa autorul aduc\u00e2nd numeroase marturii, nu era nici natural, nici real, ci creat artificial printr-o sumedenie de procedee dintre care enumeram: 1. includerea \u00eentre ruteni a tuturor rom\u00e2nilor care, coplesiti de invazia ruteano-polona, izolati de ceilalti autohtoni, nu mai vorbeau rom\u00e2neste; 2. considerarea ca ruteni a tuturor rom\u00e2nilor care, prin calitatile lor, stap\u00e2neau, pe l\u00e2nga rom\u00e2na si ruteana; 3. adaugarea la ruteni sau germani a tuturor copiilor rom\u00e2ni, care, nedispun\u00e2nd de scoli elementare, gimnaziale si liceale, trebuiau sa studieze \u00een scolile mai ales rutene sau germane; 4. silirea populatiei rom\u00e2ne sa-si dea, sub amenintare, copiii la scoli straine etc., etc.
\n\u00cen plus, cadrele didactice si functionarii, \u00een majoritate de alte nationalitati \u2013 caci absolventilor rom\u00e2ni de scoli de specialitate li se faceau tot felul de sicane spre a nu putea ram\u00e2ne printre ai lor, \u00een Bucovina \u2013, stabileau dupa bunul plac apartenenta nationala a localnicilor.
\nDatorita unor asemenea proceduri, \u00eencurajate de guvernul local al provinciei (ducatului) si sprijinite \u2013 credea autorul \u2013 de guvernul central imperial, rom\u00e2nii erau total nedreptatiti \u00een privinta atribuirii drepturilor ce li se cuveneau.
\nSemnificativ ni se pare paralelismului pe care Isidor Iesan(u) \u00eel face \u00eentre ceea ce aveau alte natiuni din imperiu \u00een domeniul scolilor si c\u00e2t ar fi trebuit sa avem noi rom\u00e2nii, proportional cu numarul de locuitori cu mult mai mare fata de ele. Dar noi \u2013 rom\u00e2nii din Bucovina \u2013 nu aveam nimic sau aproape nimic. Dam un citat ceva mai lung, revelatoriu, \u00eentr-adevar, pentru inegalitatea strigatoare la cer semnalata de autor.
\n\u201eAcest rezultat trist (al am\u00e2narii sine die a aprobarii cererilor rom\u00e2ne de creare a unor clase paralele rom\u00e2ne la liceele germane din Cernauti si Suceava) se mai agraveaza, daca consideram raportul \u00eentre numarul diferitelor nationalitati din singuraticele provincii ale Austriei si \u00eentre numarul scolilor secundare de care dispunem etc. Ne vor ajunge putine exemple: germanii din Carniola (28.177 la numar) au 2 licee si o scoala reala; rom\u00e2nii din Bucovina (230.962 la numar) ar trebui, deci, sa aiba \u00een raport cu ei 16 licee si 8 scoli reale; germanii din Litoral (19.454 la numar) au 3 licee si 3 scoli reale, noi ar trebui sa avem, daca ar exista vreo dreptate \u00een Austria, 35 licee si 35 scoli reale. Italienii din Dalmatia (15.240 la numar) au 1 liceu si o scoala reala, deci noi rom\u00e2nii din Bucovina ar trebui sa avem \u00een raport cu ei 15 licee si 15 scoli reale. Dar sa ne marginim numai la Bucovina noastra. Germanii (159.477 la numar \u00eempreuna cu toti jidanii din tara, care singuri fac la un loc peste 100.000) au 5 licee, 1 scoala reala si 1 scoala normala, abstrag\u00e2nd pentru moment de la paralele mixte cu trei obiecte \u00een limba rom\u00e2na. Rom\u00e2nii, deci, ar trebui sa aiba 7 licee si cel putin o scoala reala si una normala. \u00cen realitate, avem \u00eensa, precum am zis, numai asa-numite paralele rom\u00e2ne, apucatura de ochi, cu clase inferioare de la liceul din Suceava si paralele germa(no)-rom(\u00e2ne) \u2013 \u00eenca o mare apucatura de ochi \u2013 tot la clasele inferioare de la liceul prim din Cernauti. Credem, prin urmare, ca acest rezultat \u00eenfatisat aici e destul de convingator pentru oricine, chiar si pentru guvernul nostru, cel prea parintesc. Avem, deci, prea si prea destule cauze sa ne pl\u00e2ngem, ca ni se fac nedreptati strigatoare la cer si suntem \u00een drept de a reclama de la guvern cel putin aceea, ce distribuie el cu at\u00e2ta prevenire si \u00eembelsugare celorlalte popoare din imperiul austriac, avem dreptul sa pretindem aceasta cu at\u00e2t mai mult, fiindca tot acest guvern, tot aceasta \u00eemparatie, tot aceasta Austrie a promis, la rapirea Bucovinei, solemn, \u00eenaintea \u00eentregului popor rom\u00e2n adunat, si \u00eenca la acela prin mofturi austriece, adica prin gura \u00eemparatului Iosef II, dreptate, libertate, bunatate etc.\u2026\u00a0 dara durere amara, dreptatea si bunatatea austriaca fata de rom\u00e2ni e teribila, e foarte amara, e curat austriaca si \u00eentrece pe toate acele din timpurile invaziunilor barbare.\u201c
\nRelevarea regimului cu totul special cu care erau tratati rom\u00e2nii proaspat smulsi din teritoriul Moldovei e continuata de autor p\u00e2na la ultimele ei consecinte, ale adevarului nud, incredibil: \u201eP\u00e2na astazi noi n-am dob\u00e2ndit, ca de regula, nimic. Forurile competente, chemate de a da seama de aceste stari insuportabile, sau ca treceau peste jeluirile noastre juste, fara multa vorba, la ordinea zilei, sau ni se reprosa \u00een fata \u00abca pretentiunile noastre ar fi prea exagerate\u00bb asa o zic ei! Dar cifrele de mai sus indicate nu sunt ele, oare, dovada cea mai zdrobitoare c\u00e2t valoreaza dreptatea Austriei?\u201c.
\nConcluzia ca \u201eguvernele (sunt) cu totul barbare fata de rom\u00e2ni\u201c \u2013 ce i se impune autorului \u2013 e sustinuta de el cu numeroase alte argumente.
\nAvem \u00een vedere, \u00eentre altele, politica statornica de sufocare a elementului autohton prin aducerea \u00een teritoriul bucovinean a unor valuri din ce \u00een ce mai mari de emigranti slavi, germani, evrei, etc.; izolarea rom\u00e2nilor din Bucovina printr-un \u201eadevarat zid chinezesc\u201c de sate rutene fata de fratii lor din Moldova; transferarea averilor m\u00e2nastiresti, obtinute din daniile voievodale, \u00eentr-un fond religios pentru sprijinirea chipurile a vietii culturale a rom\u00e2nilor, dar folosit pentru capriciile curtii si guvernului sau pentru burse acordate aproape \u00een exclusivitate copiilor de alte natiuni, \u00eendeosebi ruteni; implementarea \u00een cele mai rodnice si frumoase locuri a unor comunitati nou sosite \u00een zona spre a-i dispersa si izola pe rom\u00e2ni; transformarea limbii rom\u00e2ne \u2013 limba oficiala \u00een momentul anexarii provinciei \u2013 \u00eentr-o limba neagreata, chiar urmarita a nu mai fi folosita \u00een nici un caz \u00een institutiile statului (p\u00e2na la stergerea dreptului rom\u00e2nilor adusi \u00een fata instantelor judecatoresti de a-si spune pasul si de a-si dovedi nevinovatia prin graiul matern adesea singurul cunoscut), rutenizarea sau germanizarea ortografica a toponimiei si a onomasticii rom\u00e2ne spre a nu se mai cunoaste esenta lor rom\u00e2neasca (ex: C\u00e2mpulung devine Kimpolung, Cires > Czerez, M\u00e2ndrisor > Mendryszor, Milleseuti > Millisoutz sau St\u00e2ngaci devine Stingacz, Lupul > Lupulenko sau Lupasczuk, Turcan > Tzurkanowicz, Ciuperca > Czuperkowicz, Vasiliu > Wasilius sau Wassilowicz, Wasilewski, Petroniu > Petrowicz sau Petriniuk) etc.
\nSemnal\u00e2nd si prezent\u00e2nd \u00een toata profunzimea lor faptele respective, cu consecintele imediate si de viitor asupra populatiei rom\u00e2ne, autorul considera, pe buna dreptate, ca ele fac parte dintr-un amplu program, statornic urmarit si draconic orchestrat, av\u00e2nd ca tinta finala deznationalizarea bastinasilor si chiar extinctia lor. \u201ePentru noi rom\u00e2nii\u201c \u2013 scria el \u2013 \u201enu exista dreptate \u00een Austria. Pentru noi exista \u00een Austria numai un plan bine precizat de guvern si de \u00eemparatie, deja de la rapire, si acesta este batjocorirea, otravirea si nimicirea natiunii rom\u00e2ne. Si dupa acest plan sublim, suntem noi tratati de catre mult generoasa si glorioasa Austrie.\u201c Sau: \u201ePolitica guvernului (constituie) o procedura dusmanoasa, care tinteste direct si cu toata forta nimicirea noastra\u201c.
\nSi mai departe: \u201eAici (la St. Onufri, unde sunt 43 copii germani, 1 rutean si 106 rom\u00e2ni, pentru care exista doi \u00eenvatatori: unul pentru limba germana si unul pentru limba ruteana; pentru rom\u00e2na \u2013 niciunul) avem \u00eenca o dovada de misiunea cea importanta civilizatorica a Austriei \u00een aceasta sarmana si nenorocita tara, adica nimicirea poporului rom\u00e2n\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, dar afirmatiile pot fi mult sporite: \u201eCu c\u00e2t mai mult si mai temeinic studiem astazi harta etnografica a ducatului bucovinean, cu c\u00e2t mai mult urmarim noi cauzele istoriei, care au efectuat constelatiunea popoarelor de astazi \u00een Bucovina, cu at\u00e2t mai mult suntem noi patrunsi de convinctiunea elementara ca, deja imediat dupa anexare, zelul puternicilor au tins cu toata forta \u00eentr-acolo, de a dezbraca pe aceasta sarmana tara de caracterul ei etnografic originar, si de a o preschimba \u00een o provincie cu caracter cu totul slav, ca, astfel, dupa logica politicii sublime si foarte istete din Viena, sa lege aceasta tara mai trainic de imperiul austriac, si spre a se apara de teribilul dusman valah\u201c.
\n\u00cengrijirea autorului pentru viitorul rom\u00e2nilor bucovineni era cu at\u00e2t mai mare, cu c\u00e2t parlamentarii lor, alesi de ei \u00een guvernul local si imperial, se deziceau de interesele nationale si, fie pactizau cu dusmanii, fie c\u00e2ntau cu inconstienta \u00een struna acestora, fiind tot timpul dezbinati unii de altii spre a nu forma \u201eblocul\u201c necesar apararii propriului popor.
\nFata de o asemenea situatie, ce a atins la hotarele dintre secolele XIX-XX pragul paroxismului, Isidor Iesan(u) cheama, \u00een primul r\u00e2nd, \u00eentreaga intelectualitate, dar si pe ceilalti conationali, saraci si bogati, la unire sub steagul rom\u00e2nesc, milit\u00e2nd pentru trezirea constiintei, ce impunea, dupa el, \u00eenainte de toate: \u00eentoarcerea la graiul stramosesc si la utilizarea lui at\u00e2t \u00een public, c\u00e2t mai ales \u00een intimitatea familiei, pentru a crea cadrul de educare al tinerei generatii si a generatiilor ce vor urma.
\nDe aceea si scria Isidor Iesan(u) lucrarea pe care o adnotam spre a atrage luarea aminte a lumii \u00eentregi si \u00een primul r\u00e2nd a rom\u00e2nilor, din tara si din provincie de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Bucovina.
\n\u201eDaca acest proces (de rutenizare rapida) ar urma pe cale naturala\u201c \u2013 scria el \u2013 \u201en-am putea nimic obiecta; \u00eensa acest proces de slavizare este patronat de \u00eensesi forurile competente administrative\u201c, viz\u00e2nd deznationalizarea grabnica a rom\u00e2nilor si lichidarea lor totala.
\nPropunerile sale pentru redob\u00e2ndirea simtamintelor rom\u00e2nesti sunt multiple \u2013 de la regasirea puterii de coeziune etnica p\u00e2na la opozitia armata -, dar esentiale i se par c\u00e2teva.
\n\u00cenainte de toate, hotar\u00e2rea oricarui rom\u00e2n de a se dedica cu trup si suflet\u00a0 cauzei nationale, caci, dupa cum bine observa, \u201ese pune \u00eentrebarea decisiva: au voim sa existam pe acest vechi pam\u00e2nt al nostru, si atunci trebuie sa ne \u00eentarim r\u00e2ndurile si sa ne repulsam cu toate puterile noastre disponibile, ba chiar cu forta, acestei barbarii, sau sa renuntam de a mai exista, de a mai fi, pe acest pam\u00e2nt istoric rom\u00e2nesc\u201c.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, aspiratia unanima de a iesi c\u00e2t mai repede de sub \u00eenr\u00e2urirea strainilor de orice natura. \u201eEu repet, deci, de o mie de ori, ca trebuie sa fie exterminat cu desav\u00e2rsire acest curent contagios cosmopolitist, aceasta boala molipsitoare, pe care fanaticii naivi sau speculanti mai \u00eendraznesc sa-l agite \u00een s\u00e2nul societatii noastre.\u201c
\nDe mentionat ca autorul includea \u00eentre straini, pe \u201etoti acei locuitori ai unei tari, care merg \u00eempotriva curentului national al poporului autohton\u201c. \u201eSunt si vom sustine aceasta parere\u201c \u2013 atragea el atentia \u2013 \u201esi suntem gata a o aplica chiar acelor rom\u00e2ni, care pentru cuv\u00e2ntul ca sunt nutriti cu o idee gresita, cauta sa dovedeasca ca natiunea rom\u00e2na \u00eentelege gresit mersul sau. Cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd acei rom\u00e2ni ar sustine o asemenea teorie din punctul de vedere al folosului lor personal; acestia sunt niste tradatori ai propriei lor natiuni, si sunt mai periculosi si mai vrednici de dispretul rom\u00e2nului adevarat, dec\u00e2t strainii cei mai pretentiosi.\u201c
\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, credinta transformata \u00een constiinta clara \u201eca noi rom\u00e2nii avem o misiune si o menire sublima aici pe pam\u00e2nt\u201c.
\n\u00cen al patrulea r\u00e2nd adoptarea \u201eexclusivismului hermetic\u201c, dupa exemplul celorlalte nationalitati \u2013 \u201ecehi, poloni, maghiari\u201c \u2013 care, desi putini, sunt \u00een stare de a se \u201eimpune cu at\u00e2ta forta strainului\u201c. \u201eEi sunt prin exclusivismul lor \u00een stare de-a rezista tuturor atacurilor nationale. Pentru noi e acest exclusivism hermetic si mai necesar, pentru ca noi ne aflam astazi \u00een situatiuni cu mult mai amare si mai pierdute dec\u00e2t ei, pentru ca ne aflam \u00een o pozitiune de aparare disperata\u201c.
\n\u00cen al cincilea, si cel mai important r\u00e2nd, cladirea cu responsabilitate si afectiune, a unei generatii tinere sanatoase formata \u201eprintr-o educatie fireasca, potrivita \u00een \u00eemprejurarile noastre rom\u00e2nesti\u201c, \u00een stare sa schimbe \u201estarea noastra politica, culturala, sociala si economica.\u201c
\n\u201eRelativ la ferirea tinerimii noastre de influentele straine\u201c \u2013 reflecta Isidor Iesan(u) altadata \u2013 \u201eaccentuam aici si necesitatea nationalizarii vietii noastre sociale, a nationalizarii vietii noastre familiale deja aproape de tot \u00eenstrainate. Deci, dara, scoala, familia, societatea noastra curat rom\u00e2na nationala, deci, dar, numai un mediu exclusiv si curat rom\u00e2n, e \u00een stare sa creasca si sa formeze o tinerime rom\u00e2na tare, puternica, rezistenta, energica, entuziasmata pentru marirea poporului sau. O conceptie \u00eenalta, filosofica, idealista a vietii, aceea a traiului pentru poporul tau \u00een prima linie, numai o asemenea elevare sufleteasca poate \u00eendruma tinerimea pe caile cele drepte si bune ale datoriei nationale si ale datoriei omenesti.\u201c
\nC\u00e2t de actuale sunt stringentele impuse de autor tineretului din 1904 si astazi, desi, generatia t\u00e2nara nu mai traieste sub opresiune!
\nAceste obiective \u2013 si multe altele ce decurg din ele \u2013 menite a schimba destinul rom\u00e2nilor din Bucovina, trebuiau neaparat puse, dupa autor, sub semnul devizei: \u201eprin cultura \u2013 dar numai cultura nationala \u2013 la lumina si libertate!!\u201c
\n\u201ePentru ca aceasta arma \u2013 cultura \u2013 sa nu devina fatala\u201c \u2013 preciza el \u2013\u00a0 \u201epentru \u00abindividualitatea noastra nationala\u00bb, tocmai pentru ca o cultura straina, fie franceza, fie germana, fie slava, sa nu poata absorbi fiinta noastra nationala distincta, nota fundamentala a culturii noastre trebuie sa fie nationala, ceea ce nu se poate dec\u00e2t sub impulsiunea unei constiinte nationale puternic dezvoltate.\u201c
\nEvident, Isidor Iesan(u) nu vedea realizarea schimbarii \u00een mod instantaneu. El atragea chiar atentia ca e nevoie de o \u201emunca onesta si severa, \u00eempreunata cu perseverenta, cu inspiratiunea si entuziasmul sf\u00e2nt \u00een luptele noastre pentru existenta, fata de curentul distrugator ce ne \u00eenconjoara\u201c, ca e nevoie ca cei angajati \u00een lupta sa fie \u201e\u00eendrazneti si totodata cu prudenta\u201c, \u00een actiunea de \u201esalvare a natiunii noastre comune.\u201c
\nLa \u00eendoielile conationalilor contemporani, ca s-ar putea ajunge la asemenea \u00eenaltatoare tinta, autorul raspundea: \u201e\u00cenca nu e prea t\u00e2rziu. \u00cenca poporul rom\u00e2n exista si rezista atacurilor vehemente si barbare ale puterilor unite ale rusilor si ale guvernului prea parintesc, \u00eenca ierarhia greco-ortodoxa din Bucovina este rom\u00e2na si constituie un zagaz, o stavila puternica\u201c.
\nSau: \u201eNu s-a stins \u00eenca \u00een toate familiile \u00eenconjurate de mediul strain constiinta nationala \u2013 si o organizare pe baza sociala si economica ar putea sa transforme \u00eenca aceste ramasite de rom\u00e2ni \u00eentr-un trup national, ai carui urmasi, \u00een loc sa devine pionierii dusmanilor nostri de moarte, vor putea sa fie tot at\u00e2tia st\u00e2lpi ai natiunii noastre\u201c.
\nIar celor care ripostau ca \u201etraiesc \u00een vremuri grele\u201c, ca \u201epoporul consta numai din indivizi\u201c, ca nu exista energiile care sa-i \u00eendemne spre idealul dorit, autorul le raspundea, pe buna dreptate, ca \u201etocmai vremurile grele pretind oameni mari, caractere puternice intacte, suflete morale, iar nu inimi putregaite, suflete corupte, caractere venale, mostre de rautate, indivizi fara inima, fara suflet, fara morala. Tocmai, fiindca vremurile ce le traim sunt extrem de grele, pot fi ele chiar fatale pentru viitorul nostru national. Pentru aceea trebuie individul sa se subordoneze intereselor obstei, tocmai fiindca noi rom\u00e2nii bucovineni am ajuns, prin egoismul nostru personal crasant, prin indiferentismul national, stadiul unde nu mai poti spera \u00een viitorul nostru national. \u00cen razboi numai lasii se g\u00e2ndesc la sine, iar acestia sunt \u00eempuscati ca niste nemernici. Ostasii buni nu se mai g\u00e2ndesc la sine, ci numai la \u00eenvingerea din urma. Si noi purtam un razboi foarte greu, foarte teribil, foarte amar si totodata si foarte inegal. Un razboi de existenta nationala, purtat fara arme fizice, dar pentru aceea cu at\u00e2t mai crud, pentru ca armele legii nu trec astazi \u00een Bucovina, nu trec astazi \u00een Austria \u00een statul cel de legi si de ordine, nu trec astazi \u00een timpul cel grozav laudat si ciuciulit, de cultura, de umanism de dreptate, pe c\u00e2nd asasinii nostri uzeaza dupa plac de toate armele faradelegii, ale miseliei si de forta majora. Si totusi trec ei de oameni cinstiti, de popoare, de state cinstite, pentru ca au deocamdata puterea si forta bruta \u00een m\u00e2na lor, iar forta primeaza dreptul; deci sa apelam si noi la forta bruta, ca sa revenim la dreptul nostru uzurpat\u201c.
\nCer\u00e2nd drepturi egale, tratament normal ca pentru toate celelalte natiuni din imperiu, consideratie fireasca pentru limba, traditiile, mostenirea culturala si economica transmisa de stramosi, pentru pam\u00e2ntul si mormintele voievozilor aureolati de glorie, autorul nu se sfia sa invoce urmarile disperarii: \u201eVoim \u00eenca\u201c \u2013 scrie el \u2013 \u201esa urmam, precum am zis, calea legala (desi nu mai are, \u00een Austria cea asa-numita constitutionala trecere legea si dreptatea), ca sa vada lumea c\u00e2t de \u00eendelung rabdator e rom\u00e2nul. E un joc frivol si prea riscant jocul ce-l joaca Austria cu noi. Si funia se rupe daca o \u00eentinzi prea tare, si fierul plesneste daca pui prea mari greutati pe el. Daca vom fi adusi, \u00eensa, cu forta la disperare \u2013 si pe aceasta cale ne-a adus deja foarte departe guvernul si toata administratia austriaca \u2013 atunci nu mai garantam nici unul din noi de actiunile ce le poate face un popor complet disperat, nici de urmarile ce pot aduce cu sine un guvernam\u00e2nt at\u00e2t de rafinat, at\u00e2t de barbar si salbatic, care \u00eentrece pe at\u00e2tea parti pre cel din Rusia, din Turcia, ba chiar (pe) cele din tarile salbatice ale Africei Centrale\u201c\u2026
\nSau: \u201eNoi vedem cum pam\u00e2ntul cel sf\u00e2nt rom\u00e2nesc al Bucovinei se p\u00e2ngareste, se spurca \u00een modul cel mai brutal. Aceste stari ne impun cu forta o reactiune elementara, care ne dicteaza imperios cu ant-aut. Sau avem de asteptat ceva bun de la Austria sau n-avem nimic de asteptat. Aici trebuie sa fim noi rom\u00e2nii cu totii clar. Cu oportunism, cu momeli, cu perfidie si \u00eenselaciuni, nu mai merge\u201c.
\nFormul\u00e2nd o asemenea posibila evolutie a raporturilor romano-austriece, Isidor Iesan(u) intra de fapt \u00een zona premonitiilor de care e \u00eencarcata cartea.
\nCaci dincolo de analiza lucida, obiectiva, a starii de fapt a rom\u00e2nilor din Bucovina, autorul se lansa nu o data \u00een reflectii surprinzatoare, care s-au adeverit, asupra \u00eensasi sortii Imperiului austriac.
\nCu aproape doua decenii \u00eenainte dezmembrarii imperiului care \u00eenghitise at\u00e2tea tari si fragmente de tari, devenind o veritabila \u00eenchisoare a popoarelor, Isidor Iesan(u) \u00eei prevedea stingerea: \u201eVa pica guvernul, va pica si Austria. Atunci va pica si sprijinul ei at\u00e2t de neprecugetat si acest mediu depravat social va pica si el \u00een prapastia sa, ca tot ce e corupt si molipsit \u00een lume, las\u00e2nd dupa sine numai o amintire de niste timpuri amare si de urgie de granit\u201c.
\nSau \u00eenca si mai explicit, \u00een sensul rasturnarilor impuse de \u00eenrobirea nemiloasa a popoarelor din imperiu: \u201eDin opiniile modeste ce am desfasurat aici, privitor la unele din problemele de capetenie ale vietii noastre nationale contemporane, speram ca se degajeaza limpede acest principiu al muncii neobosite, care singura ne poate m\u00e2ntui \u00eenca de primejdiile amenintatoare, care mereu se gramadesc peste poporul nostru si care singura ne poate m\u00e2ntui, curata si feri pentru viitorul apropiat c\u00e2nd, dupa toata probabilitatea, momente istorice decizatoare \u00een monarhia noastra, ba chiar \u00een \u00eentreaga Europa, vor pune la ultima \u00eencercare si puterea noastra etnica. Sunt tot evenimente politice acelea, care au scos din alvie viata de stat \u00een aceasta parte a monarhiei si care zguduie rarunchii diferitelor popoare din provinciile austriece. Departe de a \u00eensemna o nenorocire trecatoare, reprezinta presemnele clare ale unei prefaceri a imperiului habsburgic \u00een conformitati conditionate cu principiile de nationalitate\u201c.
\nE surprinzator cum autorul, care dorea sa \u00eenfatiseze doar situatia ajunsa la paroxism a rom\u00e2nilor din provincia furata, Bucovina, \u00eentrevedea dincolo de solutiile propuse, care erau cele firesti, si rezolvarea ei de catre destin, prin Primul Razboi Mondial.
\nE un merit exceptional, pe care tinem sa-l relevam, odata cu frumoasa definitie pe care o dadea patriei: \u201eP\u00e2na unde se extinde limba rom\u00e2na, p\u00e2na acolo e si patria rom\u00e2na. Si p\u00e2na c\u00e2nd nu vom avea cu totii o patrie comuna, existenta rom\u00e2nilor va depinde totdeauna numai de la bunavointa acelora ce dispun de puterea bruta fizica si de soarta noastra\u201c \u2013 definitie prin care anticipa\u00a0 \u201emarea unire\u201c (necompleta, din 1918).<\/p>\n
<\/p>\n
NOTE:<\/strong>
\n1) Autorul si-a semnat lucrarile, fie Isidor Iesan, fie Isidor Iesanu (chiar Iesianu).
\n2) A se vedea studiul lui M. Popescu-Spineni, \u201eHarta Bucovinei din 1774\u201c, \u201eRevista istorica rom\u00e2na\u201c, vol. I-XII, 1941-1942, p.149-162 (extras, BAR: II 188521).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00cen 1904, aparea la Institutul de arte grafice si editura Minerva, din Bucuresti lucrarea \u201eRutenizarea Bucovinei si cauzele deznationalizarii poporului rom\u00e2n. Dupa date autentice\u201c, semnata \u201eDe un bucovinean\u201c, prezentata drept \u201efragment din lucrarea nepublicata \u201eRom\u00e2nii din Bucovina\u201c, care nu s-a mai publicat si probabil nici nu a fost scrisa vreodata. Caci nu at\u00e2t perspectivele multiple… Cite\u0219te mai mult »Un strigat disperat de trezire a constiintei nationale in Bucovina, la 1904<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-17268","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1704,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17268","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17268"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17268\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17268"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17268"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17268"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}