{"id":17224,"date":"2013-11-28T12:55:40","date_gmt":"2013-11-28T10:55:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17224"},"modified":"2013-11-28T12:55:40","modified_gmt":"2013-11-28T10:55:40","slug":"confesiunile-lui-paul-cornea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiunile-lui-paul-cornea\/","title":{"rendered":"Confesiunile lui Paul Cornea"},"content":{"rendered":"

Ce a fost, cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea Enache<\/em>, Editura Polirom, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eDin tripticul celebrei formule revolutionare, libertatea nu o cunoscusem si nici n-aveam s-o cunosc; din tot sufletul visam \u00eensa egalitatea si fraternitatea.\u201c <\/strong><\/em>
\nIon Ianosi<\/strong><\/p>\n

\u201eCe a fost, cum a fost\u201c e cartea de lamuriri, clarificari, reglari ale trecutului ale unui mare profesor rom\u00e2n de teorie si istorie literara, fost comunist (a prins si o scurta perioada de ilegalist), detinator de functii importante \u00een organizatia tineretului comunist, apoi \u00een Ministerul Culturii \u00een vremea lui Dej. \u201ePaul Cornea de vorba cu Daniel Cristea Enache\u201c anunta de la bun \u00eenceput matricea \u00een care va turna povestea relatiei sale cu regimul Dej: \u201emilitantismul \u00een slujba utopiei si dezangajarea, survenita cu greu, prin destramarea crezului tineretii si rec\u00e2stigarea normalitatii\u201c.
\nPaul Cornea ne indica anticipat morala fabulei confesive: nu fiti naivi, nu credeti \u00een utopii, aceasta este povestea unei dezvrajiri. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat mai exact \u00een tinerete? E o poveste pe care ati mai auzit-o (trebuie spus ca lectura acestei carti trebuie musai \u00eensotita de lectura memoriilor lui Ion Ianosi, \u201eInternationala mea\u201c). Cornea, un t\u00e2nar evreu care e lovit \u00een plin de o societate \u00een care antisemitismul e lege, se lipeste de o organizatie de tineri comunisti care organizeaza mici actiuni de subminare: \u00eempart manifeste, trimit mesaje etc. Se sf\u00e2rseste razboiul, Cornea e prins \u00een actiunile de recrutare de noi membri pentru comunisti (Ianosi nu a apucat o perioada de ilegalism, s-a \u00eenscris \u00een partid dupa 23 august). Credinta e pura si totala \u00eentr-un viitor socialist.
\nDe ce vrea Paul Cornea sa dea din prima pagina o judecata clara asupra \u201eratacirilor\u201c de tinerete? Astepta cineva un proces de constiinta esafodat \u00een niste confesiuni? Desigur, \u00eentreaga scena publica intelectuala pare sa fie \u00eenca setata dupa acest program de curatare si explicare. E si marea diferenta fata de Ianosi, aceea ca Paul Cornea, printre foarte valoroasele pagini de marturie, tine sa stea lipit de scenariul \u201edezvrajirii\u201c. Principala lupta interioara se da \u00eentre Cornea-parte-din-sistem si Cornea-cunoscator-al-abuzurilor-sistemului. Importanta \u00een carte este, ca si la Ianosi, descrierea alunecarii implacabile \u00eentr-o zona automata a raspunderii si functionarii \u00een zona de decizie. Daca te alegeau sa conduci ceva, nu prea puteai sa mai dai \u00eenapoi. Si Ianosi, si Cornea au intrat cu inima deschisa \u00een aventura, iar apoi nu au mai putut face c\u00e2nd au dorit pasul \u00eenapoi. \u00censa fiecare a interpretat diferit statutul asta de \u201erotita\u201c \u00eentr-un mecanism politic care si-a anihilat opozitia cu toate metodele.
\nO excursie la Moscova, plina de \u00eent\u00e2lniri si discutii formale, vizite aranjate, dar si discutii \u00eencinse cu comunistii italieni despre democratia din URSS i-au fisurat credintele lui Cornea, asa prezinta profesorul situatia. Italianul Giulio \u00eei reproseaza lui Cornea ca tolereaza lipsa de democratie din partid. Cornea \u00eei explica importanta unei avangarde minoritare care sa preia puterea \u00eentr-o tara ca Rom\u00e2nia, fara traditie democratica etc. Discutia e \u00een echilibru, dar eroul nostru \u00eesi pierde \u00eencrederea \u00een propriile argumente. Momentul 1956 (scrisoarea citita de Hrusciov \u00eentr-o sedinta secreta la Congresul al XX-lea PCUS) a fost si el decisiv. Cum avea sa-i povesteasca lui Ianosi peste ani (prin ’70) \u00eentr-o excursie la Budapesta, pentru el treaba cu socialismul era deja o chestiune \u00eencheiata. Se retrasese la catedra de la Litere, nu mai avea alta dorinta dec\u00e2t sa-si scrie cartile, sa dezvolte relatii cu profesori de literatura comparata din toata lumea si sa reziste prin cultura (un concept pe care Cornea vrea sa-l repuna \u00een functie).
\nProfesorul ne da interpretarea de-a gata, \u00eesi doreste sa ne ofere aceste memorii \u00eentr-o lectura unica \u2013 sunt pasaje unde rezolva totusi situatii greu de judecat cu o repliere, cu ezitari \u00een fata interpretarii mainstream anticomuniste dupa ce descrie situatia \u201ela rece\u201c \u00eentr-o maniera Ianosi, sa-i spunem asa. Scrie Paul Cornea:
\n\u201eLa fel, au trecut ani p\u00e2na sa iau act de grozavia Gulagului. Fara \u00eendoiala, ignoranta explica multe, dar nu totul.
\nAs vrea sa fie bine \u00eenteles: nestiinta, lipsa unor informatii esentiale si veridice despre Uniunea Sovietica si varianta leninista a marxismului mi-au favorizat, \u00eentr-o masura greu de evaluat, adeziunea la comunism. \u00centrebarea care se pune este: daca as fi posedat aceste cunostinte esentiale si veridice, as fi procedat altfel? Raspund cu onestitate: banuiesc ca as fi luat aceeasi decizie\u201c.
\nRaspunsul \u00eei este adresat si lui Vladimir Tismaneanu, care \u00eei reprosa lui Patrascanu ca \u00eentelesese antifascismul ca pe o obligatie de aderare la comunism. Tismaneanu imagina o \u201ecale de mijloc\u201c. Paul Cornea \u00eei spune simplu: o fi fost, eu n-am vazut-o.
\n\u00cen multe alte locuri \u00eensa, Cornea adera la grila de interpretare a anticomunismului t\u00e2rziu din gama Tismaneanu. \u00centr-un fel ma \u00eentristeaza pentru ca sunt multe pasaje din care se \u00eentelege ca exact aceasta latura a intelectualismului anticomunist si-a ales-o sa-i fie un soi de virtual lector-judecator. Unul dintre motivele pentru care am citit pe nerasuflate cartea era tocmai sa gasesc alternative la versiuni deja oficiale si extrem de rudimentare inventate dupa ’90 pentru judecarea trecutului. Evident, nu era obligatia lui Paul Cornea sa-mi ofere asa ceva. Nu pot \u00eensa sa nu observ lacunele de interpretare care vin din aceasta coabitare \u00eentre experienta lui Cornea si judecata anticomunista post-’89.
\nPaul Cornea \u00eesi dramatizeaza aproape pasoptist procesul de constiinta, \u00eel pune \u00een diverse rame. Pentru ca e prins \u00eentr-o viata mondena \u00een anii ’50, \u00eesi gaseste uneori momente de ragaz si de auto-chestionare retras din zgomotul cetatii. Se duce pe Valea Teleajenului la un moment dat: acolo se declanseaza \u201eprocesul de limpezire\u201c. Dupa raportul lui Hrusciov, se \u00eentreaba de ce Stalin primeste vina exclusiva. \u00cesi aminteste c\u00e2t de entuziasmat a fost de celebrul text al lui Lenin, \u201eCe-i de facut?\u201c, dar \u00een acel moment gaseste ca Lenin sta si la originea excesului stalinist de mai t\u00e2rziu. Ajunge inevitabil la judecatile lui Tismaneanu din \u201eStalinism pentru eternitate\u201c care sunt bune, dar pe care le si corecteaza discret. Cornea repeta: nu poti avea disidenta acolo unde represiunea e dura, poti avea cel mult acte sinucigase. \u00cen prea multe pagini, confesiunea e conceputa ca o aparare, iar interventiile lui Daniel Cristea-Enache par ca pica din cer. Ca sa nu mai zic ca ar fi putut sa \u00eencerce totusi macar o \u00eentrebare incomoda. Si eu tin foarte mult la domnul profesor, tocmai de aia stiu ca e redutabil combatant \u00een dezbateri. Nu avea nevoie de flatari \u00een loc de \u00eentrebari.
\nCornea se misca printre \u201ejudecatori\u201c, constientiz\u00e2nd faptul ca traim vremuri de mare \u201eintransigenta cu vechii intransigenti\u201c. Asa ca putem avea un citat din Michnik, care de c\u00e2te ori a venit la Bucuresti si-a prezentat dispretul pentru \u201egeneralizarile anticomuniste\u201c, dar apoi \u00eel prezinta pe Gabriel Liiceanu ca victima a unei Herta M\u00fcller prea intransigente. Intransigenta lui Liiceanu \u00eensusi nu mai e chestionata. Jocul citarilor e aproape o lectie de cum sa eviti inamici puternici, \u00eencerc\u00e2nd totusi sa le slabesti av\u00e2ntul.
\nUltima etapa de lucru \u00een nucleul sistemului (director general \u00een Ministerul Culturii, \u00eensarcinat cu relansarea cinematografiei \u2013 de altfel, pe timpul directoratului sau, au fost sustinuti intens regizorii Ciulei si Pintilie) este \u00eensotita de sf\u00e2siere, Paul Cornea nu mai accepta \u201erationalizarile cinice\u201c, explicatiile pentru abuzuri, \u00eenchisori politice, crime. \u201eEra ca si cum m-as fi smuls dintr-o lunga somnolenta. \u00cendrazneam sa \u00eendraznesc\u201c. Asta la nivel personal. Regimul \u00eei seca lacrimile: dupa ce Rautu \u00eel cearta cu o ocazie, autorul pleaca \u201ecu lacrimi nevazute\u201c \u00een ochi. Una dintre concluziile trezirii, a scaparii de sub teroarea \u201ereligiei laice\u201c, a fost ca \u201etendinta totalitara nu constituie o abatere, o eroare periferica, ci \u00eensasi legea de existenta a oricarui marxism aplicat\u201c. Mai \u00eent\u00e2i a fost Stalin, apoi Lenin, apoi Marx, cam asa arata cronologia inversa a procesului de constiinta.
\nO observatie de retinut a lui Cornea este cea care priveste portretul-robot al membrului de partid. \u00cen anii \u00eenceputurilor comunismului \u201enu erau niste lepadaturi, ci niste tineri inocenti, nemultumiti de conditia lor, care se alaturasera miscarii fiindca le oferea promisiunea eliberarii din robie si fraternizarea cu cei care sufereau ca si ei. (\u2026) Clocotea \u00een ei un spirit instinctiv de revolta \u00eempotriva injustitiei sociale, o revolta fara constientizare intelectuala, hranita din umilintele unui trai \u00eempovarat.\u201c Mai spune \u00eentr-un loc ca erau \u201epuri\u201c, ca primii crestini. \u201eLepadaturile\u201c sunt cei din nomenclatura anilor ’80 pe care-i descrie Liiceanu, precizeaza autorul. Asadar, avem inocentul crud al \u00eenceputurilor si licheaua optzecista. Portretul facut comunistului \u00eenceputurilor contine cred \u00eentreaga dilema a confesiunilor lui Paul Cornea. Pe de o parte, avem teoria lui \u201enu exista optiune\u201c pe care o \u00eenteleg, sunt dispus s-o \u00eenteleg cu toate grozaviile ei. De cealalta parte, avem perpetua retragere \u00een spatele noilor \u201einstante de judecata\u201c. Licheaua anilor ’80 era deja mecanismul care mergea \u00een gol. Licheaua reprezinta si o fixatie pe \u201etradatorul de l\u00e2nga noi\u201c, pe turnator, pe sub-omul care a cedat, care ne-a sapat, care ne-a b\u00e2rfit, care ne-a periclitat statutul social sau chiar vietile. Si asa ajungi la perversiunea literaturizarii excesive a coercitiei, vorba lui Adrian Marino, aia prin care rastignesti turnatorii si reusesti sa faci complice cu regimul o majoritate. Majoritatea pe care trebuie s-o educi apoi, s-o detoxifici de pretentii sociale si s-o cureti etic.
\nExplica la un moment dat Paul Cornea implacabilul din functionarea regimului. Erai ales sa faci ceva? Trebuia s-o faci. Exista un pasaj \u00een care apeleaza la cititorul t\u00e2nar din prezent:
\n\u201eMa opresc aici pentru o explicatie. Sunt convins ca pentru multi tineri din zilele noastre, si nu doar pentru ei, ci pentru toti cei care au avut sansa sa nu experimenteze pe propria lor piele beneficiile comuniste, faptul de a nu fi constr\u00e2ns sa accepti o functie, cu at\u00e2t mai mult una de stab, pare bizar ori, si mai mult, neverosimil. Ni se pare ca nimeni nu poate fi obligat sa faca ceea ce nu doreste\u201c.
\nGloria libertatii de azi e sa nu prea gasesti tineri care sa spuna \u201enu\u201c unui job de orice fel ar fi el, o situatie neinteresanta pentru autor. Aici cred ca sta si diferenta fundamentala dintre memoriile lui Ianosi si confesiunile lui Cornea. Ianosi nu evita ziua de azi, ba chiar vede germenii unei crize careia trebuie sa i se reinventeze un raspuns urgent. \u00centoarcerea la esecul anilor ’50 nu e acceptabila, dar asta nu face mai putin urgenta reinventarea st\u00e2ngii, spune Ianosi.
\nPaul Cornea are o dilema morala personala de rezolvat. O face, explica situatia, portretizeaza magistral, ne dezvaluie momente de culise memorabile. \u00cen acelasi timp, si cu ajutorul unui intervievator obsedat si el de clarificare maximala si curatire morala, procesul de justificare se blocheaza \u00eentr-o retorica impusa de altii. \u00cencerc sa-mi explic acest esafodaj al iesirii din hipnoza comunista prin capcana hermeneutica \u00eentinsa de anticomunistii douamiisti.<\/p>\n

Enuntul dilemei teribile este propus cu acuratete de Paul Cornea:
\n\u201eCrezusem lunga vreme ca lupt pentru edificarea unui regim democratic care sa asigure deopotriva libertatea, justitia si egalitatea de sanse pentru toti. Viata \u00eemi risipise iluziile. Se \u00eenregistrasera, desigur, o serie de rezultate semnificative: construirea de hidrocentrale, uzine, scoli, spitale, cai de comunicatie, punerea \u00een valoare a litoralului Marii Negre; promovarea muncitorimii (functii de conducere, ridicarea relativa \u00een scara salarizarii); reducerea analfabetismului; subventii importante pentru cultura (\u00eenfiintarea de teatre, filarmonici, marirea productiei editoriale) etc. \u00censa pretul platit pentru aceste realizari era intolerabil: distrugerea vechilor elite \u00een puscarii, prigoana \u00eempotriva celor de origine burgheza (inclusiv prin restrictionarea accesului la \u00eenvatam\u00e2ntul superior); teroarea utilizata \u00een campania de colectivizare a agriculturii etc. Si, mai presus de toate, corel\u00e2ndu-le si legitim\u00e2ndu-le, promovarea p\u00e2na la exasperare a modelului sovietic; \u00eenabusirea libertatii de opinie, minciuna devenita politica de stat prin ascunderea erorilor si pervertirea limbajului. Eu nu facusem rau nimanui. Ma fram\u00e2nta \u00eensa din ce \u00een ce mai mult povara unei \u00eentrebari chinuitoare: \u00een pofida vicleniilor si eschivelor care-mi \u00eengaduisera sa ma strecor, nu eram totusi, prin functiile mele, complice cu regimul?\u201c.
\nTocmai uitarea primei parti a acestei balante duce \u00een ziua de azi spre bagatelizarea unor crize sociale imense. C\u00e2ntarul nu mai at\u00e2rna dec\u00e2t \u00eentr-o parte. Altfel spus, exista azi intelectuali care sa inverseze \u00eengrijorarea? Sa spuna ceva precum: e adevarat ca exista libertate, ca comertul a explodat, ca se dadeau acum c\u00e2tiva ani credite usor, dar muncitorimea a fost lovita crunt \u00een 90, \u00een ultimul sfert de veac aproape 3 milioane de oameni au plecat la munca \u00een strainatate, ceea ce pentru multi n-a fost deloc excursie de placere, ca o criza teribila a capitalismului este compensata prin efortul celor multi etc. \u201eOare am fost complice cu un astfel de regim?\u201c Se mai \u00eentreaba cineva asta azi? Dimpotriva, multi intelectuali \u00eesi afirma complicitatea cu m\u00e2ndrie. Mai si aduc completari despre cum ar putea face mai performanta \u201epiata haotica\u201c de care Cornea avea o frica normala, a omului \u00eencercat de lipsuri si care vazuse respectiva piata c\u00e2t de c\u00e2t la lucru. Simplificarea e poate prea mare, nu vreau sa compar nici victimele, nici felul abuzurilor, \u00eensa cred ca schema asta de chestionare a prezentului ram\u00e2ne obligatorie.
\nAsta propune Ianosi. Paul Cornea e interesat sa fotografieze perfect balansul etic al anilor 50 din propria biografie. La cursurile domniei sale am discutat de at\u00e2tea ori ca excursia hermeneutica \u00een trecut cara prezentul dupa sine. Prezentul carat de Paul Cornea \u00een confesiunile sale tine mai mult de un tribunal fictiv, dec\u00e2t de un prezent presant.
\nPaul Cornea a vrut sa explice procesul \u00eempacarii cu sine. Nu era o problema de \u201e\u00eentelegere\u201c si \u201eempatie\u201c. Suntem oricum o generatie de tineri \u00eembatr\u00e2niti si \u00eenteleptiti prematur, \u00eentelegem pe toata lumea, \u00eel \u00eenteleg si pe Manolescu (care a \u00eenceput sa se arate intransigent fata de st\u00e2nga dupa ani de zile de moderatie \u00een judecarea trecutului, \u00een ciuda liberalismului asumat), si pe Paul Cornea care nu mai gaseste justificari pentru mai nimic din primii 40 de ani de viata, \u00eenteleg pe toata lumea. Ce nu \u00eenteleg este c\u00e2te garduri vrem sa mai ridicam \u00eentre \u00eentelegere si urgentele momentului. L-am tot invocat pe Ion Ianosi pentru ca mi-a transmis un lucru important prin memoriile sale: suntem departe de a ne afla acum \u00eentr-un cocon bine securizat \u00een care putem visa judecata pura a trecutului. Iar explicatia si repudierea trecutului trebuie sa aiba un punct de oprire, altfel nu ne mai putem mira cum ne fuge complet pam\u00e2ntul de sub picioare.
\nText publicat si pe platforma www.CriticAtac.ro<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ce a fost, cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea Enache, Editura Polirom, 2013   \u201eDin tripticul celebrei formule revolutionare, libertatea nu o cunoscusem si nici n-aveam s-o cunosc; din tot sufletul visam \u00eensa egalitatea si fraternitatea.\u201c Ion Ianosi \u201eCe a fost, cum a fost\u201c e cartea de lamuriri, clarificari, reglari ale… Cite\u0219te mai mult »Confesiunile lui Paul Cornea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9695,9790,9791],"class_list":["post-17224","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ce-a-fost","tag-cum-a-fost-paul-cornea-de-vorba-cu-daniel-cristea-enache","tag-platforma-www-criticatac-ro"],"views":1499,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17224","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17224"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17224\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17224"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17224"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17224"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}