Despre Palme d’Or-ul controversat de anul acesta s-au perorat vrute si nevrute \u00eenca de dinainte de lansarea sa oficiala \u00een cinematografele lumii; desigur, \u00een tarile care au si permis o asemenea desfasurare de forte pe marile lor ecrane. Pe scurt, unii observatori s-au grabit sa afirme despre premiantul francez ca \u201ea depasit definitia filmului” sau ca reuseste sa te \u201esechestreaze emotional”, \u00een timp ce altii l-au alintat drept \u201egarbage” pentru cei pretentiosi. Ce se petrece, de fapt, cu acest film? \u00cen linii generale, \u201eLa vie d’Ad\u00e8le” este o apologie cinematografica a sexului explicit, \u00eenflacarat si a fericirii ludice propagate de acesta. Poate sexul explicit sa schimbe modul \u00een care ne vom uita la filme pe viitor? Ne poate face mai deschisi cu noi \u00eensine si cu ceilalti? Sau dimpotriva? Unele filme precum \u201eUltimul tango la Paris” (1972) de Bernardo Bertolucci sau \u201eLolita” (1997) de Adrian Lyne au st\u00e2rnit critici acerbe la vremea lor tocmai pentru sexualitatea lor debordanta, dar au ramas \u00een constiinta publicului pentru capacitatea lor de a exprima exact ceea ce multi evitau sau pastrau \u00eenchis. Va reusi sa aiba acelasi efect asupra publicului si \u201eLa vie d’Ad\u00e8le”?
\nPai sa vedem! \u00cen primul r\u00e2nd, nu voi face un scurt rezumat al filmului pentru ca tot ar iesi prea lung; filmul acesta contine trei ore de actiune mai mult sau mai putin relevanta. Cheia \u00eentregului efort artistic se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul relatiei amoroase dintre doua fete, Ad\u00e8le si Emma, interpretate destul convingator de actritele Ad\u00e8le Exarchopoulos, respectiv L\u00e9a Seydoux. Ma rog, progresia este urmatoarea: fata \u00eel \u00eent\u00e2lneste pe baiat; fata se culca cu baiatul; fetei nu-i place; fata \u00eel paraseste pe baiat. Pe urma, fata vrea sa experimenteze; fata o vede pe cealalta fata; fetei \u00eei place fata; fata \u00eesi da \u00eent\u00e2lnire cu fata; fata se culca cu fata; fata ram\u00e2ne cu fata timp de trei ani. \u00cen final, fata se simte singura; fata o \u00eensala pe fata cu un baiat; fata descopera; fata e parasita de fata; fata sufera; fetele \u00eesi continua viata.
\nDin cauza exagerarilor, filmul este gresit \u00eenteles. Nu este un film social, nu este un film erotic, nu este un film despre lesbiene. Nu este o legenda. Este pur si simplu, fara compromisuri, fara ascunzisuri, viata lui Ad\u00e8le. Exact viata ei, cu banalitatile, plictisurile, ultimatumurile si progresiile ei: multe dialoguri si imagini fara tinta, senzatii si reactii comune, prea multe clisee legate de prima dragoste, discutii aleatorii pe diferite teme etc. Nimic din ceea ce ar putea sa ne intereseze cu adevarat pe noi, privitorii. Anonimul ne este, \u00een mod natural, c\u00e2t se poate de neinteresant la prima vedere. Ei bine, \u201eLa vie d’Ad\u00e8le” este tocmai un film despre o persoana anonima. \u00cen definitiv, oricine ar putea fi Ad\u00e8le, chiar si un baiat.
\nPentru cei care nu au vazut \u00eenca filmul, s-ar putea sa fiti tentati sa plecati \u00eenainte de final, tocmai din cauza realismului atroce care dureaza trei ore. Eu va sugerez sa rezistati si sa urmariti tot ce se \u00eemt\u00e2mpla, chiar daca rabdarea devine din ce \u00een ce mai scurta. Ca sa \u00eentelegeti de ce Ad\u00e8le este relevanta ca personaj de film, imaginati-va cum ar aparea viata voastra \u00een ochii celorlalti, mai ales a necunoscutilor, daca ar fi transpusa pe un ecran de cinema. De altfel, acesta este detaliul care face din \u201eLa vie d’Ad\u00e8le” un film interesant de urmarit si de pritocit seara t\u00e2rziu, c\u00e2nd r\u00e2m\u00e2i doar tu cu g\u00e2ndurile tale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"