{"id":17210,"date":"2013-11-28T12:44:09","date_gmt":"2013-11-28T10:44:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17210"},"modified":"2013-11-28T12:44:09","modified_gmt":"2013-11-28T10:44:09","slug":"depasirea-ambiguitatilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/depasirea-ambiguitatilor\/","title":{"rendered":"Depasirea ambiguitatilor"},"content":{"rendered":"

Sa intram putin \u00een subtilitatile negocierii dosarului nuclear iranian asa cum rezulta din esecul rundei a doua (8-10 noiembrie) pentru a \u00eentelege ca un succes la tratativele reluate la 20 noiembrie, la Geneva, nu poate fi usor de obtinut. Iranul risca sa devina un test sever de verificare a solidaritatii puterilor occidentale, poate chiar un factor de dezbinare.
\nFranta, schimbare din mers<\/strong>
\nP\u00e2na \u00een ultima zi a negocierilor din 8-10 noiembrie s-a crezut ca un acord interimar cu Iranul este posibil. Teheranul acceptase sa puna programul sau nuclear sub control si sa renunte la dimensiunea militara a acestuia \u00een schimbul ridicarii partiale a embargoului impus de Statele Unite si Uniunea Europeana. \u00cencheiam cronica trecuta cu constatarea ca secretarul de stat John Kerry, dupa discutia \u00eentre patru ochi cu ministrul de Externe francez Laurent Fabius, a rasuflat usurat intuind ca Franta \u00eesi ia responsabilitatea blocarii acordului. Nimeni nu avea garantia ca am\u00e2narea, p\u00e2na la 20 noiembrie, a negocierilor conducea la clarificarea conditiilor acestui acord conceput ca interimar sau la \u00eenlaturarea unor ambiguitati implicite \u00een aceasta etapa. Altceva s-a limpezit: s-a constatat ca Franta a devenit aliatul cel mai important al Tel-Aviv-ului, oponent total al semnarii acordului. Aceasta indica, \u00eentre altele, o modificare a obiectivelor Parisului \u00een Orientul Mijlociu, echivalenta poate cu o \u00eendepartare de la mostenirea lasata at\u00e2t de dreapta, prin Charles de Gaulle, c\u00e2t si de st\u00e2nga, prin Fran\u00e7ois Mitterrand, care avea la baza legaturile coloniale ale Frantei cu tarile arabe. Sub Nicolas Sarkozy si Fran\u00e7ois Hollande, asa cum ne dau de \u00eenteles angajarile militare \u00een Libia si Mali \u2013 poate fi adaugata si intentia de a interveni \u00een Siria \u2013, Franta pare sa urmareasca dob\u00e2ndirea unui rol mai consistent \u00een Orientul Mijlociu. De asemenea, implicarea \u00een Mali si \u00een Republica Centrafricana indica dorinta Parisului de a-si reface viguros pozitia \u00een fostele colonii din Africa. Constatarea nu-mi apartine; cei care au ajuns la ea se \u00eentreaba daca Parisul are mijloace sa duca o astfel de politica.
\nCine a negociat <\/strong>
\nproiectul de acord?<\/strong>
\nSa revenim la negocierile cu Iranul. Nu a existat nici o \u00eendoiala ca proiectul de acord negociat timp de trei saptam\u00e2ni la Geneva-2, la nivel de experti, avea imperfectiunile lui. Tocmai de aceea sefii diplomatiilor statelor din grupul 5+1, cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate, Statele Unite, Rusia, China, Franta, Marea Britanie plus ministrul de Externe al Germaniei, s-au deplasat la Geneva, la 8 noiembrie. \u00cen mare, acestia au deblocat negocierile si au pregatit semnarea acordului. Dar tocmai atunci a intervenit neprevazutul, adica amintita discutie Fabius-Kerry. Dupa care Fabius a facut acea surprinzatoare declaratie: \u201enu exista nici o certitudine” \u00een privinta semnarii acordului, vorbind chiar de \u201eun jeu de dupes”, pe rom\u00e2neste pacaleala sau \u00eenselatorie. Cuvinte grele. \u201eAceasta reactie, remarca imediat Fr. Nicoullaud, fost ambasador al Frantei la Teheran, lasa impresia ca Laurent Fabius a descoperit textul la sosirea lui la Geneva. Daca diplomatia franceza nu a fost de acord, de ce nu a blocat textul mai devreme?”. Francezii iau \u00een calcul o ipoteza, anume ca textul luat ca baza de negociere nu era opera celor 5+1, ci fructul negocierilor secrete dintre americani si iranieni. O ipoteza numai? Nu tocmai. Acum se stie ca americanii duceau negocieri secrete cu iranienii de sase luni, deci cu mult timp \u00eenaintea conferintei Geneva-2. Fran\u00e7ois Gere, directorul Institutului Francez de Analize Strategice, pretinde ca \u201eau existat schimburi de opinii, fara angajamente oficiale, \u00eentre Departamentul de Stat si Ministerul iranian de Externe, \u00een vederea ajungerii la un acord asupra dosarului nuclear. Americanii au acceptat sa acorde Iranului dreptul de a \u00eembogati uraniul p\u00e2na la 20% sub controlul strict al Agentiei Internationale a Energiei Atomice”. Parisul nu contesta acest drept. Dar nici nu trebuie sa se creada ca schimbarea de pozitie a lui Fabius poate fi pusa doar pe seama unui puseu de orgoliu personal. Franta este tara care a initiat, \u00een 2003, procesul de negocieri cu Iranul si are experienta acelui \u201ejeu de dupes\u201c al Iranului care nu si-a tinut promisiunile facute. Perioada prezidentiatului lui Ahmadinejad, care a facut din programul militar nuclear un mijloc de santaj politic pentru statele din regiune, cu tinta fixa Israelul, este o dovada. Ca parte a noului grup \u00een format 5+1, mandatat de ONU pentru a negocia cu Iranul, Parisul a suportat greu ofensa de a nu fi fost informat la timp de discutiile secrete americano-iraniene. Si a mers mai departe suspect\u00e2nd ca textul proiectului de acord interimar luat ca baza de negociere la Geneva apartinea, de fapt, delegatiei americane.
\nCe s-a negociat?<\/strong>
\nSa refacem prevederile proiectului acordului interimar dupa informatiile din presa internationala: o diminuare a sanctiunilor \u201ereversibile” aplicate Iranului prevazute \u00een sectorul comercial cu aur, metale pretioase, produse petrochimice si, de asemenea, deblocarea a cincizeci de miliarde de dolari din conturile Teheranului aflate \u00een bancile straine. \u00cen schimb, Iranul accepta sa-si suspende productia de uraniu \u00eembogatit cu 20% pe propriul teritoriu continu\u00e2nd doar activitatile de cercetare si productie la scara mica pentru programul sau civil. Cu alte cuvinte, sa stopeze orice activitate care conduce la continuarea programului militar nuclear. Semnarea acestui acord-punte ar fi condus, dupa sase luni, la \u00eencheierea unuia definitiv care sa prevada si ridicarea sanctiunilor economice aplicate Iranului \u00een comertul cu petrol si deblocarea conturilor iraniene din bancile straine.
\nBloc\u00e2nd semnarea proiectului negociat la Geneva-2, Franta a intrat \u00een gratiile Tel-Aviv-ului si ale republicanilor americani, cu totii ostili oricarei \u00eentelegeri cu Teheranul. Vizitele presedintelui Hollande \u00een Israel si teritoriile palestiniene din 16-17 noiembrie, deci \u00eenainte de reluarea negocierilor la Geneva, confirma ipoteza ca Parisul este hotar\u00e2t sa joace un rol propriu \u00een Orientul Apropiat. \u201eConvingerea mea este ca nu trebuie sa lasam garda jos \u00een fata Iranului”, declara presedintele francez, Iran pe care premierul Netanyahu \u00eel califica de \u201eagresiv, violent, mesianic si apocaliptic”. Hollande a pus patru conditii pentru \u00eencheierea unui acord cu Iranul: \u201ePrima: punerea imediata sub control international, \u00een totalitate, a instalatiilor nucleare iraniene; a doua: suspendarea \u00eembogatirii uraniului cu 20%; a treia: reducerea stocurilor existente: \u00een fine, a patra, oprirea constructiei centralei nucleare de la Arak” (presupusa ca poate asigura uraniul necesar fabricarii armei nucleare, n.n.). Asupra acestor exigente Washingtonul doreste sa discute iar Londra si Berlinul par chiar tolerante. Doar Israelul este intransigent. Presedintele Shimon Peres a reconfirmat, fara precizari: \u201enu vom admite niciodata ca Iranul sa detina arma nucleara\u201c. Sa reamintim ca presedintele francez, nu cu mult timp \u00een urma, \u00eesi exprima convingerea ca Iranul urmareste \u201esa se doteze cu rachete balistice intercontinentale, de care proiectul de acord redactat la Geneva nu scoate o vorba. De ce o face? Nu pentru a lovi Israelul, asta este deja \u00een masura sa o faca, ci pentru a atinge Parisul sau Londra, Washington-ul sau New York-ul… \u00cen fata Iranului nu ne permitem sa fim slabi sau naivi\u201c.\u00a0 O astfel de viziune este cu adevarat apocaliptica. Dar acordul cu Iranul nu poate fi nici evitat, nici prea mult am\u00e2nat. Interesul nu este numai al unei parti. Presedintele Hassan Rouhani, socotit de toata lumea moderat, si-ar vedea subminata pozitia \u00een fata Ayatolahului, conducatorul spiritual al Iranului, caruia i-a promis obtinerea ridicarii blocadei. Fara sprijinul acestuia, Rouhani nu poate avansa \u00een negocierea acordului, iar ridicarea blocadei tine direct de \u00eenlaturarea ambiguitatilor programului nuclear iranian: civil sau militar? Pe de alta parte, \u00een 2014, Congresul american va lua \u00een discutie noi sanctiuni \u00eendreptate \u00eempotriva statelor aflate pe \u201eaxa raului\u201c. \u00cen cazul imposibilitatii risipirii acestor ambiguitati este greu sa fie depasita criza de trei decenii din relatiile americano-iraniene pe care, \u00een conditiile evolutiilor din Orientul Mijlociu, si-o doreste Washingtonul.
\nTactica Teheranului este sa c\u00e2stige c\u00e2t mai mult timp pentru c\u00e2t mai convenabile concesii. Nealinierea pozitiilor partenerilor occidentali si, mai ales, divergentele lor servesc din belsug o astfel de tactica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sa intram putin \u00een subtilitatile negocierii dosarului nuclear iranian asa cum rezulta din esecul rundei a doua (8-10 noiembrie) pentru a \u00eentelege ca un succes la tratativele reluate la 20 noiembrie, la Geneva, nu poate fi usor de obtinut. Iranul risca sa devina un test sever de verificare a solidaritatii puterilor occidentale, poate chiar un… Cite\u0219te mai mult »Depasirea ambiguitatilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17210","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1249,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17210","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17210"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17210\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17210"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17210"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17210"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}