{"id":17226,"date":"2013-11-28T12:56:56","date_gmt":"2013-11-28T10:56:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17226"},"modified":"2013-11-28T12:56:56","modified_gmt":"2013-11-28T10:56:56","slug":"cine-il-priveste-pe-narcis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-il-priveste-pe-narcis\/","title":{"rendered":"Cine il priveste pe Narcis?"},"content":{"rendered":"

\u201ePrivind \u00eenapoi, cititorul\u201c de Ioan Farmus este o propunere interesanta de a aduce \u00een atentie, acum ca postmodernitatea o permite, cel mai des evitat unghi al interpretarii \u00eentr-o traditie critica ce a preferat sa priveasca ori \u00eenspre Autor, ori \u00eenspre Text. Cercetatorul se \u00eentreaba, nu nejustificat, \u201eDe ce nu avem o linie a receptarii?\u201c si \u00eesi propune sa analizeze ipostazele lectorului \u00een proza rom\u00e2neasca oferite de operele lui Odobescu, Caragiale, Camil Petrescu si Mircea Cartarescu, explor\u00e2nd \u00eensa si alte spatii fictionale c\u00e2nd simte nevoia de a discuta mai multe variatiuni pe aceeasi tema. Dintre cele patru modele structural clasice identificate de Todorov prin care un text \u00eesi pune \u00een discutie propria productie si receptare, anume fictiunea politista, fantasticul, eroticul si jocul, Ioan Farmus se opreste cu mai multa insistenta asupra celei dint\u00e2i si a celei din urma. Urmarind un \u201ev\u00e2nat\u201c absent, cititorul este invitat la joc \u2013 care sunt, \u00eensa, regulile acestuia?
\nRestr\u00e2ngerea domeniului<\/strong>
\nDaca, pentru autor, publicul este mereu mai \u00eent\u00e2i o fictiune construita de cartile precedente, fapt de care Ioan Farmus pare constient, \u00eentruc\u00e2t \u00eel citeaza nu o data pe J. Walter, ne-am astepta, poate, la o circumscriere putin mai exacta a domeniului cercetat, pe masura documentarii demonstrate. Spun\u00e2nd povestea citirii literaturii rom\u00e2ne de la \u201e\u00cenvataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie\u201c p\u00e2na \u00een postmodernism, sunt invocate at\u00e2t opere care actualizeaza o instanta de cititor (sau mai multe, ca la Budai-Deleanu), c\u00e2t si unele care se limiteaza la a avea un cititor implicit. Exemplele si legaturile alese pot parea uneori curioase, \u00eensa, ca atunci c\u00e2nd, desi \u00eesi propune o analiza a cititorului dorit si cautat de proza rom\u00e2neasca, el se opreste si (destul de insistent) la \u201eLevantul\u201c lui Cartarescu. Interesant este si momentul \u00een care nu numai ca propune o imagine de autor minor a lui Camil Petrescu, dar \u00eel si situeaza \u00een descendenta lui Slavici. Desi se forteaza o legatura \u00eentre cei doi, analiza \u201eMorii cu noroc\u201c, privita ca semnal al insuficientei viziunii apolinice, univoce, traditionale, ram\u00e2ne unul dintre capitolele de interes.
\nParca \u00een acord cu paratextul \u2013 pentru coperta a fost aleasa o reproducere dupa \u201eNarcis\u201c de Caravaggio \u2013 \u00eent\u00e2lnim aici nu o simpla reflectare, ci una… \u00eendragostita. Unele opere par a fi fost selectate mai mult pentru amestecul de ludic si de luciditate dec\u00e2t pentru ipostazierea cititorului. Tipologia identificata, de la cititorul aristocrat odobescian, suspicios caragialian sau rezistent camilpetrescian, ofera o anumita coerenta demersului, dar uneori argumentatia pare mai mult orientata spre final, spre autoconfirmare dec\u00e2t spre respectarea unei rigori logice. Precum \u00een textul lui Caragiale, ne simtim \u00eenghiontiti de un autor ironic fata de mirarea noastra, care pare a ne \u00eentreba: \u201eNu stii dumneata, raspunde povestitorul, cum se ispravesc toate povestile cu trei feti-logofeti? Pe cine era sa iubeasca fata? \u2026 pe Pr\u00e2slea\u201c. Tot astfel, imaginea cititorului gasit nu poate fi dec\u00e2t cea a lectorului constient de iluzia actului lecturii si care totusi continua sa \u00eel practice, fara a fi un respins de artificialitatea textului. Tocmai aceasta restr\u00e2ngere neanuntata a domeniului, corectata tardiv, \u00een capitolul \u201eDespre limita\u201c, situat imediat dupa concluzii, \u00eel determina pe cititorul volumului de fata sa problematizeze si aspecte ce functionau la nivelul capitolului, fiindca, o spusese chiar Farmus la un moment dat,\u00a0 \u201eMai mult dec\u00e2t at\u00e2t, fragmentul transforma totul \u00een cautare\u201c (p. 212).
\nLectura-abatere<\/strong>
\nSi totusi, daca \u00een textul caragialian vointa rautacioasa a instantei auctoriale era deghizata \u00een hazard, aici zonele gri terminologice sau de argumentare sunt resimtite ca scapari \u00een contextul unei lucrari altfel bine documentate, mai ales din surse straine fundamentale pentru o discutie despre receptie si din articole rom\u00e2nesti recente dedicate operelor avute \u00een discutie. \u201eIata cuv\u00e2ntul scris, iata jocul personajelor mele, descurca-te!\u201c\u00a0 pare a fi, deseori, mesajul autorilor care \u00eel \u00eemping spre o lectura-abatere, iar cercetatorul, pornit \u00een mai multe directii simultan, ajunge sa scrie nu o carte-arbore, de curgere lina, ci o carte-asamblaj, cu fracturi perceptibile. Colajul realizat cu cei patru scriitori este interesant, dar nu usor de sustinut. Am putea sa ne \u00eentrebam, de exemplu, de ce Budai-Deleanu nu \u00eei retine mai mult privirea av\u00e2nd \u00een vedere tematica propusa. Poate pentru ca artificiul se deplaseaza spre Centru doar odata cu scrierile lui Caragiale?
\nPreocuparea pentru problema ironiei si a indeterminarii jocului \u00eentre ceea ce crede ca spune textul si felul \u00een care este tradat de propriul limbaj este legitima, dar reapare pericolul unei interpretari \u201e\u00eendragostite\u201c de obiectul sau de cercetare. Subversiunea este at\u00e2t de prezenta \u00een paginile scriitorilor, \u00eenc\u00e2t este dificil de indicat vreunul care se mentine la distanta de orice pretentie de modernitate. Un alt aspect discutabil este legatura stabilita \u00een mod artificial cu volumul din 1999 al lui Sorin Alexandrescu, spre care titlul ne \u00eendrepta deja. Stranietatea acestei relatii revendicate este data de citarea, \u00een capitolul de \u00eencheiere, a unor secvente din \u201ePrivind \u00eenapoi, modernitatea\u201c ce par sa comunice doar aceasta dorinta de relatie, unele spun\u00e2nd prea putin \u00een contextul frazei; astfel, vorbindu-se despre Alecsandri si Negruzzi, ni se reaminteste prin Alexandrescu de faptul ca acestia erau si \u201econducatori politici, autori de programe ideologice si creatori literari sau istorici\u201c ori, c\u00e2nd sunt avuti \u00een vedere intelectualii marginali(zati) dupa 1881, este retinuta observatia cum ca \u201ese vor \u00eentoarce \u00eempotriva sistemului care i-a eliminat\u201c.
\nDin cauza placerii digresiunii teoretice, textul \u00eesi pierde din claritate, iar lectura, desi agreabila, ridica periodic semne de \u00eentrebare. Daca \u00een \u201eMendebilul\u201c lui Cartarescu se spunea, ironic, ca este un fapt (presupus) cunoscut de toata lumea cum ca \u201escriitorul pierde cu fiecare vis povestit c\u00e2te un cititor, (…)\u00a0 fiind doar o metoda comoda si \u00eenvechita de punere \u00een abis\u201c, cercetarea de fata ajunge, uneori, sa fie resimtita ca visul altcuiva, care se ad\u00e2nceste \u00een reflectii despre semne \u00eentre care ar exista legaturi spectaculoase, dar dificil de vazut la lumina zilei.
\nParafraz\u00e2ndu-l pe Mircea Horia Simionescu \u00een (mini)textul \u201eGHERASE\u201c din \u201eDictionar onomastic\u201c, putem aprecia turnura frazei si capacitatea autorului de a scrie, daca nu \u201ecea mai buna poveste\u201c despre existenta \u00een literatura rom\u00e2na a unei traditii a fictionalizarii cititorului\u201c (p. 43), cum \u00eesi propusese, cel putin povesti interesante, dar impresia de ansamblu ram\u00e2ne una de reportaj. Ceea ce lipseste este o mai coerenta \u201emodalitate de cuprindere a lumii\u201c.\u00a0 Acest demers este, \u00eensa, o prima tentativa de a privi \u00eenapoi spre cititor dupa cea a lui Paul Cornea si, asa cum spune si Slavici \u00een finalul nuvelei \u201eMoara cu noroc\u201c: \u201eLa urma urmelor, parca toti ucigasii se pedepsesc? Mai ales c\u00e2nd oamenii cumsecade au trebuinta de d\u00e2nsii\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201ePrivind \u00eenapoi, cititorul\u201c de Ioan Farmus este o propunere interesanta de a aduce \u00een atentie, acum ca postmodernitatea o permite, cel mai des evitat unghi al interpretarii \u00eentr-o traditie critica ce a preferat sa priveasca ori \u00eenspre Autor, ori \u00eenspre Text. Cercetatorul se \u00eentreaba, nu nejustificat, \u201eDe ce nu avem o linie a receptarii?\u201c si… Cite\u0219te mai mult »Cine il priveste pe Narcis?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9792,9390],"class_list":["post-17226","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cititorul-de-ioan-farmus","tag-privind-inapoi"],"views":1500,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17226","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17226"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17226\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17226"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17226"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17226"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}