Pesemne ca supraincarcati mental de relativa monotonie a unor pagini in care mereu, numar de numar, \u201eapararea are cuv\u00e2ntul\u201c, unii cititori mai lasa din m\u00e2na revista \u201eContemporanul\u201c: si rau fac! Impregnata de spiritul solitar si obsedant al marelui autor al c\u00e2torva capodopere ale romanului rom\u00e2nesc contemporan, revista ofera prin numeroase eseuri si articole stralucite o adevarata alternativa sarbatoreasca a lecturii. In ceea ce priveste \u201eapararea are cuv\u00e2ntul\u201c, voi spune, pe scurt, ceea ce s-a mai spus si o spune, din nou, simplu si memorabil, Augustin Buzura despre marele sau confrate: \u201eAm scris acest text constient ca mai bine dec\u00e2t o pot face eu sau orice tribunal cinstit, pe Breban il apara Opera, o opera cu un O foarte mare. Cei ce i-au facut mizeriile despre care vorbeam au foarte multe motive sa se teama de viitor si de ridicolul care ii va urmari neincetat. De fapt, Nicolae Breban nici nu poate sa inteleaga prea bine ce inseamna a fi altceva dec\u00e2t Nicolae Breban, dupa cum nici indivizii care au organizat aceasta mizerie nu par capabili sa isi imagineze cum se traieste si cum se g\u00e2ndeste la o alta atitudine valorica…\u201c Este cam tot ceea ce se poate spune, in chip esential si definitiv, in si despre apararea unui mare scriitor hartuit de o cearta literara in care prin traditie gelozia se disputa cu vanitatea: o traditie nenorocita actualizata de vocile noptii, ale \u201eindivizilor care au organizat aceasta mizerie\u201c. Restul se rezuma tocmai la aceste \u201emizerii\u201c ce-au insotit si insotesc intotdeauna rasturnarile sociale, trecerea violenta dintr-un ciclu istoric in altul, c\u00e2nd, ca intr-un mare poem al lui Serghei Esenin, din bulboana iscata de uriasul cutremur al apelor incinse de rascoala t\u00e2snesc la suprafata, ca niste dopuri de pluta, \u201esurcelele\u201c ramase din epavele esuate ce zac dintotdeauna in ad\u00e2ncul oceanelor. In traditia nefasta a acestor \u201ecerturi\u201c literare intra insa si efectele ucigase ale suspiciunii, dueluri celebre si alte tentative de aparare a onoarei m\u00e2njite cu zoaiele suspiciunii: un mare poet, Paul Celan, a fost impins la sinucidere de suspiciunea de plagiat. Ce-i drept, structura psihosomatica a celui ce a scris o capodopera precum \u201eAnimale bolnave\u201c nu-i, in niciun chip, asemanatoare cu a unui Celan sau Cehov care, deja celebru dar speriat p\u00e2na si de umbra propriei celebritati, privea cu oroare tapajul pe care si admiratia publica il st\u00e2rnea in jurul personalitatii lui. \u201eConfruntat cu drama existentei\u201c \u2013 scrie intr-un admirabil eseu din \u201eContemporanul\u201c Constantin Coroiu \u2013 \u201eCehov, rationalistul implacabil, care ne-a revelat cu metafora unui mare poet ca in fiecare casa de pe pam\u00e2nt exista o usa care duce in Salonul nr.6, lasa sa vorbeasca fapta prin ea insasi si nu admitea nici un fel de zgomot menit sa atraga atentia asupra lui. Portretul pe care i-l face Henri Troyat in biografia pe care i-o consacra este memorabil. Grija pentru imaginea proprie si cu at\u00e2t mai mult emfaza ii erau cu totul straine. Le considera indecente si socialmente nocive. Modestia, teama de publicitate si de ridicol il caracterizau deopotriva pe scriitorul ajuns celebru la o v\u00e2rsta c\u00e2nd altii abia isi cauta drumul.\u201c Victima unui eveniment aniversar \u2013 implinea 44 de ani \u2013 pus la cale de cei de la Teatrul de Arta din Moscova in frunte cu Stanislavski (programasera premiera cu \u201eLivada de visini\u201c), soseste la teatru abia la sf\u00e2rsitul actului trei, \u201eiar regizorii si interpretii l-au t\u00e2r\u00e2t pe scena\u201c, dupa care urmara luari de cuv\u00e2nt, elogii nenumarate, cu eroul ingropat sub un munte de flori, ce mai!, o ceremonie de glorificare cu iz funebru: \u201eDupa \u00abpanegiricul pe mai multe voci\u00bb care a durat mai mult de o ora, timp in care spectatorii au stat in picioare aplaud\u00e2nd si ovation\u00e2nd, \u00abCehov s-a retras extenuat, fara sa fi pronuntat niciun cuv\u00e2nt de multumire\u00bb. Fusese pentru el un adevarat chin. Stanislavski avea sa observe: \u00abSe simtea parca in aer un iz de inmorm\u00e2ntare. Aveam cu totii inima grea\u00bb. De altfel, grav bolnav, Cehov se va stinge peste mai putin de sase luni\u201c. Cehov face parte dintr-o specie universala: specia \u201emarilor singuratici\u201c din care c\u00e2tiva numara si literatura rom\u00e2na, in frunte cu cei doi colosi ai ei, M. Sadoveanu si Marin Preda, aparent at\u00e2t de diferiti si separati. At\u00e2t de \u201eanturat\u201c de familie si de comunitatea literara, gratulat cu multe functii si onoruri publice, inainte si dupa ’44, Sadoveanu ram\u00e2ne un mare singuratic care se regaseste doar in pustietatile silvestre si insulele acvatice din nemuritoarele lui povestiri. La r\u00e2ndu-i, retras in singuratatea satului care nu mai e, Marin Preda, un reper moral si spiritual al contemporanilor lui impunea si prin aerul de instrainat si taciturn, ca un ardelean incomod aruncat printre acomodantii si guralivii \u201eregateni\u201c cu urme balcanice si levantine in grai si comportament. Un \u201emare singuratic\u201c ascuns sub mastile poeziei lui insolite este si Emil Botta, despre care scrie, in \u201eContemporanul\u201c, Liviu Ioan Stoiciu sub un titlu semnificativ: \u201eSemetia singuratatii la Emil Botta\u201c. Mai viu poate abia dupa disparitia sa, cel fugit de acasa, din Adjud, la 15 ani, va scrie despre \u201efuga\u201c lui inapoi, in singuratatea inghetata si stelara, in \u201ePriveste inapoi cu emotie\u201c din volumul \u201eUn dor fara satiu\u201c din 1976: \u201ePe calea ferata,\/ pe Calea Lactee, in fuga,\/ in fuga sa spun un cuv\u00e2nt\/ acestei paduri, acestui Trotus, acestor livede.\/ Si tac impietrit,\/ palid ca moartea, se vede.\/ Uite Adjud,\/ uite-l pe tata, uite-i si c\u00e2rjele,\/ inima-mi bate navalnic\u201c. Ritmul inimii care bate aici e ritmul stins al unui timp incremenit si ramas in c\u00e2rje. Absurda, bolboroseala poetului are monotonia monologului adresat peretilor. La Adjud, ne spune Liviu Ioan Stoiciu, se organizeaza din 2011 Festivalul national de poezie \u201eEmil Botta\u201c, cu un concurs pentru debutanti, Festivalul si concursul fiind suspendate in 2012, c\u00e2nd cu \u201eabsurda\u201c suspendare care l-a intarit in scaun pe actualul presedinte altminteri un \u201esinguratic\u201c si el… Judec\u00e2nd statistic, s-ar zice ca in Rom\u00e2nia ploua cu festivaluri: poezia, muzica, teatrul, cartea si filmul isi au, toate, Festivalurile lor, nu doar in Capitala, ci si in celelalte locuri dintr-o tara in care conform pesimistilor cultura inalta si arta veritabila au luat-o la vale, schimb\u00e2ndu-i hainele de sarbatoare cu trentele de purtare pentru toata ziua. Exista chiar si festivaluri \u201ecalatoare\u201c, cum este un festival \u201eDocument Art\u201c (initial: \u201eTour Film\u201c) in v\u00e2rsta de doua decenii despre care scrie in \u201eContemporanul\u201c unul din cei mai competenti istorici de film, Calin Caliman: \u201eConsacrat ca un festival \u00abcalator\u00bb, itinerant (trec\u00e2nd de vreo cinci ori prin C\u00e2mpulung Muscel, cam tot de at\u00e2tea ori prin T\u00e2rgoviste, poposind o data sau de doua ori in alte orase ale tarii precum Pucioasa, Calimanesti, Baile Govora, Predeal, Pitesti sau Otopeni) si cuprinz\u00e2nd azi trei sectiuni importante (consacrate documentarului turistic, ecologic si de arta), festivalul a ajuns in toamna lui 2012 la… Bucuresti, fiind gazduit cu ospitalitate si daruire de Muzeul National de Istorie Naturala \u00abGrigore Antipa\u00bb, cuprinz\u00e2nd zeci si zeci de filme (peste optzeci in faza de preselectie, peste patruzeci incluse in competitia oficiala si peste douazeci nominalizate pentru premii) din zeci de tari ale lumii. Cel mai impresionant film, trist si tragic deopotriva, a fost filmul \u00abDinozauri pe 3D\u00bb de Juan Beiro Martinez, o \u00abrima\u00bb perfecta la scheletul urias care int\u00e2mpina spectatorii la intrarea in Muzeul Antipa\u201c. Specia pe cale de disparitie din filmul spaniol \u201enu este nicidecum o specie animaliera, \u00abdinozaurii pe 3D\u00bb sunt, de fapt, salile de cinema din Madrid, care au murit, una dupa alta, in ultimii ani, din amintitele case ale filmului de odinioara (cu ecouri de filme celebre si de mari staruri internationale si cu amintiri nemuritoare in mintea si sufletul spectatorilor (n-au ramas dec\u00e2t niste ziduri parasite sau niste vitrine inlantuite, niste lacate care inchid spatii dezafectate, niste aglomerari de gunoaie pe teritorii virane. Moartea salilor de cinema (care nu este, vai, o problema madrilena, este o problema universala, bucurestenii insisi stiu prea bine ce a ramas din \u00abbulevardul cinematografelor\u00bb care strajuia centrul Capitalei) devine, in filmul spaniol, un subiect tulburator si emotionant\u201c. Ingenioasa, ideea plasarii acestui Festival si vizionarii acestui film la Muzeul Antipa poate fi extinsa si repetata, in acelasi \u201eamplasament\u201c: pe c\u00e2nd filmele rom\u00e2nesti dedicate dinozaurilor autohtoni, ruinelor fumeg\u00e2nde si \u201emormanelor de fiare vechi\u201c in care au fost transformate unitatile industriale, urbane si rurale, insirate de-a lungul si de-a latul tarii, pe drumul plin de sudoare si s\u00e2nge al socialismului victorios? Si pe c\u00e2nd un film despre \u201eMarsul triumfal al dinozaurilor\u201c reveniti sa-si cucereasca teritoriile pierdute? Din comentariul lui Calin Caliman intelegem ca documentarul rom\u00e2nesc s-a prezentat cu productii excelente, elocvente pentru forta creatoare si nivelul artistic al noilor generatii de documentaristi, ceea ce nu poate dec\u00e2t sa inteteasca asteptarile si sa ne faca mai optimisti.
\nOptimisti si plini de asteptari ram\u00e2nem si dupa lectura articolului program la noua rubrica pe care \u201eContemporanul\u201c i-o incredinteaza lui Alex Stefanescu: \u201eLiteratura rom\u00e2na dupa o revolutie\u201c. Cum e normal, acest prim articol se intituleaza \u201eRecapitulare\u201c ideea lui principala fiind aceea ca nimic durabil nu se poate construi in prezent fara o vie constiinta a trecutului: \u201eStudiind literatura rom\u00e2na, te surprinde inepuizabila ei vitalitate. Fiecare moment istoric favorabil a fost folosit cu promptitudine de aceasta literatura. Parca exista un arc care, la fiecare inlaturare a piedicii, se decomprima energic. Asa-numita epoca a \u00abmarilor clasici\u00bb \u2013 cu Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creanga, Ion Slavici \u2013 se asociaza, in mod indiscutabil, cu procesul de emancipare nationala si de situare constienta in Europa datorat revolutiei de la 1848, Unirii Moldovei cu Muntenia in 1859, obtinerii Independentei, in 1877. Simtind importanta momentului, scriitori valorosi din toate partile tarii s-au grabit sa apara pe lume, s-au grabit sa invete, s-au grabit sa creeze o opera, astfel inc\u00e2t sa fie prezenti, cu o miraculoasa punctualitate la trezirea intregii colectivitati\u201c.
\nNu stii ce sa admiri mai int\u00e2i: talentul de scriitor al criticului ce identifica si masoara talentul prin comparatia cu \u201earcul\u201c care la ridicarea piedicii se decomprima instantaneu si puternic, graba cu care, simtind miraculos decompresia, scriitorii s-au grabit sa se nasca, odata cu ea si chiar datorita ei, spre a nu pierde momentul (va amintiti: unul din argumentele de capetenie ale prudentei si ezitarii rom\u00e2nesti era in epoca trecuta: \u201enu-i momentul!\u201c?) si a fost prezent cu o \u201emiraculoasa punctualitate\u201c (nici aceasta, punctualitatea, nu-i punctul forte al rom\u00e2nilor, dimpotriva, prea lenesi ori prea \u201ecu ochii in patru\u201c, am stat prea mult si prea multa vreme am pierdut cu aceasta indelunga cumpanire spre a nimeri sansa, ocazia, in fine, norocul!) la trezirea intregii colectivitati. Criticul se opreste apoi asupra neverosimilei afirmari culturale si literare in perioada supranumita \u201einterbelica\u201c: \u201eLa fel si-au facut aparitia scriitorii, din pam\u00e2nt, din iarba verde, dupa Marea Unire din 1918 c\u00e2nd era nevoie de o si mai impetuoasa afirmare a spiritului rom\u00e2nesc in contextul unei universalizari a culturilor nationale. Intre 1918-1938, ceea ce inseamna in numai douazeci de ani, am consolidat inteligent tot ceea ce tinea de traditie, am asimilat si am inventat directii moderne, am scris opere monumentale, am facut o publicistica frenetica. Asa cum nu ne vine sa credem ca aztecii si-au ridicat singuri statuile ciclopice si ii banuim ca au primit ajutor de la extraterestri, asa s-ar putea ca generatiile viitoare sa considere neverosimil de mari realizarile literaturii rom\u00e2ne din perioada interbelica. Poeti ca Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, B. Fundoianu, Ion Minulescu, prozatori ca Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, M. Blecher, Cezar Petrescu, Panait Istrati, critici si istorici literari ca E. Lovinescu, G. Calinescu, Tudor Vianu, carora li s-au adaugat istorici eruditi, inzestrati cu talent literar, ca Nicolae Iorga si Vasile P\u00e2rvan au facut din literatura in acea perioada ceea ce este televiziunea in vremea noastra: un mod de a fi impreuna al solitarilor, o forma de constiinta publica. Apoi a venit razboiul. Iar dupa razboi comunismul. In plina teroare ideologica, literatura rom\u00e2na a continuat sa existe. Ca vegetatia aflata sub o lespede, a gasit cai intortocheate pentru a iesi la lumina. Reflexivul si ironicul prozator Marin Preda, av\u00e2ntatul si lucidul poet Nicole Labis au reusit sa se exprime\u201c. Si asa mai departe: in explozie sau sub compresor, literatura rom\u00e2na, de fapt scriitorii ei au stiut sa se fereasca sa nu le ia foc aripile, in primul caz, si sa strapunga si chiar sa sparga precum firele de iarba ale lui Ion Gheorghe, lespedea de ciment ideologic ce ameninta sa-i inabuse. Miraculoasa vitalitate! Cu privire la interbelici as indrazni sa-mi exprim cel putin doua mici nedumeriri. Int\u00e2i, absenta dintre prozatori a \u201eCeahlaului literaturii rom\u00e2ne\u201c din catalogul lui Alex Stefanescu. A doua: locul secund desi, alfabetic, ar fi meritat primul loc, acordat lui G. Calinescu, in comparatie cu E. Lovinescu, marele critic al carui nume incepe cu a 12-a litera a alfabetului. In fine, in cazul \u201eCeahlaului…\u201c poate fi vorba de omisiune involuntara; in celalalt, despre o imperceptibila miscare a \u201escarii\u201c, semnificativa pentru gustul si spiritul critic al lui Alex Stefanescu. In ceea ce priveste miracolul petrecut intre 1918-1938, cu exaltarea aferenta a perioadei interbelice, cred ca in mintea noastra se produce un foarte interesant fenomen de suprapunere: neverosimila prin monumentalitate si scurtimea intervalului in care se produce, literatura si arta rom\u00e2neasca a acelui timp salveaza si trag in sus toate celelalte structuri socio-politice si economice, fac\u00e2nd din Rom\u00e2nia interbelica un mit, Paradis al vitalitatii, prosperitatii si fericirii. Cota inalta a valorilor artei si literaturii din acea epoca si-a pus pecetea inebranlabila asupra unei intregi lumi rom\u00e2nesti unde in realitate nu curgeau chiar pe toate drumurile r\u00e2uri de lapte si miere, ba dimpotriva, saracia, inegalitatea de sanse si de venituri puneau intinse pete gri sau negre pe harta Rom\u00e2niei. Si, cu toate acestea, imaginea epocii, cu aura ei mitica este una corecta: depune marturie despre o creativitate neobisnuita, fie si cu sprijin \u201eextraterestru\u201c, a unei perioade, miraculoase si prin scurtime, in care efervescenta spirituala ram\u00e2ne factorul decisiv dominant care favorizeaza privirea prin gaura cheii ce ne deschide usa catre epoca insasi, in pofida neajunsurilor in care se scalda si a contradictiilor ce o definesc. Pe scurt, Interbelicul instaureaza \u2013 contrar dialecticii marxiste vulgarizate \u2013 regalitatea \u201esuprastructurii\u201c, las\u00e2ndu-si \u201ebaza\u201c, precara, in urma… Judec\u00e2nd prin aceasta prisma a dialecticii marxiste \u201erasturnate\u201c pe care o impune viata si imaginea ei in mintea noastra putem conveni nu doar asupra int\u00e2ietatii si regalitatii formelor si supra structurilor, dar si asupra locului de prim rang pe care hulitul \u201eVoievod al Culturii\u201c il ocupa pe merit in acea perioada. Cu un optimism invidiabil, Alex Stefanescu promite sa ne convinga in noua sa rubrica din \u201eContemporanul\u201c ca de mai bine de douazeci de ani literatura rom\u00e2na isi mentine vitalitatea si continua sa ofere opere si valori importante a caror lipsa de audienta se datoreaza nu at\u00e2t ignorantei, c\u00e2t mai ales faptului ca, dupa lupte seculare si absurde, literatura rom\u00e2na si-a pierdut capacitatea de seductie si a fost aproape complet uitata: \u201eIn timp ce aproape toata lumea o ignora, de peste doua decenii ea produce valori de care, la un moment, va trebui sa se tina seama\u201c. Cu identificarea acestor valori promite sa se ocupe, fac\u00e2ndu-i si astfel pe scriitorii de azi mai putin \u201esinguratici\u201c dec\u00e2t au devenit ei in ochii publicului. O veritabila misiune de scafandru si de… oftalmolog. In felul sau, criticul este si el un \u201emare singuratic\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pesemne ca supraincarcati mental de relativa monotonie a unor pagini in care mereu, numar de numar, \u201eapararea are cuv\u00e2ntul\u201c, unii cititori mai lasa din m\u00e2na revista \u201eContemporanul\u201c: si rau fac! Impregnata de spiritul solitar si obsedant al marelui autor al c\u00e2torva capodopere ale romanului rom\u00e2nesc contemporan, revista ofera prin numeroase eseuri si articole stralucite o… Cite\u0219te mai mult »Marii singuratici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[218,7956],"class_list":["post-17199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-breban","tag-revista-contemporanul"],"views":1749,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}