La \u00eenceputul lunii octombrie cultura rom\u00e2na a avut parte de un eveniment de exceptie: vizita \u00een Rom\u00e2nia a filosofului si academicianului francez Jean-Luc Marion, ocazie cu care i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii \u201eAl. I. Cuza\u201c din Iasi si al Universitatii din Bucuresti. Dezbaterile si conferintele organizate cu acest prilej au fost numeroase, \u00eentinz\u00e2ndu-se pe perioada unei saptam\u00e2ni \u00eentregi. Cu ocazia oferirii titlului de la Bucuresti, Marion a sustinut o conferinta intitulata \u201eUniversalitatea Universitatii\u201c(publicata in numarul trecut al revistei \u201eCultura\u201c). Dupa cum putem \u00eentelege din titlu, conferinta discuta despre rolul si menirea Universitatii, principala institutie de \u00eenvatam\u00e2nt superior din Europa. J.-L. Marion sesizeaza cum, o data cu modernitatea, \u00een special dupa Revolutia Franceza, Universitatea se specializeaza si profesionalizeaza, devenind azi similara unei scoli profesionale. Tot acum, \u00een Franta se face distinctia \u00eentre educatie si instructie, rolul scolii publice fiind acela de a instrui, \u00een timp ce educatia cade \u00een sarcina familiei si a traditiei. Aceasta separare este consonanta cu separarea moderna dintre spatiul public si spatiul privat, cu neutralitatea statului \u00een materie de valori, o data cu despartirea politicii de religie.
\nDaca, initial, specializarea corespunde cunoasterii speciilor definite de Aristotel, o data cu avansul pe care dispozitivul tehnic si economic \u00eel c\u00e2stiga \u00een modernitate si cu rapiditatea tot mai accentuata a evolutiei tehnologice specializarea devine tot mai inconsistenta: \u201eni se tot repeta ca meseriile pe care le vom face peste zece ani nu exista \u00eenca; sa adaugam si reversul: majoritatea meseriilor pe care le practicam astazi nu vor mai exista peste zece ani, poate chiar mai putin. De unde concluzia ca e aproape imposibil sa te dedici definitiv vreunei specializari pentru ca nicio specializare nu va dura o viata, un ciclu de \u00eenvatare sau de ucenicie\u201c. De aceea, scaparea de inconsistenta specializarii poate fi gasita \u00een vocatia universala pe care Universitatea o are prin definitie: \u201eTrebuie sa luam prin urmare \u00een considerare un altfel de \u00eenvatam\u00e2nt superior, care ar presupune ipoteza inversa: aceea a unei stiinte universale.\u201c Scopul stiintei universale este, pe l\u00e2nga furnizarea cunostintelor proprii unui c\u00e2mp de cunoastere, si constientizarea \u00eentregului c\u00e2mp al cunoasterii si a ignorantei noastre \u00een raport cu el. Cu alte cuvinte, stiinta universala trebuie sa ne educe, \u00eenvat\u00e2ndu-ne care ne sunt propriile limite, fac\u00e2ndu-ne sa reflectam asupra adevarului si a valorilor cu adevarat importante pentru noi: \u201eE vorba, asadar, de a educa omul pentru propriul bine, pentru binele \u00eensusi si pentru nimic altceva \u2013 pentru sine si pentru binele alor sai, \u00een loc de a preda simple informatii asupra a ceea ce nu \u00eel priveste direct pe om, lucrurile lumii, chiar obiectele irealitatii imediate\u201c. Stiinta universala este esential umanista, similara artelor liberale din Evul Mediu, care se numeau liberale tocmai pentru ca erau \u201elibere\u201c, fiind cultivate pentru ele \u00eensele si nu \u00een vederea altui scop. \u00cen asta consta deci vocatia Universitatii, deschiderea universala pe care Universitatea poate si trebuie s-o ofere.
\nDar pentru constientizarea limitelor propriilor capacitati de cunoastere, a propriei ignorante, constientizare esentiala procesului de educatie, este nevoie de o atitudine \u00eenteleapta si de o deschidere spre adevar. Iar cel mai \u00een masura sa-l fac pe om constient de propria finitudine este infinitul divinitatii. De aceea, pentru a-si urma vocatia universala, Universitatea are nevoie de studiul teologiei: \u201eIata de ce nici o Universitate veritabila nu se poate dispensa de teologie. Daca nu exista cunoastere, deci nici \u00eenvatam\u00e2nt, nici educatie, fara dragoste de adevar, nu exista nici stiinta fara iubire. De unde, rolul esential al teologiei, care cel putin \u00een acest sens e regina stiintelor. Universalitatea Universitatii cere ca teologia sa \u00eesi aiba propriul rol, propria facultate.\u201c
\nAcestei teze despre vocatia Universitatii sustinute de Marion as dori sa-i adresez c\u00e2teva \u00eentrebari. As dori sa profit prin intermediul acestui demers de prezenta printre noi a filosofului francez si sa continui, pe plan local, dezbaterea acestei teme lansate de domnia sa. Mi se pare ca modelul Universitatii prezentat \u00een conferinta se inspira din modelul medieval, unde teologia era \u00eentr-adevar \u201eregina stiintelor\u201c, \u00eencununarea suprema a studiilor universitare fiind data de titlul de doctor \u00een teologie. Reiterarea azi a unei astfel de teze cred ca ar trebui facuta tin\u00e2nd seama de mediul cultural \u00een care ne situam. Caci termenul de teologie are acceptiuni diferite \u00eentr-un mediu protestant, catolic sau ortodox. Dupa cum se stie, ortodoxia privilegiaza calea contemplativa pentru cunoasterea lui Dumnezeu si nu calea cunoasterii discursiv rationale, asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een Universitatile din Evul Mediu Occidental. Cum s-ar \u00eempaca o astfel de vocatie contemplativ-teologica cu tabla disciplinelor stiintifice moderne? Si apoi, ce \u00eenseamna, \u00een acest context, ca teologia trebuie sa aiba \u201eun rol esential\u201c \u00eentr-o Universitate? Banuiesc ca dl Marion nu avea \u00een minte modelul medieval \u00een care \u00eencununarea cunoasterii era data de studiul teologiei. E greu sa ne imaginam azi o astfel de pretentie. Atunci, sa fie vorba de faptul ca Facultatile de Teologie trebuie sa se gaseasca pe lista Facultatilor care fac parte dintr-o Universitate publica, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia, dar nu se \u00eent\u00e2mpla \u00een Franta? Sau ca unele Universitati trebuie sa trimita, prin denumirea lor, \u00een mod simbolic, la studiile religioase sau teologice, ca \u00een SUA? Sunt aceste lucruri suficiente pentru a vorbi despre un \u201erol esential\u201c al teologiei \u00een cadrul studiilor universitare? Nu ram\u00e2ne, cu toate astea, teologia o disciplina printre altele, cu propriile metode de studiu si care produce propria specializare, una printre multe altele?
\nApoi, daca vorbim despre sistemul universitar modern, e drept ca din acest punct de vedere sistemul francez este unul radical (prin separatia dintre educatie si instructie pe care o propune), \u00eensa el este radical deoarece el \u00eesi propune sa duca p\u00e2na la capat distinctia moderna \u00eentre politica si valori (valorile traditiei, adica cele religioase). El este perfect consonant cu modelul neutru al statului modern, care lasa societatea sa-si produca valorile. Dar aceasta distinctie are doua consecinte majore: este esentiala pentru pluralismul democratic si, pe de alta parte, face ca valorile transcendente (care devin private) sa nu mai fie asumate de catre stat prin intermediul institutiilor de educatie. De aici abandonul \u201eoficial\u201c al valorilor \u00een epoca moderna si transformarea Universitatii \u00eentr-o institutie care produce specialisti, adica \u00eentr-o scoala profesionala. Cum ar fi deci posibila azi vocatia universala a Universitatii? Ar fi posibila \u201ere-universalizarea\u201c acesteia \u00een afara contextului politic modern despre care vorbim? Si daca acest lucru nu se poate, trebuie atunci sa avem \u00een vedere un proces istoric, de lunga durata, ale carui rezultate nu le putem nici macar banui?
\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, daca vorbim \u00een sens larg despre vocatia Universitatii ca loc de reflectie asupra valorilor fundamentale, atunci avem \u00een vedere spectrul larg al disciplinelor umaniste. Pentru a-si \u00eendeplini vocatia, Universitatea ar trebui sa devina acea scoala a ragazului (schole) \u00een care, prin disciplina studiului si a reflectiei personale, tinerii sa fie antrenati sa constientizeze ceea ce e cu adevarat important pentru vietile lor. Or, dupa cum se stie, \u00een urma reformei de la Bologna implementata \u00een tarile Uniunii Europene, tocmai disciplinele umaniste au fost cele care au avut \u00een general de pierdut, prin marginalizarea lor \u00een programele de studiu. \u00cen urma acestei reforme, Universitatea se transforma, dar nu \u00een sensul vocatiei sale universale, ci \u00een directia \u201eeficientizarii\u201c activitatii sale, adica \u00een sensul presiunii pe care o exercita asupra sa dispozitivul tehnico-economic modern. Oameni c\u00e2t mai bine pregatiti, care sa faca fata cu brio cerintelor de pe piata muncii, asta se cere azi de la o Universitate. Pe de alta parte, daca luam \u00een calcul abandonul valorilor transcendente definitoriu pentru statul modern, cumulat cu presiunea cresc\u00e2nda a factorului economic, ne mai putem oare imagina azi o Universitate, ca institutie publica, a carei vocatie sa fie universalitatea?
\nConsider ca teza domnului Marion \u2013 prezentata si \u00een numarul trecut al revistei \u201eCultura\u201c \u2013 ar trebui sa raspunda acestor \u00eentrebari, pentru a putea fi sustinuta p\u00e2na la capat. Altfel, universalitatea Universitatii, desi este un ideal demn de lumea noastra, s-ar putea sa ram\u00e2na, asemeni cetatilor imaginare ale medievalilor, fara prea mare legatura cu vietile noastre concrete.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La \u00eenceputul lunii octombrie cultura rom\u00e2na a avut parte de un eveniment de exceptie: vizita \u00een Rom\u00e2nia a filosofului si academicianului francez Jean-Luc Marion, ocazie cu care i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii \u201eAl. I. Cuza\u201c din Iasi si al Universitatii din Bucuresti. Dezbaterile si conferintele organizate cu acest prilej au… Cite\u0219te mai mult »Mai este posibila Universitatea? Cateva intrebari pentru Jean-Luc Marion<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[17],"tags":[9786],"class_list":["post-17218","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-jean-luc-marion"],"views":1049,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17218","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17218"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17218\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17218"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17218"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17218"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}