{"id":17212,"date":"2013-11-28T12:45:31","date_gmt":"2013-11-28T10:45:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17212"},"modified":"2013-11-28T12:45:31","modified_gmt":"2013-11-28T10:45:31","slug":"mihai-botez-intre-catedra-si-agora","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mihai-botez-intre-catedra-si-agora\/","title":{"rendered":"Mihai Botez, intre catedra si agora"},"content":{"rendered":"

In data de 18 noiembrie, marele savant si disident Mihai Botez ar fi implinit 73 de ani. Nu este o cifra rotunda, dar cum in ultimii ani numele lui Mihai Botez a fost pronuntat numai in legatura cu scandalul unei posibile (p\u00e2na acum, nedovedite) colaborari cu fosta Securitate, se cade sa repunem opera si personalitatea sa pe un circuit firesc de receptare. La scoala care ii poarta numele, din sectorul 3 al Capitalei, a avut loc, cu participarea unor personalitati politice si culturale, o manifestare dedicata memoriei lui Mihai Botez. Consider ca e un prilej nimerit ca si revista \u201eCultura\u201c sa marcheze momentul, de unde si articolul de fata, in care imi propun sa punctez un mic \u201eitinerariu de neuitare\u201c a celui care a fost Mihai Botez.<\/strong><\/em>
\nIn primul r\u00e2nd, se cade, cred, sa nu uitam ca nu vorbim, cu tot respectul, despre un inginer fara opera, care s-a dedicat, meritoriu, luptei impotriva comunismului. Nici despre un fost stalinist care, ramas fara privilegii, a constatat brusc ca sistemul comunist, in numele caruia comisese nenumarate ticalosii, a devenit rau. Vorbim despre un savant eminent, ale carui contributii de v\u00e2rf intr-un domeniu extrem de competitiv \u2013 matematica \u2013 au fost demult recunoscute in tara si peste hotare. Elev al lui Octav Onicescu si doctorand al lui Gheorghe Mihoc, apoi profesor la Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti (incep\u00e2nd din 1970), a facut parte din aceasta institutie de elita p\u00e2na c\u00e2nd, in urma declansarii disidentei sale, va fi eliminat de la catedra.
\nRemarcabil este faptul ca nici dupa ce a intrat in conflict cu autoritatile comuniste de la Bucuresti, Mihai Botez nu a incetat activitatea de cercetare, el fiind continuu invitat, de-a lungul anilor, la prestigioase congrese, colocvii si seminarii de matematica de-a lungul globului. Securitatea, in stilul caracteristic, s-a razbunat pe savantul care nu consimtea la ceea ce se int\u00e2mpla in tara bloc\u00e2ndu-i vizele de iesire din tara si, implicit, participarile la aceste manifestari stiintifice (asta, ca sa dam un raspuns la intrebarea cine e de vina ca nu suntem cunoscuti peste hotare?). In cartea sa \u201eScrisori catre Vlad Georgescu\u201c, aparuta in 2003 la Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, sunt amintite aceste \u201ebatalii pentru viza\u201c, absurde intruc\u00e2t 1) Mihai Botez nu intentiona sa ram\u00e2na peste hotare, si 2) la aceste congrese si conferinte internationale de matematica (si nu numai, cum vom vedea), savantul nu se reprezenta pe sine, ci excelenta scolii rom\u00e2nesti.
\nDar chiar si-asa, tracasat de anchete si de interogatorii la Securitate, dat afara din Universitate si exilat la Tulcea (!), Mihai Botez si-a continuat, cum spuneam, activitatea de cercetare si, desi la un moment dat numarase 29 de refuzuri de viza consecutive \u2013 un record national, probabil \u2013, savantul tot a reusit sa mai participe la c\u00e2teva reuniuni stiintifice internationale, unde contributia sa a fost remarcata. As aminti doar Congresul European al Culturii, desfasurat la Madrid in 1985, unde a reprezentat at\u00e2t matematica din Rom\u00e2nia, c\u00e2t si cercetarea interdisciplinara.
\nCaci acesta este al doilea merit al lui Mihai Botez, dupa excelenta in matematica: savantul a fost printre primii din Rom\u00e2nia care au inteles necesitatea deschiderii interdisciplinare. Inca din primii ani de activitate academica, el a fost implicat in dezvoltarea primului nucleu de viitorologie din Rom\u00e2nia, si anume Centrul International de Metodologie a Studiului asupra Dezvoltarii si Viitorului, condus de profesorul Mircea Malita. Si de aici avea sa fie dat afara in 1977, atunci c\u00e2nd, pentru a-l intimida si a-l determina sa renunte la opozitia fata de regimul comunist, Securitatea l-a lasat fara loc de munca. Fara indoiala, nu spre binele dezvoltarii Rom\u00e2niei. Si cu asta am raspuns la o a doua intrebare, si anume de ce dezvoltarea Rom\u00e2niei, in special in ultimul deceniu al comunismului, a luat forme at\u00e2t de aberante? Cei care au decis eliminarea lui Mihai Botez de la catedra, de la congresele internationale si din viitorologia rom\u00e2neasca trebuie sa raspunda la ea.
\nChiar si-asa, insa, savantul nu s-a dat batut si, daca tot vorbim de opere de sertar, ar trebui sa nu uitam ca una dintre cele mai bune cercetari dedicate relatiei scriitorului Ion Barbu cu matematicianul Dan Barbilian este cartea lui Mihai Botez intitulata\u00a0 \u201eIn oglinzi paralele\u201c, rezultat al unei g\u00e2ndiri interdisciplinare remarcabile, capabila sa relationeze poezia cu matematica si sa transpuna totul in planul unei filosofii a operei cu semnificatii care depasesc ambele c\u00e2mpuri aflate in dialog.
\nAm facut aceasta introducere \u2013 inutila, poate, pentru cei familiarizati cu opera lui Mihai Botez, dar necesara pentru cei care nu au auzit dec\u00e2t de disidentul cu acelasi nume \u2013 spre a sublinia natura sacrificiala a angajamentului civic si politic al savantului. Mihai Botez nu era cineva care nu avea nimic de pierdut. Dimpotriva, avea o opera care, pentru multi, ar fi fost o scuza nu numai a neimplicarii, ci chiar a colaborarii. Aceasta opera constituie, paradoxal, cel mai bun argument impotriva asertiunii \u2013 neprobate de nimic \u2013 ca Mihai Botez ar fi colaborat cu Securitatea. Daca ar fi vrut sa colaboreze, el nu si-ar mai fi riscat catedra, dreptul de a publica si de a fi prezent la manifestari stiintifice interne si internationale. Ar fi scris, ca at\u00e2tia altii, studii si doctorate ce apareau sub numele altor autori, si-ar fi vazut de confortul pozitiei de profesor universitar si nu ar mai fi redactat niciodata \u201eMemoriul intelectualilor rom\u00e2ni\u201c. Care, citit la Europa libera in 1979 si tiparit in acelasi an in revista \u201eLa Nouvelle Alternative\u201c, avea sa atraga asupra sa un val de anchete, interogatorii si scoaterea, practic, din viata publica.
\nFac precizarea ca nici macar nu era nevoie ca Mihai Botez sa colaboreze, ca sa stea linistit si sa isi cultive opera in conditii normale. La nivelul sau de performanta, titlul de profesor universitar si de cercetator intr-un institut de v\u00e2rf il scutea de orice ingerinta a \u201eorganelor\u201c, cu singura conditie de a tacea. Nu de a colabora, ci de a ram\u00e2ne neutru, de a-si \u201evedea de treaba\u201c, cum obisnuia Securitatea sa spuna celor prea indrazneti. Nu trebuia, asadar, sa isi calce pe constiinta spre a fi la adapost de orice probleme. Trebuia doar sa consimta prin tacere.
\nIar asta, Mihai Botez nu a acceptat sa faca.
\nSacrificiul sau este cu at\u00e2t mai impresionant cu c\u00e2t, specialist in viitorologie si in probabilistica sociala, savantul nu-si putea face prea mari iluzii cu privire la eficacitatea politica si sociala concreta a actiunilor sale. Cu alte cuvinte, nu cred ca a sperat vreodata ca scrisorile trimise la Europa libera si memoriile adresate puterilor occidentale sa scoata lumea in strada, asa cum nu se va int\u00e2mpla dec\u00e2t atunci c\u00e2nd si conditiile internationale \u2013 prabusirea globala a sistemului comunist \u2013 aveau sa fie pregatite. Nu dintr-un impuls naiv de Don Quijote, nici din spirit de aventura (cum, iarasi, ii spuneau cei care il anchetau la Securitate)\u00a0 a purtat Mihai Botez campaniile sale impotriva regimului comunist din Rom\u00e2nia. Ci din pura constiinta morala.
\nStiu ca azi, c\u00e2nd totul \u2013 incep\u00e2nd cu constiintele \u2013 este de v\u00e2nzare, pare cumva bizar ca un om de talia si cu perspectivele sale sa sacrifice totul dintr-o problema de constiinta. Dintr-o incapacitate de a fi complice. Dintr-o nevoie de a salva, prin sacrificiu personal, obrazul intelectualitatii rom\u00e2ne, prea tacute si lipsite de reactie fata de turpitudinile unui regim care se ad\u00e2ncea in absurd. Dar asa a fost. Acesta a fost unicul factor declansator al disidentei lui Mihai Botez. Care a inceput prin a fi disidenta (adica, in termenii lui Dumitru Tepeneag, refuz din interiorul sistemului fata de anumite politici si practici ale acestuia) si a sf\u00e2rsit prin a fi opozitie. Nu fata de Ceausescu, nu fata de \u201epolitica Partidului\u201c, ci fata de comunism ca sistem. C\u00e2nd a inteles asta si c\u00e2nd a realizat ca toate persecutiile nu au facut dec\u00e2t sa-i limpezeasca optiunile si sa-i radicalizeze actiunile, Securitatea i-a facut, discret, v\u00e2nt pe usa din dos, d\u00e2ndu-i viza de plecare, in 1988, in Statele Unite. De unde Mihai Botez nu se va mai intoarce dec\u00e2t spre a lua parte la reconstructia democratica a Rom\u00e2niei, dupa evenimentele din 1989.
\nInchei comentariile asupra acestui aspect al operei si personalitatii lui Mihai Botez cu o observatie la adresa celor care au insinuat ca ar fi colaborat, totusi, cu Securitatea. Legea CNSAS, at\u00e2t in varianta ei prima c\u00e2t si in cea revazuta, in ciuda impreciziilor si prevederilor ei discutabile, nu face totusi greseala impardonabila de a confunda colaborarea cu Securitatea, exprimata prin note informative, cu declaratiile cuiva aflat sub ancheta. Toate asa-zisele probe care ar sugera ca Mihai Botez ar fi colaborat sunt extrase din declaratiile pe care acesta le-a dat, afl\u00e2ndu-se sub ancheta organelor de Securitate. Mai mult: nimeni nu s-a straduit sa citeasca, de fapt, ce a declarat Mihai Botez in timp ce era anchetat de Securitate. Nimic care sa le pericliteze viata, pozitia sau siguranta personala a apropiatilor sai. Nimic care sa nu poata fi spus si in fata prietenilor. Ba chiar lucruri care, afl\u00e2ndu-se si in scrisorile trimise Europei libere, erau citite la acest post de radio. Sta drept dovada volumul \u201eScrisori catre Vlad Georgescu\u201c. Nici sotia lui Dorin Tudoran, nici Nicolae Manolescu, nici Dana Dumitriu \u2013 impreuna cu care Mihai Botez crease un fel de \u201elant uman\u201c prin care erau transportate scrisorile lui Dorin Tudoran, aflat in greva foamei, catre ambasadele occidentale \u2013 nu au fost vreodata deranjati de Securitate in aceasta chestiune, desi ea era de urias interes pentru \u201eorgane\u201c, care ar fi facut orice spre a intrerupe comunicarea lui Dorin Tudoran cu lumea libera. Daca Mihai Botez ar fi colaborat, n-am mai fi avut doar un \u201ecaz Tudoran\u201c, ci mult mai multe.
\nDar comunismul a cazut in 1989, fara ca sacrificiul civic al lui Mihai Botez sa se opreasca aici. Multi, chiar cu merite mai mici sau inexistente, s-au intors, si-au reluat in primire catedrele si institutele si, vorba Securitatii, si-au vazut de treaba. De treburile lor. Mihai Botez a acceptat grelele misiuni de ambasador la ONU si in Statele Unite, intr-un moment mai mult dec\u00e2t delicat. Cine crede ca a fi ambasador la ONU si la Washington e o sinecura, chiar si astazi, nu intelege nimic din politica si diplomatie. La inceputul anilor ’90, aceste functii au presupus o munca imensa pentru redefinirea prezentei Rom\u00e2niei in forul mondial si, respectiv, pentru refacerea relatiilor cu SUA, deteriorate nu numai de ultimii ani ai lui Ceausescu, ci si de derapajele post-revolutionare (mineriadele, ezitarile si greselile noilor institutii democratice s.a.). Contributia savantului la integrarea euro-atlantica a tarii noastre e considerabila si ea trebuie adaugata fara ezitare la capitolul operei sale civice.
\nCine uita, nu merita, spunea Iorga. Intr-adevar, cine uita \u2013 sau maculeaza \u2013 o opera si o personalitate de calitatea lui Mihai Botez risca sa se trezeasca fara asemenea oameni, intr-un moment in care are absoluta nevoie de ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In data de 18 noiembrie, marele savant si disident Mihai Botez ar fi implinit 73 de ani. Nu este o cifra rotunda, dar cum in ultimii ani numele lui Mihai Botez a fost pronuntat numai in legatura cu scandalul unei posibile (p\u00e2na acum, nedovedite) colaborari cu fosta Securitate, se cade sa repunem opera si personalitatea… Cite\u0219te mai mult »Mihai Botez, intre catedra si agora<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3574],"class_list":["post-17212","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-mihai-botez"],"views":6635,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17212","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17212"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17212\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17212"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17212"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17212"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}