{"id":17216,"date":"2013-11-28T12:48:58","date_gmt":"2013-11-28T10:48:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17216"},"modified":"2013-11-28T12:48:58","modified_gmt":"2013-11-28T10:48:58","slug":"despre-citit-si-scris-azi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-citit-si-scris-azi\/","title":{"rendered":"Despre citit si scris, azi"},"content":{"rendered":"

Cititul nu mai e de mult o competenta, ci o nevoie vitala. Fara carti de citit, un public educat nu are hrana pentru minte, topindu-se \u00een plictiseala si apatie. A m\u00e2nca, a bea, a dormi, a citi, a face miscare sunt repere actuale indispensabile \u2013 civilizatorii si urbanizante \u2013 \u00een trecut, de prima necesitate, \u00een prezent. Se citeste mult…, dar oare si banal? Nivelul actual de consum este spectaculos, iar suportul de carte digitalizat este un fenomen exploziv si creativ. \u00cen tari ca Franta, de exemplu, se v\u00e2nd anual 268 milioane de carti (sursa: Ipsos, 2010), \u00een Marea Britanie 229 milioane (Nielsen Bookscan). (Din Rom\u00e2nia, ultimul loc din Europa la v\u00e2nzarea de carti, nu avem statistici recent publicate.) Dar cum \u00eesi formeaza un \u201eintelectual\u201c, \u00een sensul traditional european, o parere realista despre lumea \u00een care traieste? \u00cen S.U.A., unde consumul de carte este mai mult un mijloc de petrecere a timpului liber, s-au v\u00e2ndut \u00een acelasi an peste doua miliarde de carti \u00een toate formatele (sursa: BookStats). Pe l\u00e2nga a fi expert \u00een divertisment si spectacol si a fi bine informat, este nevoie de ceva \u00een plus pentru a fi creativ?<\/strong><\/em>
\nCe se poate face pentru a evita banalizarea evidenta a cititului si scrisului, pentru a nu ne propune, precum Autodidactul lui Jean-Paul Sartre, sa citim toate cartile scrise vreodata? Nimeni nu-si poate asuma sarcina de a citi totul, la viteza actuala de publicare si rasp\u00e2ndire a informatiilor si ideilor. Dar cu orice iesire din ritm, se pierde noutatea; timpul e acelasi, dar e resimtit diferit, 24 de ore nu mai sunt azi ce-au fost odata. Simultan, resimtim o nevoie cresc\u00e2nda de a citi, de a cunoaste, de a tine minte, de a ne modela personalitatea, de a crea si progresa \u2013 cea mai frumoasa perioada a vietii de adult.
\nNici cu scrisul nu stam mai bine. Odata cu globalizarea productiei si distributiei, scrisul a devenit o marfa aproape de masa. Daca ceva nu se modifica, vom ajunge, ca \u00een trecut, cu minutul de \u201ecelebritate la televizor pentru fiecare\u201c, ca oricine sa aiba o carte sau macar un articol publicat. Exista peste tot o ascensiune a cartilor de fictiune pentru tineri si pentru adulti, precum si a cartilor spirituale, religioase. \u00cen S.U.A., s-au v\u00e2ndut peste 247 milioane de carti de auto-dezvoltare si religioase \u00een 2009 (sursa: \u201eNew York Times\u201c). Putem citi sau scrie doar romane sau carti de dezvoltare personala si religioase pentru a evolua?
\nClar, emotiile \u00eenca se v\u00e2nd. Ele sunt calde, indispensabile, mereu surprinzatoare. Dar, din pacate, nu fac lumea sa avanseze; o \u00eentretin, dar n-o ajuta sa se dezvolte. La fel, scrierile confesionale, cele de cultura populara si filosofie a spatiului urban, fictiunea aproape de toate felurile: ne\u00eensotite de suportul logicii si al ratiunii, al metodei si analizei, ele se scalda \u00een modul caldut a rutinei, al visarii si imaginatiei nemasurate. Oric\u00e2t am \u00eencerca sa le organizam, emotiile au drumul lor, oric\u00e2t ne-am stradui, nu le putem tine sub un control activ. Ce putem controla sunt ratiunea, ideile, metaforele care ne guverneaza viata. Lectura cartilor de auto-dezvoltare si a celor spirituale este doar o solutie de moment, un tratament temporar al unui simptom, al unei pierderi. Ele au darul de a \u00eentretine boala si chiar de a inventa alta noua, fara ca pacientul sa-si dea seama.
\nDar ce e de facut? Cum sa nu mai scriem despre noi \u00eensine, despre dragoste si razboi, pericole si locuri imaginare, pentru a ne descoperi si acoperi? La scris nu putem renunta. Exista totusi niste conditii simple pentru a ne pastra calitatea de intelectualitate, de rafinament si a nu accentua intelectualismul si tendintele \u201ela moda\u201c. Fara a selecta coerent, a modela si elimina, a observa si a asculta, fara un simt acut al faptelor social-istorice, stiintifice si estetice, discursul narativ va reprezenta trecutul si nu va reusi sa proiecteze viitorul. Cu alte cuvinte, va omite una dintre cele mai \u00eenalte trasaturi ale mintii noastre, anticiparea sau modelul anticipativ al realitatii. Ce e mai rau, nici nu va reusi sa \u00eenteleaga viitorul, atunci c\u00e2nd acesta va sosi. Fara o dimensiune multi-disciplinara, incluz\u00e2nd rezultatele noilor studii, stiintifice, inter-disciplinare sau aplicate, scriitorul si cititorii nu beneficiaza de rezultatele singurei metode care, p\u00e2na \u00een prezent, s-a dovedit eficace \u00een cunoasterea umana. Metoda rationala, stiintifica, dezvoltata initial de stiintele naturale, ne-a ajutat sa ne \u00eentelegem evolutia, duc\u00e2nd \u00een mod direct la rezultate de care ne bucuram azi cu totii, fara sa ne dam seama sau fara sa recunoastem; de la celulare la calculatoare si la calatoriile aeriene, terestre sau spatiale. Ea este instrumentul dovedit cel mai bun de a edita imaginea despre realitate pe care ne-o formam prin imaginatie, prin dragostea noastra de poezie si literatura, de teatru si filosofie, de sculptura si pictura, dar care nu lasa speculatia sa o ia \u00eenaintea masurii.
\nFara un astfel de angajament, limba scrisa, fie ea si bine stap\u00e2nita, e ca o emotie copilareasca, imprecisa, care nu evolueaza \u00een manifestarile si sentimentele maturitatii. Eroismul, dragostea, transcendenta, disperarea, victoriile si \u00eenfr\u00e2ngerile definesc \u00eentr-adevar viata, dar nu este nevoie sa le descrii si sa le subliniezi \u00een carti obisnuite de fictiune; viata ni le scoate oricum, cu emfaza, \u00een cale. Nu putem scapa cu adevarat si complet de durere citind; o putem, eventual, ameliora. Pentru a face un progres \u00een viata noastra intelectuala, e nevoie de mai mult. Ca sa-ti \u201eformezi\u201c o parere, ai nevoie de materii diverse, ca un artist sau un pictor care combina materiale si culori, uneori chiar opuse, pentru a obtine opera sau culoarea ideala \u2013 aceea care-l va reprezenta si va transmite viziunea lui despre lume devenind o posibila sursa de inspiratie pentru altii. Ca z\u00e2mbetul Mona Lisei, verdele lui Veronese sau galbenul lui Van Gogh. Fara talent si fara puterea de a crea chiar si lumi imaginare, dar solide factual, care sa scuture cititorul, ascultatorul sau privitorul din crestet p\u00e2na-n talpi, romanul, piesa muzicala, tabloul sau filmul respectiv fac mai mult bine daca ram\u00e2n \u00een sertar.
\nFara concordia interdisciplinaritatii nu ne putem dezvolta armonios intelectual. Si poate ca nimeni nu se mai poate limita la disciplina studiata \u00een facultate. A fi familiar cu ideile, ipotezele si metodele altor discipline este necesar daca vrei sa-ti formezi o imagine coerenta despre lumea de azi. Jocul de-a superstitiile e unul periculos. Popularizata sau nu, stiinta dovedeste o candoare failibila, dar nu absolutista: ea se \u00eendoieste de sine si lasa loc de \u00eembunatatire oric\u00e2nd. Nu e dogmatica si este extrem de creativa. E suficient sa ne uitam o clipa \u00een jur, la obiectele si instrumentele de care ne folosim.
\nDa, specializarea ne este mai la \u00eendem\u00e2na. Fiind azi \u00een numar excesiv (au fost identificate de Universitatea din Oxford peste patru mii), specialitatile sunt confortabile si aduc succes pe termen scurt. Dar incredibilul volum de cunostinte cu greu mai poate fi gestionat; mai ales, din puful unei singure discipline, riscam sa nu vedem realitatea globala, interdependenta. Nisa va ram\u00e2ne radacina cunostintelor noastre, dar largindu-se ca un arbore caruia \u00eei cresc ramuri, vom putea zari mai departe. Si vom fi si mai inteligenti. Bine manevrata, interdisciplinaritatea aduce obiectivitate si precizie. De exemplu, studiul conceptelor metaforice dupa care se ghideaza o anumita societate, derivate din g\u00e2ndire si limbaj, aplicate aproape inconstient \u00een actiunile sociale si politice, are implicatii \u00een lingvistica, stiinte cognitive si filosofie. Un amestec bine c\u00e2ntarit si masurat de ratiune si instinct, de logica si emotie, fapte, fenomene si context emotional al c\u00e2mpului nostru de cunostinte si o atentie de detectiv ne pot aseza cu adevarat comod si intim \u00een galaxia paginilor ramase necitite din istoria, literatura si stiinta lumii.
\nDaca filosofia a mers singura mii de ani, acum solitudinea \u00eei face rau. Usor, ea iese din tipar, \u00eentruc\u00e2t la usa ei bat at\u00e2tea fapte, fenomene si experimente noi! Ce poate fi mai incitant dec\u00e2t a face analiza si critica ideilor stiintifice, a \u00eembina rafinamentul g\u00e2ndirii filosofice cu reflectia asupra stiintei? Cu ultimele descoperiri din neurobiologie si medicina, dualitatea minte-constiinta aduce impresionante ipoteze de descifrat pentru filosofie. Descoperirile genetice din ultimii saizeci de ani se aplica deja \u00een medicina, agricultura si stiinte juridice, iar lingvistica, stiintele comunicarii si stiintele politice preiau materiale noi din neurologie si psihologie, form\u00e2nd noi paradigme (Lakoff\/Johnson). Mai mult, evolutia creierului si mintii noastre e descrisa \u00een termeni tot mai exacti.
\nCele c\u00e2teva mii de ani de speculatii si visare romantica a g\u00e2ndirii omenesti iau sf\u00e2rsit acum, ori, altfel, mintea noastra se va scufunda \u00een alte valuri de ocultism si scepticism. Deceniile urmatoare vor vedea un si mai mare boom tehnologic, accesul la echipamentele digitale se face tot mai rapid, iar noile instrumente de scris si de citit devin pasionante si incitante (c\u00e2nd nu ne dau dependenta). De aceea, cine nu va sti sa descifreze infinitezimal, segmentat, specializat si, \u00een acelasi timp, universal, transdisciplinar noua imagine si noul continut al lumii \u00een care traim, prefer\u00e2nd sa refaca pe jos drumul p\u00e2na la o mecca imaginara a trecutului va fi lasat \u00een urma de motoarele-sport ale realitatii prezente. E un vaccin pe care trebuie sa ni-l facem cu totii. Nu exista dec\u00e2t o singura formula c\u00e2stigatoare.
\n\u00cen ianuarie 2013 am initiat un sondaj si am primit raspunsuri de la treizeci de respondenti-prieteni, din diferite domenii (lingvistica, stiinte exacte, inginerie, IT, medicina, economie, drept, psihologie etc.) si tari (Rom\u00e2nia, SUA, Germania, Franta, Belgia) la sase \u00eentrebari, enumerate mai jos. El este urmat de prezentele reflectii asupra obiceiurilor legate de lectura si carti. Sondajul vine dupa un studiu individual mai general anterior.
\n1. Ce te determina sa alegi o carte anume, din at\u00e2tea altele?
\n2. Ce face o carte sa fie buna pentru tine?
\n3. Mai merita o carte citita p\u00e2na la capat? (Sau doar daca nu-i poti ghici finalul\/ideea dec\u00e2t la sf\u00e2rsit?)
\n4. Cartile vechi sunt mai bune doar pentru ca autorii lor nu mai sunt contemporani? \u00cei face asta mai \u00eentelepti? Daca da, de ce?
\n5. Preferi carti usoare sau grele?
\n6. Citesti carti electronice? Da-mi te rog doua motive, fie ca da, fie ca nu.
\nPentru a sintetiza preliminar rezultatele sondajului, voi enumera c\u00e2teva concepte predominante printre raspunsurile primite de la aproape jumatate din cititorii intervievati (46%), legate de carte asa cum o stim, \u00een formatul ei traditional. Prietenia: cartile sunt de cele mai multe ori recomandate de prieteni, devenind, la r\u00e2ndul lor, prietene revizitabile; alteori sunt recomandate chiar de personaje care mentioneaza titluri de carti; din acest segment, reiese ca nu te poti \u00eemprieteni cu tabletele de citit. Trairile si sentimentele: lacrimile, r\u00e2sul, florile, padurea \u2013 nu se concep si nu se percep deasupra unui ecran. Banii: desi mai scumpe ca ebook-urile, emotiile noastre sunt mai pretioase. Lantul cauzal al emotiilor si intereselor noastre, ce ne definesc universul personalitatii este, cu alte cuvinte, foarte important si pretuit. Acesti cititori creeaza \u00een general o relatie personala cu cartea clasica, \u00een special cu discursul narativ, \u00een care vad o ocazie cu totul speciala de a se relaxa, destresa, izola, auto-evalua, de a reflecta la propria viata si a medita asupra trecutului \u2013 un timp conservator. Ebook-urile sunt vazute, \u00een primul r\u00e2nd, ca insuficient de senzoriale si cu dimensiuni prea mici. \u00cen general, condeiul, actul de a scrie sunt respectate, cartile sunt vazute mai mult ca produs al scrierii si lecturii, dec\u00e2t al ideilor inedite. Prin ei, supravietuieste cartea, asa cum am cunoscut-o.
\nCealalta jumatate se \u00eemparte \u00een doua categorii, distincte ca scop al lecturii, omogene ca moderatie a opiniilor. Primii (30%), sunt atrasi de cartea traditionala, dar nu-i dau nicio sansa, abandon\u00e2nd-o atunci c\u00e2nd ea le refuza ceea ce ei doresc mai mult: precizia ideilor, a stilului sau a argumentatiei, o \u00eembogatire definita ca \u201eutilitate\u201c, sensuri educative si estetice. Ceilalti 16% sunt pasionati de lectura traditionala, dar dau generos o sansa cartii electronice, fiind \u00een general caracterizati de dorinta de a combina cele doua asa-zise lumi si de o anumita \u00eenclinatie spre progres. \u00cen general, cu totii considera ca nu are rost sa termini cartile care nu duc nicaieri. Ei cauta cartea pentru argumente si informatii concrete, pentru modul \u00een care e utilizat limbajul, pentru stil si acuratetea ideilor. De obicei, acest tip de respondenti repereaza, selecteaza si cumpara cartile \u00een librarie sau prin librariile online, pentru pretul mai mic, rapiditate si, ulterior, pentru ca ele c\u00e2ntaresc putin, oferindu-le libertate de miscare. Lipsa caracterului educativ sau a onestitatii informatiilor duce fara remuscari la abandonarea lecturii. De asemenea, cu v\u00e2rsta, se renunta, la terminarea cartilor obositoare, prefer\u00e2ndu-se cartile usoare si apel\u00e2ndu-se la autorii vechi doar pentru citate. C\u00e2tiva din acesti respondenti au fost de parere si ca, desi autorii vechi nu pot fi considerati mai \u00eentelepti dec\u00e2t cei contemporani, scrierile celor care au trecut testul timpului merita si citite, nu doar citate, ei nemaifiind cuprinsi de o asa-zisa febra a publicarii. Aici, de multe ori, nu cuvintele sunt importante, ci ideile, motiv pentru care unele carti nu sunt niciodata terminate. Cartea propriu-zisa nu este reprezentata de lectura (care e doar un fel de coperta a cartii) si ea pare a avea doua scopuri: placerea ochiului si scopul transformator. Ponderea acestor doi factori e variabila, \u00eentre ei av\u00e2nd loc un joc, un dans \u2013 \u00eentre emotie si logica, \u00eentre simturi si ratiune.
\nDeci de ce se mai citeste azi? Asa cum reiese din sondaj, \u00een primul r\u00e2nd, pentru a ne destinde, pentru a ne \u00eembogati si \u00eenfrumuseta viata, prin povestirile sau descrierile care ni se dezvaluie din carti, prin actul lecturii care devine o experienta de viata \u00een sine. Acest lucru se realizeaza prin deschidere culturala, alteori si prin mimetism artistic si emotional, cititorii urm\u00e2nd recomandarile prietenilor cu privire la carti si, apoi, admir\u00e2nd sau chiar imit\u00e2nd faptele descrise \u00een ele. Recomandarile prietenilor \u00eentaresc acest lant cauzal fara a tine neaparat cont de gusturile personale. Cititorii intervievati mai urmaresc, \u00een al doilea r\u00e2nd, a se cunoaste pe sine, pentru hrana spirituala, accept\u00e2nd invitatia autorului de a calatori \u00eempreuna. Si, \u00een al treilea r\u00e2nd, pentru a studia si a deveni, prin intermediul cartilor, mai eficienti, a descoperi idei noi, limbaje provocatoare. Acestia din urma sunt cei care afirma ca nu se simt atrasi sa termine o carte daca aceasta nu-i pune pe g\u00e2nduri, ci doar le umple timpul. Din \u00eentreg acest contrast reliefat de raspunsuri, cartea iese triumfatoare si uniforma \u00een esenta ei, ea ram\u00e2n\u00e2nd un prieten indispensabil, amintirea tiparita a copilariei noastre.
\nSe observa si o anumita distinctie \u00eentre profesii. Un anumit tip de abordare clasica, chiar fundamentalista, se reflecta din partea cititorilor cu studii umaniste. De obicei, acestia vad gadget-urile (tabletele) ca pe un posibil pericol (desi, de multe ori, \u00eenca neexplorat), de peiorativizare a lecturii. Aceasta din urma e vazuta ca o experienta personala: intelectuala (stil sau semnificatie\/informatie culturala) si\/sau emotionala (trairi). De asemenea, cartile nu sunt un simplu instrument pentru acesti cititori clasici si nici principalul fel la masa zilnica, ci marele desert. Desi majoritatea folosesc telefoane mobile, calculatoare si laptop-uri \u00een viata de zi cu zi, seara, cartile devin principala lor atractie. Ea este placuta, lejera, accesibila si este chiar ajutata sa fie astfel: se citeste de obicei \u00een pat. Un anumit realism decelat din cartile alese contrasteaza cu subiectivismul emotiilor umane. Prilej de interiorizare, cartea atrage, distrag\u00e2nd de la exterior. Se cauta confirmarea ca ceea ce traim nu este singular. Este unic, nefiind o ciudatenie. Cartea ne scoate din izolarea serilor. Este prietenul de noapte, oglinda \u00eengaduitoare, calda si prietenoasa a propriilor temeri, frici, dorinte si sperante. Tot ce-i putem da \u00eenapoi pentru acest exercitiu este o atingere (sa o tinem fizic \u00een m\u00e2na), sa-i privim literele pe h\u00e2rtie si sa o adulmecam (mirosul h\u00e2rtiei, esenta ei fizica) \u2013 cu alte cuvinte, sa o simtim. Astfel, ea ne apartine si noi \u00eei apartinem. Cartea fizica e proprietatea noastra, pentru ca am ales-o conform interesului si gustului nostru literar, al sensibilitatii noastre umane, deci subiective. Pentru c\u00e2tiva, ea e chiar moneda de schimb pentru echilibrarea sinelui.
\nNiciunul dintre respondentii cu studii umaniste nu a facut distinctia \u00eentre lecturi de fictiune\/alte lecturi (de ex. carti si reviste de popularizare a stiintei). Ebooks-urile sunt adesea identificate sau confundate cu cartile \u00een format electronic, pe calculator (de ex. se asteapta sa nu poti rasfoi paginile sau sa poti face adnotari). De cartea electronica, neput\u00e2ndu-se atasa \u00een acelasi mod, ea \u00eei constr\u00e2nge fie la rationalizarea alegerii (prin costurile tabletei\/reader-ului, ebook-ului sau audio-book-ului sau pentru ca acestea sunt mai usor de carat), fie la fortarea obiceiului de cititor comod, aflat \u00eentr-un moment intim, de a-si remodela atentia, puterea de a sintetiza etc. Calitatea cartilor electronice de a fi mai usoare, desi recunoscuta, nu este tocmai apreciata: majoritatea le reproseaza, \u00een acelasi timp, cantitatea prea mare de informatie.
\nPe de alta parte, totusi, unii respondenti, desi putini la numar, s-au hotar\u00e2t sa vada \u00een cartea electronica un prieten, nu un inamic si sa-i acorde cu prima ocazie votul lor financiar, estetic si intelectual, consider\u00e2nd-o un prieten (venit din viitor, nu din trecut) capabil sa ne \u00eembogateasca ratiunea, sa ne ajute sa progresam, mai degraba dec\u00e2t sa ne mentina adolescenta emotionala. Totusi, nu chiar at\u00e2t de repede si nu acum.
\nAcestea sunt concluziile, desprinse c\u00e2t mai obiectiv posibil. Merita poate sa adaug c\u00e2teva concluzii personale. Desigur, \u00eentr-o era \u00een care auto-controlul public si chiar privat ne domina si uneori ne stoarce personalitatea, emotiile noastre au nevoie de o portita de iesire, iar bucuria unei lecturi originale si palpabile ne deschide, se pare, chiar aceasta usa. Cu toate acestea, nu e nevoie sa facem din aceasta usa un prilej de escapada \u00eenspre obsesiile noastre din trecut si sensibilitatile prezente. Dimpotriva, ne putem folosi de aceasta usa pentru a scapa de dispozitii inutile si obositoare.
\nSe pune \u00eentrebarea daca nevoia noastra de a vedea \u00een perspectiva, de a \u00eentelege lumea si ordinea ei, este educabila. Ne putem educa mintea sa recunoasca informatiile si sa memoreze chiar si \u00een formate mai mici si nesenzoriale? Putem sa renuntam la contactul si contractul fizic cu cartea? Desigur, modul \u00een care renuntam sau transformam un tipar vechi depinde de fiecare. El depinde si de modul \u00een care definim realitatea si de ce anume asteptam de la ea. \u00cen orice caz, nimeni nu trebuie sa renunte la lectura cartilor clasice, ci poate doar sa adopte si noul format; e pentru binele nostru, ca sa nu mai vorbim de binele arborilor salvati \u00een acest fel.
\nCe se poate face pentru a forma fara a deforma viziunea proprie a unui adolescent, a unei generatii de elevi, a unui prieten sau a unui grup de oameni privind lectura? A recunoaste ca prudenta unei recomandari e necesara \u00een oricare dintre cazuri se bazeaza pe recunoasterea simpla ca orice carte exista ca sa fie descoperita de catre sine, asa cum si sinele se descopera tot de catre sine. E dificil sa te auto-regasesti prin altii, fara riscuri mari. Cartile vor ram\u00e2ne \u00eentotdeauna utile si dorite, ele ne ajuta sa vedem lumea din mai mult unghiuri si de toate avem nevoie. Dar sa nu uitam ca lumea este mai mult ceea ce se vede dec\u00e2t ceea ce ne imaginam noi ca este. Ea are nevoie mai mult de \u00eentelegere dec\u00e2t de interpretari metaforice si orice conjectura asupra naturii ei intrinsece o poate denatura. De aceea, a ne situa pe c\u00e2t posibil \u00een mijlocul acestor cautari, a descoperi mereu nuante este o cale de aur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cititul nu mai e de mult o competenta, ci o nevoie vitala. Fara carti de citit, un public educat nu are hrana pentru minte, topindu-se \u00een plictiseala si apatie. A m\u00e2nca, a bea, a dormi, a citi, a face miscare sunt repere actuale indispensabile \u2013 civilizatorii si urbanizante \u2013 \u00een trecut, de prima necesitate, \u00een… Cite\u0219te mai mult »Despre citit si scris, azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-17216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1868,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17216"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17216\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}