Niciodata n-am putut sa-i explic bunicii obiecte precum talpa de teflon a fierului de calcat, care \u201enu arde chiar daca o uiti pe bluza\u201c, sau si mai bizarul telefon celular \u2013 care \u201enu se strica\u201c oric\u00e2t ai apasa pe butoane pentru ca, pur si simplu, \u201enu exista butoane gresite\u201c. Bunica mai traieste \u00eentr-o lume mecanica \u00een care lucrurile pot fi distruse de socuri, \u00een care nimic nu are atasat butonul back si daca faci o poza proasta, ea ram\u00e2ne asa pe veci. \u00cen lumea bunicii reconfigurarea apartine fie miraculosului, fie bucatilor de plastilina colorata. E ceva ori prea maret, o a doua venire, ori ceva \u00eentr-at\u00e2t de trivial \u00eenc\u00e2t nu poate sa apartina dec\u00e2t copiilor sau celor care au dat \u00een mintea copiilor. Cu siguranta, am ajuns la un stadiu at\u00e2t de avansat, inconstient-mecanic \u00een m\u00e2nuirea back-urilor, esc-urilor, refresh-urilor si al filtrelor photoshop \u00eenc\u00e2t n-as mai sti care dintre variantele de mai sus s-ar aplica nebanuitelor carari virtuale. O combinatie, probabil, ar exprima cel mai bine acest univers al tuturor posibilitatilor, un paradis oligofren \u00een care oamenii stau printre animale salbatice, speciile se reunesc docile si iluminate \u00een aceeasi gradina, dar totul are un design mult upgradat fata de cel al copertelor \u201eTurnului de veghe\u201c. Si cum \u00een Paradis totul e deja creat, reconfigurarea se foloseste pe post de configurare. Nu-i vorba aici doar de niste retusuri word sau de calatoriile exotice predefinite pe care ti le ofera orice program. Nu-i vorba nici de urmele mnezice nemuritoare pe care orice google search le lasa \u00een vastul creier al staulului global. Putem reconfigura aproape tot: pentru orice umoare, si mai ales pentru orice stare de entuziasm sau de ambiguitate \u201eintimista\u201c exista un emoticon care face treaba. Posibilitatea de confruntare este at\u00e2t de eficient redusa cu un smiley, iar mai nou, autocolantul potrivit are cam acelasi efect ca o burta de luna a saptea la coada la Carrefour. Gratie acestor binecuv\u00e2ntari predefinite pur si simplu, nu mai exista lucrurile care nu se pot spune si nici at\u00e2t de coplesitoarele lucruri pentru care nu mai ai cuvinte. \u201e\u00cen cautarea timpului pierdut\u201c ar fi fost considerabil mai scurta, mai clara si mai usor de manevrat daca Proust ar fi cunoscut emoticoanele. Ar fi aflat ca peste masa de corpuri chinuita de munci si zile nu mai trebuie sa \u00eentinzi valul anevoios al propriilor proiectii mentale, ci, mai comod, poti alege dintr-o gama variata de proiectii ready-made, care se \u00eentind ca o p\u00e2nza de paianjen sau, daca doriti, ca o glazura abia topita peste aproape orice vedeti fara sa va treaca prin cap sau care va trece prin cap fara sa vedeti. Toate zv\u00e2rcolirile si-ar fi gasit un echivalent \u00een zglobia lume touch screen. Aici, socurile mecanice au fost complet eliminate, iar \u00eentre configurari si reconfigurari s-a instalat un joc cu nenumarate posibilitati, aproape fara reguli, o karma-sutra care deposedeaza realitatea de rigidele-i limite fizice si logice. Principiul non-contradictiei este pur si simplu revolut. \u00cenvatam\u00e2ntul la distanta, psihologia online, cimitirele virtuale, ultima sansa de a cumpara pam\u00e2nt pe Marte si \u00een cur\u00e2nd o chirurgie wireless ne duc \u00een places we’ve never been before. Tot ce trebuie sa facem este sa stam pe loc. Nici nu mai amintesc de adolescentul care si-a v\u00e2ndut sufletul pe Trade.me cu 180 si nu stiu c\u00e2ti de dolari.
\nLumea utopica a tehnologiei pare sa \u00eemplineasca un vis milenar al omenirii. Dupa chinul politic al constituirii societatii de cetateni, chin care face \u201etrecerea de la p\u00e2ntecele matern, la cel al statului\u201c ocupat o buna parte din istorie cu mentinerea si acapararea unor teritorii, omenirea pare sa \u00eencerce drumul invers: reintroducerea acestor teritorii despatializate (perfect survolabile \u00een timpi aproape redusi la zero) \u00een placenta atotprotectoare si iluziv omnipotenta a virtualului. Razboaiele moderne, supranumite si razboaiele nintendo, \u00eei dau omenirii posibilitatea de a-si retrai cele mai rudimentare fantasme (legate de violenta) de la distanta. Virtualul pare prelungirea si aducerea la perfectie a tacticilor de lupta \u00een care cei mai puternici au fost mereu cei care puteau ucide de la distanta, cei care puteau atinge fara a fi atinsi. Nu degeaba se presupune ca armata americana detine doua treimi din \u201eglobal simulation training market\u201c. Confruntarea corp la corp e periculoasa. Ea poate fisura lumea de avataruri si poate reactiva mai \u201eumanistele\u201c \u00eentrebari legate de dreptul la viata si la moarte. Una dintre cele mai puternice scene din lumea cinematografiei, aproape de finalul filmului \u201eFull Metal Jacket\u201c, prezinta tocmai socul si atrocitatea unui razboi \u00een care soldatii inamici ajung fata \u00een fata. Dupa ce multi dintre ei au fost dobor\u00e2ti de un lunetist (care se dovedeste a fi o adolescenta vietnameza) reusesc sa-si \u00eenconjoare prada muribunda. \u00cen timp ce o privesc muti ea \u00eei implora: shoot me, shoot me, shoot me… \u00centr-un final, unul dintre soldati face o alegere, alegerea de a-i curma suferinta, si prin aceasta alegerea de a-l recunoaste pe celalalt, de a-l scoate din anonimatul unei macelarii indiferente. Pusi fata \u00een fata, suntem mereu amenintati de posibilitatea de a ne \u00eent\u00e2lni sub forma unor biete corpuri suferinde \u201econdamnate la imaginar\u201c. Mai devreme sau mai t\u00e2rziu, \u00een lumea reala (a limitarilor) ajungem sa ne punem unii altora aceleasi \u00eentrebari: poti sa ma accepti ca pe ceva diferit de tine? Poti sa ma accepti ca pe ceva perfect identic cu tine? Si \u00een timp ce stabilesti din care categorie fac parte, poti sa nu \u00eemi faci rau?
\nHabar n-am daca lumea \u00eemp\u00e2nzita de virtual este si va fi una mai buna sau mai rea. Am banuiala ca fara sau cu emoticoane, schelaria ADN, programarile hormonale, nevoia de sens si de conflict va fi aceeasi. Vom avea nevoie de real numai ca fundal pentru story, ca baterie re\u00eencarcabila pentru fantasme rapid consumate. Cu siguranta va fi o lume mai functionala. Dar eu una \u00eencep sa ma simt putin cam \u201ebunicuta\u201c. \u00centre mine si lume sunt obisnuita sa pun niste lentile care pot cadea, se pot sparge, pot deforma sau \u00eenfrumuseta nejustificat, activ\u00e2nd acel mic \u201eGica contra\u201c din minte care ma trage de m\u00e2neca si-mi aduce aminte ca trebuie sa aleg (sau poate doar traiesc cu iluzia asta). Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu mai noile lentile de contact pe care \u201enici nu le simti\u201c, cu mai noile touch screen technologies care atenueaza at\u00e2tea riscuri si reduc at\u00e2t de comod posibilitatea de a ne \u00eent\u00e2lni \u00een punctele critice invadate de cuvinte ce-si cauta sensul, de voci care implora, de atingeri care te scot din autism. Richard Senett a observat cred, exact, de ce noile tehnologii bazate pe virtualul \u00een \u00eentregime si \u00een acelasi timp \u201eimaginat si programat\u201c (un oximoron demn de toata stima) devin at\u00e2t de manipulatoare si de seducatoare. Ele elimina pericolul atingerii. Altfel, \u201eriscam mereu sa simtim ceva sau pe cineva ca strain (alien). Tehnologiile noaste ne permit sa ocolim acest risc\u201c. Si \u00een plus, aproape ca pot fi utilizate dupa reteta: if you like me touch screen me with some funny animals smiling. If you really like me touch screen me with some funny animals with some hearts, if you want to know me touch screen me with some drone, if you don’t like me make touch screen me with a sad face or some throwing up face (it doesn’t do the trick but is the best we have until we launch the dislike button), and if you really don’t like me touch screen me with some mass destruction weapons from above. Whatever you do, don’t call me! I could instantly die in panic, rage or happiness!
\nAm putea rescrie p\u00e2na si versurile mai vechilor heartbreakeri (gen Elvis) pentru uzul virtual: \u201eI’d rather go on hearing your lies then go on living without you\u201c s-ar putea \u00eenlocui cu \u201eI’d rather go on seeing your emoticons then go on… you know\u2026 J :* <3\u201c. Sau \u201edo you gaze at your wall screen and picture me there?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Niciodata n-am putut sa-i explic bunicii obiecte precum talpa de teflon a fierului de calcat, care \u201enu arde chiar daca o uiti pe bluza\u201c, sau si mai bizarul telefon celular \u2013 care \u201enu se strica\u201c oric\u00e2t ai apasa pe butoane pentru ca, pur si simplu, \u201enu exista butoane gresite\u201c. Bunica mai traieste \u00eentr-o lume mecanica… Cite\u0219te mai mult »Placenta si teritoriul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[278,9789,9787,9788],"class_list":["post-17222","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-societate","tag-tehnologie-si-om","tag-univers-social","tag-universul-obiectual"],"views":3113,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17222","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17222"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17222\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17222"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17222"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17222"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}