Calatorul cu viciul memoriei, care a fost Octavian Paler, ajunsese la concluzia ca oriunde am calatori, oriunde ne-ar purta valurile vietii, nu vom gasi dec\u00e2t ceea ce ducem cu noi: amintirile, copilaria, experientele existentiale, lecturile, miturile noastre. Apropo de mituri, lucrurile obisnuite de acasa pot capata, undeva departe de tara, proportii literalmente mitologice, chiar daca este vorba de o mitologie asa-zic\u00e2nd personala, subiectiva. Dar care mitologie nu e subiectiva?! \u00centr-un admirabil eseu din volumul \u201ePretexte\u201c, Constantin Toiu povesteste: \u201eUn scriitor rom\u00e2n, stabilit de cinci decenii \u00een strainatate, ma \u00eentreba de R\u00e2mnicu Sarat, daca mai e brutaria aia din centru cu doi salc\u00e2mi \u00een fata, unde \u00een zori \u2013 geamurile arz\u00e2nd de vapaia cuptorului \u2013, se scotea p\u00e2inea cea mai buna. Umbla prin jurul Madridului, sa dea de ceva asemanator, gasise ceva \u00eentr-un loc dar nu se compara! Doi salc\u00e2mi?! am zis, prefac\u00e2ndu-ma ca scotocesc prin memorie. Sigur! am mintit, exista, domnule, sunt acolo, la locul lor si brutaria, e o brutarie grozava\u2026 Sa-i fi zis ca, \u00eentr-o jumatate de veac totul se schimba, chiar si ideea schimbarii? N-am vrut sa-l dezamagesc; era locul sau sf\u00e2nt, si el oricum dainuia \u00een memoria sa ca un arhetip\u201c.
\nMi-am amintit de evocarea lui Constantin Toiu citind un \u201ejurnal de calator\u201c, aparut la Editura Princeps Multimedia din Iasi, al prozatorului si ziaristului Grigore Ilisei, o carte de \u201eprivelisti ale lumii \u00een zugravituri de cuvinte\u201c, cum le numeste el, \u00een Anglia, Belgia, Germania, Grecia, Italia, Spania, un memorial dintr-un lung sir de scrieri de acest gen ale proaspatului septuagenar. As mentiona din sirul lor, ce se \u00eentinde pe c\u00e2teva decenii, doar trei: un jurnal de calatorie \u00een China, un altul \u201eDe la Vest tot la Vest\u201c sau memorialul tunisian din perioada stagiului de diplomat al autorului \u00een tara de \u201ela gurile Africii\u201c. M-au dus cu g\u00e2ndul la eseul autorului \u201eGaleriei cu vita salbatica\u201c tocmai paginile din jurnalul despre Madrid, metropola strajuita, la propriu si la figurat, de monumentalii Don Quijote si Sancho Panza, unde Grigore Ilisei a avut privilegiul sa-l viziteaze, sa-l cunoasca, \u00een urma cu 20 de ani, pe George Uscatescu. Emotia \u00eent\u00e2lnirii cu ilustrul rom\u00e2n din exil, scriitor, profesor titular al Catedrei de Estetica si Arte a Universitatii Complutense, editor al revistei \u201eDestin\u201c, a carei colectie \u00eei intereseaza deopotriva pe rom\u00e2nistii din spatiul hispanic si pe hispanisti, este pe c\u00e2t de bine temperat marturisita de Grigore Ilisei, pe at\u00e2t de profunda. Portretul amfitrionului celor doi scriitori si jurnalisti veniti de la Iasi si Cluj (\u00eempreuna cu autorul jurnalului s-a aflat Horia Badescu, cel ce a urzit, precizeaza Ilisei cu recunostinta, vizita de neuitat) este esentialmente al unui \u201edezradacinat\u201c, cum \u00eensusi se considera. Asta, chiar si dupa 52 de ani de viata si prodigioasa activitate \u00een tara lui Ortega Y Gasset si Salvador de Madariaga, pe care \u00eei pomenesc, \u00een acest context, nu \u00eent\u00e2mplator. Salvador de Madariaga e g\u00e2nditorul care si-a definit patria astfel: Spania e ceea ce se vede plus misterele ei. Parafraz\u00e2ndu-l \u00een stil cioranian, Octavian Paler avea sa spuna: \u00abRom\u00e2nia este ceea ce se vede plus ratarile ei. Or, din discutia lui George Uscatescu cu oaspetii sai nu lipseste, nici nu putea lipsi, ideea ratarilor noastre. Gorjanul pribeag \u00eei apare lui Ilisei impunator \u00een singuratatea sa, traita cu at\u00e2t mai dramatic, \u00eensa discret, dupa moartea sotiei, Consuela Ribeta, c\u00e2ntareata celebra de opera. A reusit sa o \u00eenvete limba rom\u00e2na, \u201edar n-a izbutit sa-i convinga pe cei din neamul sau, pe care i-a adus \u00een Spania, sa-si vorbeasca curat si curent limba ob\u00e2rsiei rom\u00e2nesti\u00bb, acestia canton\u00e2nd \u00eentr-o pasareasca desigur ridicola. George Uscatescu nu avea cum sa prevada la \u00eenceputul anilor 90, c\u00e2nd \u00eei primea pe pe cei doi contionali, ca abia \u00een Rom\u00e2nia limba pasareasca va deveni nu exceptia, ci regula, ca agramatismul, pronuntia si intonatia manelistica vor capata o trista rigoare, constituind semnul distinctiv, aproape nobiliar, al noilor elite, al parvenitilor si sfertodoctilor de genul celor pe care i-a nemurit Caragiale si pe care i-a adus la rampa Theodor Mazilu, poate cel mai mare dramaturg rom\u00e2n dupa Nenea Iancu, nu \u00eent\u00e2mplator ignorat de vajnicii nostri regizori novatori nevoie mare si de culturnicii de tip nou, \u00eenspaim\u00e2ntati de oglinda \/ oglinzile ce le-ar putea fi puse \u00een fata; semnul, \u00een fine, al unei dinastii de pretiosi filosofi fara opera, de guristi incontinenti, campioni ai marii trancaneli, la fel de ridicoli ca personajele lui Caragiale si Mazilu (\u201eDraga mea, te iubesc at\u00e2t fizic, c\u00e2t si psihic!\u201c). Dar sa revin la portretul lui George Uscatescu schitat de Ilisei: \u201eG\u00e2nditorul de profunzime, zamislitorul de idei si de concepte noi privitoare la civilizatia contemporana, omul chemat pentru a da sfaturi \u00een cele mai \u00eenalte medii politice europene referitoare la arhitectura continentala, este o fiinta careia nimic nu i-a fost strain. I-a placut si \u00eei place sa-si traiasca viata aproape ca un sibarit. A \u00eendragit calatoria, chiar umbletul hai-hui prin lume, dar a \u00eendragit \u00een egala masura confortul, tihna vietii domestice. Nu si-a \u00eenfr\u00e2nat niciodata bucuria de a admira si iubi femeia. Azi e dezamagit de felul \u00een care arata vestimentatia feminina, cea promovata de marile case de moda. E convins ca acum multe reprezentante ale sexului frumos \u00eesi batjocoresc darurile primite de la Dumnezeu. C\u00e2nd face astfel de consideratii, profesorul e realmente revoltat. Si adauga apasat si cu naduf: \u00abSe \u00eembraca ur\u00e2t, \u00eentr-un fel care e potrivnic feminitatii lor. Sunt bataia de joc a artistilor modei, care nu doar ca-s misogini, ci homosexuali cu totii\u00bb\u201c. Cum se vede, esteticianul si barbatul experimentat nu se dezminteau.
\nDezamagirea lui George Uscatescu, intelectual cu adevarat patriot, ca si a altor carturari, scriitori, artisti (Valeriu Anania, Dumitru Tepeneag si multi altii) care din diferite motive, \u00een primul r\u00e2nd din cauza vitregiilor istorice, voit sau fortati, au emigrat, privea mai ales exilul rom\u00e2nesc. S-a numarat printre cei preocupati tot timpul de destinul natiei lor. Pastr\u00e2ndu-si mereu treaz spiritul critic, pe care \u00eel presupune orice iubire adevarata, iubirea pentru tara de ob\u00e2rsie si pentru cei din neamul sau nu a fost niciodata una rea, ca \u00een at\u00e2tea alte cazuri, ci protector-critica si ziditoare \u00een spirit: \u201eEu am \u00eencercat prin revista pe care o scot, \u00abDestin\u00bb, un titlu nu \u00eent\u00e2mplator ales, sa apropii marile spirite rom\u00e2nesti din diaspora, sa le aduc mai aproape de vatra lor originara. C\u00e2teodata am reusit, dar de cele mai multe ori am \u00eencercat sentimentul ca lupt cu morile de v\u00e2nt. E poate blestemul acestui neam, care se aduna c\u00e2nd cutitul ajunge la os. De ce oare numai atunci?\u201c. De ce oare nici macar atunci, la greu?!, mi-as permite sa continui \u00eentrebarea.
\nRom\u00e2n filorom\u00e2n, cu formula lui Calinescu, George Uscatescu parea sa fi ramas \u00eensa, dupa mai bine de jumatate de secol de la despartirea, fie si numai fizica, de tara natala, cu o viziune putin cam idilica despre noi. Dezbinarea, razboiul rom\u00e2no-rom\u00e2n se dovedesc a fi, din pacate, trasaturi definitorii ale specificului nostru national, daca mai putem, daca ni se mai da voie sa vorbim de specific national. Mari constiinte, precum a fost regretatul\u00a0 istoric Florin Constantiniu, nu mai \u00eentrevad vreo sansa de salvare, de \u201eadunare\u201c \u00een perspectiva unui ideal, pentru simplul motiv, observa acelasi reputat istoric, ca rom\u00e2nii nu mai au nici un ideal. Timp de 24 de ani, o epoca mai lunga dec\u00e2t cea interbelica, at\u00e2t de mult invocata si evocata, s-a distrus mai ales idealul, adica ceea ce tine de suflet. Rom\u00e2nii s-au adunat, ca sa ram\u00e2n la verbul lui George Uscatescu, au luptat, au suferit, au murit atunci c\u00e2nd au avut de construit o tara, c\u00e2nd li s-a pus \u00een fata un ideal privind destinul lor \u00een lume, de pilda la 1848, la 1859 sau la 1916-1918. Acum, nimeni si nimic nu-i mai aduna, ba \u00eei \u00eemprastie \u00een patru zari, \u00eei alunga. \u00cesi parasesc tara ajunsa pe m\u00e2na unor jefuitori si tradatori cum nu s-a mai \u00eent\u00e2mplat niciodata \u00een istorie si nu putini nici nu se mai uita \u00een urma. Simt ca nu mai exista nici o speranta privind viitorul unei Rom\u00e2nii desfigurate, o Rom\u00e2nie ce nu mai e nici macar \u201eeminamente agrara\u201c si \u00een care \u00eensasi ideea schimbarii nu doar s-a schimbat, cum scria Constantin Toiu cu vreo patru decenii \u00een urma c\u00e2nd \u00eel \u00eent\u00e2lnea la Madrid pe nostalgicul care nu o mai vazuse de o jumatate de veac, ci a murit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Calatorul cu viciul memoriei, care a fost Octavian Paler, ajunsese la concluzia ca oriunde am calatori, oriunde ne-ar purta valurile vietii, nu vom gasi dec\u00e2t ceea ce ducem cu noi: amintirile, copilaria, experientele existentiale, lecturile, miturile noastre. Apropo de mituri, lucrurile obisnuite de acasa pot capata, undeva departe de tara, proportii literalmente mitologice, chiar daca… Cite\u0219te mai mult »Salcamii de acasa si imposibila \u201eadunare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9796,3324,3319,9795],"class_list":["post-17230","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnal-de-calator","tag-pretexte","tag-constantin-toiu","tag-grigore-ilisei"],"views":2304,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17230","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17230"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17230\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17230"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17230"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17230"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}