{"id":17258,"date":"2013-11-28T13:18:08","date_gmt":"2013-11-28T11:18:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17258"},"modified":"2013-11-28T13:18:08","modified_gmt":"2013-11-28T11:18:08","slug":"tandarica-de-colectie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tandarica-de-colectie\/","title":{"rendered":"Tandarica de colectie"},"content":{"rendered":"<p>11 zile. 7 spatii. 10 state. 70 de evenimente<br \/>\nTema editiei de anul acesta, a noua, a Festivalului International al Teatrului de Animatie \u201eBucurii pentru copii. Spectacole de colectie\u201c, organizat de Teatrul Tandarica intre 14 si 24 noiembrie, a fost \u201eConstruim poduri, trecem granite!\u201c. In cele unsprezece zile publicul a trait intr-un ritm alert, asist\u00e2nd la saptezeci de evenimente din zece state (Anglia, Bulgaria, Croatia, Franta, Germania, Hong Kong \u2013 China, Italia, Polonia, SUA si Rom\u00e2nia) pe care organizatorii, coordonati de directorul festivalului, Calin Octavian Mocanu, le-au dedicat celor mari si celor mici: spectacole de teatru, spectacole-lectura, workshop-uri, lansari de carte, expozitii si conferinte.<\/p>\n<p>Asa a trecut festivalul: debord\u00e2nd de viata, cu invitati din tara si din strainatate, cu productii care au furat ochiul st\u00e2rnind c\u00e2nd chicoteli, c\u00e2nd suspine, c\u00e2nd sfaturi ingrijorate din partea micilor spectatori adresate celor de pe scena. Frumos, viu colorat, Teatrul Tandarica insenineaza privirea, mintea si inima celor mari. Dar nici publicul mititel nu se lasa mai prejos, curios din cale-afara sa vada ce nazb\u00e2tii mai fac eroii ghidusi, oameni si papusi, care se zbenguiesc prin fata lor. Infierb\u00e2ntati la fiecare reprezentatie, pustii scr\u00e2snesc, se sperie, se infioara de curiozitate, isi parasesc locurile si dau navala catre scena care ii atrage ca un magnet. E multa alergatura pe acolo, dar si multa placere.<br \/>\nPrintre spectacolele cele mai asteptate, dar si aplaudate din festival s-a numarat \u201eCalatorie spre Soare Apune\u201c, o coproductie a Teatrului Tandarica cu Institutul Ming Ri din Hong Kong, China, in regia lui Calin Mocanu si Simon Wong. Jucat de papusari chinezi, spectacolul a fost si subtitrat, si dublat in rom\u00e2na (ca sa fie inteles de toate v\u00e2rstele) de un actor profesionist al teatrului-gazda. Colorat, cu o poveste frumoasa, cu umor si, last but not least, folosind din belsug tehnicile teatrului de umbre, spectacolul a st\u00e2rnit multa inc\u00e2ntare in cei mici. Dupa reprezentatie, in fata publicului de toate v\u00e2rstele, Li Jianxin a facut o demonstratie a traditionalei tehnici amintite. Mai int\u00e2i si-a prezentat papusile: Imparatul, Imparateasa \u2013 fiecare cu mersul sau specific, consfintit de legi nescrise ale secolelor de papuserie \u2013, apoi cocorul cu g\u00e2t lung si mobil. Mai ales pasarea a facut paf auditoriul. Articulatiile din constructia papusii au st\u00e2rnit toata admiratia in r\u00e2ndurile specialistilor rom\u00e2ni. Li Jianxin a facut apoi o demonstratie a scenelor dinamice de lupte din spatele ecranului. Maiestrie curata!<br \/>\nDar nu numai copiii se bucura la acest festival, ci si adultii. Spectacolele pentru cei mari au luat maul mai ceva ca acelea pentru pusti. Stim cu totii, rolul unui asemenea eveniment este sa creeze un cadru generos schimburilor de idei, de noutati in domeniu, de tehnici de animatie. Deloc int\u00e2mplator, premiera Teatrului Tandarica, prezentata in festival, \u201eGolem\u201c, cu scenariul si regia renumitului papusar Gabriel Apostol, a demonstrat o data in plus ca limbajul animatiei ram\u00e2ne unul dintre cele mai ofertante medii pentru spectacole halucinante, cu greutate estetica, atunci c\u00e2nd autorul imagineaza o constructie si rotunda, si rafinata, si cu substanta.<br \/>\n\u201eVietile tuturor sfintilor<br \/>\ndin cartier\u201c<br \/>\nUn alt exemplu de productie incitanta a fost \u201eVietile tuturor sfintilor din cartier\u201c, creat de Agata Kucinska la Teatrul Ad Spectatores din Wroclaw. Un spectacol despre singuratatea batr\u00e2nilor pe care actrita poloneza s-a priceput sa-l faca si amar, si amuzant, si nastrusnic, si serios, si imaginativ. Personajele sale sunt papusele de diferite dimensiuni, de la cele mititele, puse pe degete, la unele de marime aproape naturala. Cel mai adesea, Agata Kucinska prefera o papusa care se anexeaza in chip de adaos la corpul ei, o forma umana tinuta in poala, care se foloseste de m\u00e2inile actritei. Inceputul si sf\u00e2rsitul spectacolului se produce cu o silueta bidimensionala, in spatele careia se itesc m\u00e2inile si capul interpretei. Galeria de portrete construite de Agata Kucinska prinde viata printr-o suita de papusi diferite, construite din materiale diferite, cu tehnici de m\u00e2nuire diferite. In dreapta scenei se lumineaza din c\u00e2nd in c\u00e2nd o cutie cu papusi mici care fac plaja pe terasa blocului, instalate confortabil in sezlonguri si inconjurate de o sumedenie de antene TV. Pentru fiecare personaj in parte actrita va gasi o alta voce, ba ragusita, ba cristalina. Una dintre batr\u00e2nele va dezvolta chiar un tic vocal foc de amuzant. Alt personaj se va plimba prin scena in chip de silueta volatila: de fapt, doar o rochie alba, subtire, cu tutu, av\u00e2nd in v\u00e2rf un cap de batr\u00e2na. Numitorul lor comun este comicul, cum se int\u00e2mpla si in cazul lui Number Fucker, batr\u00e2nul ce nu se poate opri din numarat, sau al papusii infirme, cu picioare subtiri (acelasi amestec provocator intre partea superioara a corpului actritei si membrele adaugate pe care le tine in poala), care sf\u00e2rseste in ceea ce va fi climaxul comic al spectacolului: decrepita care face striptease.<br \/>\nPentru mai mult dinamism, Agata Kucinska se foloseste de mici trucuri care dau culoare si anima povestea, ca t\u00e2ntarul care il b\u00e2z\u00e2ie enervant pe unul dintre batr\u00e2ni sau spovedania \u201ein direct\u201c, la televizor, cu o paleta intreaga de oameni ai lui Dumnezeu care izbavesc online enoriasii. Din oferta generoasa, penitentul de pe scena, care se bate ritualic cu pumnul in piept, va alege un preot surd&#8230; ca sa obtina iertarea mai usor. Intr-un alt moment, publicul se distreaza cu ajutorul coloanei sonore pe care se aude o muzica tare, apoi cineva bat\u00e2nd in teava. Imediat muzica urla si mai tare. Mixtura intre scenele cotidiene pe loc recognoscibile si universul stilizat al papusilor naste o combinatie deconcertanta. Singura pe scena, Agata Kucinska construieste o intreaga galerie de personaje excelent portretizate in dimensiuni bl\u00e2nd-amar-comice. Dar spectacolul nu isi pierde nici o clipa nici seriozitatea, nici umanitatea.<br \/>\nSi alte evenimente din colectie<br \/>\nDincolo de savoarea estetica, schimburile artistice din festival se petrec si prin valoroasa idee a organizatorilor de a invita, seara de seara, specialisti sa tina conferinte. Doua dintre ele s-au axat pe educatie, fie in ceea ce priveste scoala de teatru (conferinta tinuta chiar de Agata Kucinska, de data aceasta in chip de profesoara la Universitatea din Wroclaw), fie in ceea ce priveste rolul teatrului in dezvoltarea interdisciplinara a celor mici. Sau mai putin mici. Sau cu probleme. Pe marginea acestui subiect a vorbit Manon van de Water, profesoara la Universitatea din Wisconsin, SUA si presedinta juriului la editia de anul acesta. Una dintre cele mai interesante, dar si spectaculoase vizual a fost conferinta tinuta de o moneda forte a teatrului rom\u00e2nesc de animatie, regizorul Cristian Pepino. Hotar\u00e2t lucru, tema a fost printre cele mai ofertante din c\u00e2te exista: contributia marilor artisti ai avangardei secolului XX la dezvoltarea animatiei. Documentarea bogata a profesorului Cristian Pepino, dar si portofoliul de imagini prin care a exemplificat nastrusnicia si atentia marilor pictori ai secolului XX pentru universul papusilor s-au dovedit magnetice. Ce mai, placere pe milimetru patrat!<br \/>\nImpreuna<br \/>\nPe culoarul str\u00e2mt de la etajul 4, astept\u00e2nd sa intru la conferinta Agatei Kucinska, aud o fata tip\u00e2nd prin apropiere: \u201eLa voia ta, stap\u00e2ne!\u201c. Parul mi se face maciuca. Tot feminismul se zbate nervos in mine. Urmeaza un mic scandal. Delicata, lumea se foieste in jur masc\u00e2nd abil ca isi ciuleste urechile ca sa prinda \u201edialogul\u201c mai bine. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t fata si baiatul se aud, dar nimeni nu reuseste sa-i vada. Dupa c\u00e2teva minute, devine clar pentru toata lumea: la Tandarica, seara, la 20.30, se repeta!<br \/>\nCu o seara inainte avusese loc unul dintre momentele care, de c\u00e2tiva ani deja, ram\u00e2n printre cele mai emotionante din tot festivalul: decernarea Premiului de Excelenta \u201eMihaela Tonitza Iordache\u201c unui om care a lucrat o viata intreaga in teatrul de animatie. Anul acesta, distinctia i-a revenit actritei si regizoarei Maria Mierlut care, dupa cum a marturisit, urca pentru prima data pe scena teatrului de papusi in 1957.<br \/>\nGabriel Cadariu, directorul Teatrului Ariel din T\u00e2rgu Mures, ii face un sensibil Laudatio: ii multumeste pentru succesele si premiile nationale si internationale pe care teatrul le-a obtinut gratie ei, pentru stralucirea, seriozitatea, dar mai ales pentru bunatatea sa. Incheie spun\u00e2nd ca cei mai multi dintre actorii care tocmai terminasera reprezentatia cu \u201eTragedia omuletului\u201c stiu meserie pentru ca au invatat-o de la Maria Mierlut. Toti discipolii se intorc pe scena ca sa o aplaude pe premianta. Ieri si azi ram\u00e2n impreuna in teatrul de animatie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>11 zile. 7 spatii. 10 state. 70 de evenimente Tema editiei de anul acesta, a noua, a Festivalului International al Teatrului de Animatie \u201eBucurii pentru copii. Spectacole de colectie\u201c, organizat de Teatrul Tandarica intre 14 si 24 noiembrie, a fost \u201eConstruim poduri, trecem granite!\u201c. In cele unsprezece zile publicul a trait intr-un ritm alert, asist\u00e2nd&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tandarica-de-colectie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tandarica de colectie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9825,9823,9822,9821,4244,9828,9830,9827,9824,9826,9829,4243],"class_list":["post-17258","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-agata-kucinska","tag-calin-mocanu","tag-festival-teatru-pentru-copii","tag-festivalul-international-al-teatrului-de-animatie-bucurii-pentru-copii","tag-gabriel-apostol","tag-gabriel-cadariu","tag-maria-mierlut","tag-premiul-mihaela-tonitza-iordache","tag-teatru-de-papusi","tag-teatrul-ad-spectatores-din-wroclaw","tag-teatrul-ariel-din-targu-mures","tag-teatrul-tandarica"],"views":1777,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17258","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17258"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17258\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17258"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17258"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17258"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}