Daca e sa ducem p\u00e2na la capat gluma machista a mongolului violator folosita de Zizek ca o alegoriei a revolutiei, capitalismul are testicule atasate la un falus erect care \u00eei violeaza pe cei slabi. De aceea, revolutia este a barbatului chemat sa \u00eei protejeze pe cei slabi (sotia), pentru ca barbatul este cel care tine \u00een m\u00e2na testiculele capitalului – deci, e \u00een pozitia \u00een care ar putea sa le taie. Barbatul, \u00een aceasta naratiune, este cel care poate opri violatorul. Ca alegoria sa functioneze e nevoie de doua certitudini: e nevoie sa stii ca tii \u00een m\u00e2na testiculele capitalului si ca ai cu ce sa le tai. Aceasta metafora problematica a lui Zizek este dusa de Mihai Iovanel, \u00eentr-un text scurt de critica a st\u00e2ngii \u201emoi\u201c, p\u00e2na la capat: extrage aspectul machist si \u00eel transforma \u00een instrument pedagogic pentru st\u00e2nga. Probabil Zizek \u00eensusi nu si-ar permite un astfel de exhibitionism, \u00eensa Mihai Iovanel nu are niciun fel de dubiu: st\u00e2nga adevarata este cea \u201etare\u201c, nu cea \u201emoale\u201c. Adica barbatul revolutionar nu \u00eesi refuza propria barbatie. Din contra: ia muncitoreste sat\u00e2rul \u00eentr-o m\u00e2na si taie hotar\u00e2t si cu putere testiculele pe care le tine deja cu cealalta m\u00e2na. Este un barbat cu certitudinii.
\nMihai Iovanel merge p\u00e2na acolo, \u00eenc\u00e2t \u00eei reproseaza lui G. M. Tam\u00e1s, cel care face, se pare, o pledoarie pentru \u201est\u00e2nga moale\u201c, \u00eentr-o prefata la ultima carte a lui Vasile Ernu, ca ne-ar dori pe toti saraci, analfabeti, bolnavi. Ca proslaveste dominatii si mizeria acestora. Ca vede salvarea \u00een aceasta saracie. Ca aceasta \u201est\u00e2nga moale\u201c nu mai viseaza la libertate, prosperitate, sanatate, cultura. St\u00e2nga \u201etare\u201c (sau corect: \u201eerecta\u201c) dorea si doreste sa fim cu totii fericiti, educati si puternici – de aceea, capitalismul trebuie castrat… cred. E clar: odata castrat falusul capitalist, va ram\u00e2ne doar falusul frumos si revolutionar, al barbatului puternic, cel care nu s-a multumit doar cu prafuirea testiculelor capitaliste.
\nEvident \u00eensa, G. M. Tam\u00e1s nu vorbeste de pe pozitia st\u00e2ngii care a renuntat, \u00een conditii de prosperitate, la idealurile libertatii, egalitatii si fraternitatii. Vorbeste de revolutie si de natura revolutiei. Cine este revolutionarul si cum putem realiza revolutia dincolo de imaginarul castrator. Imaginarul leninist este puternic ancorat \u00een circuitul productiv al capitalului (B-M-B’) si considera circuitul reproductiv (al utilizarii salariului pentru achizitionarea si folosirea mijloacelor de subzistenta necesare supravietuirii: M-B-M’) neimportant. Prin urmare, doar actorii si procesele din circuitul productiv sunt relevanti pentru a \u00eentelege starea de fapt si a o schimba. Muncitorul este singurul subiect capabil sa se opuna capitalului. Daca piata conspira sistematic la concentrarea capitalului prin concurenta si formarea monopolurilor, aceeasi piata fragmenteaza forta de munca, pun\u00e2nd-o \u00een concurenta pentru locurile de munca. Sindicalizarea este singura masura care permite – prin integrare ierarhica – formarea unui corp unitar, care se poate opune capitalului. Liderul sindical este o figura eroica, ce este capabila sa reprezinte doleantele fortei de munca. De vreme ce statul reprezinta puterea concentrata a capitalului, preluarea puterii statului de catre sindicatul sau partidul care-i reprezinta pe muncitori este solutia prin care forta de munca poate sa-si socializeze mijloacele de productie detinute de capital si sa le reorganizeze comunal.
\nCaracterul profund machist al acestui tip de revolutie a devenit tot mai evident \u00een ultima decada. El e machist nu pentru ca \u201efemeile ar fi slabe\u201c si nu ar putea ocupa pozitia de erou revolutionar din aceasta naratiune, ci pentru ca \u00een interiorul capitalismului femeia a fost trimisa tot mai puternic \u00een circuitele de reproductie (la cratita). Iar daca scapa de acest rol, o face cu ajutorul unei alte femei, mai precis al bonei. Este machist pentru ca ignora conditiile obiective ale femeii, dar si pe cele ale taranului, omului de culoare, t\u00e2narului aflat \u00eentr-o situatie precara (mai ales \u00een ce priveste locul de munca).
\n\u00cen ultimii ani, \u00eent\u00e2lnim un nou tip de imaginar al luptei anti-capitaliste. Imaginarul anarhist este puternic ancorat \u00een circuitele reproductive ale capitalului, pe care le considera la fel de importante ca circuitul productiv. Prin urmare, actorii si procesele din circuitul reproductiv devin importanti pentru \u00eentelegerea schimbarii sistemice. Subiectul schimbarii sunt femeile, fermierii, studentii si tinerii, indigenii, boema, forta de munca din Sudul Global, dar si imigrantii sau clasa muncitoare saracita din centrele Nordului Global. Acestia nu sunt exclusii din sistemul productiv (lumpenii, somerii, cei fara de adapost etc.), ci persoanele care au responsabilitatea grijii fata de ceilalti, fata de comunitate. Punerea \u00een comun a resurselor si accesul democratic este singura masura care permite formarea unui corp social care valorizeaza \u00een mod distinct vietile, si astfel se opune capitalului. Nu sunt eroi si nu exista lideri; din contra, sunt persoanele care muncesc \u00een mod cotidian pentru supravietuire. Revolutia \u00eenseamna apararea dreptului la reproducere si valorizare alternativa. Orice integrare ierarhica sau preluarea puterii de stat nu are sens \u00een aceasta strategie.
\nEvident, exista legaturi obiective \u00eentre natura imaginarului revolutionar si organizarea modului de productie. Exista o conexiune importanta \u00eentre lupta dintre clase si organizarea circuitelor de productie, pentru ca \u00een interiorul capitalismului relatia dintre forta de munca si capital este una strategica. Forta de munca (produsa prin \u00eenchiderile capitaliste) raspunde, \u00een opozitiile sale, \u00eenrolarii \u00een disciplina muncii, \u00een functie de modul \u00een care este organizat \u00eensusi capitalismul.
\nAsa cum arata \u00een analiza sa foarte complexa Timothy Mitchel, natura retelelor de extragere, transport, prelucrare, consum de energie bazate pe carbune din secolul al XIX-lea facea ca muncitorii, prin sindicalizare, sa poata produce blocaje \u00een productie. Acestia erau capabili sa santajeze distributia carbunelui. Sindicalizarea comuna a muncitorilor din mine si a celor din transport a blocat \u00een nenumarate r\u00e2nduri productia din tarile centrului capitalist, iar acest lucru a permis formularea de revendicari privind redistributia profitului si o anumita forma de incluziune politica prin democratie reprezentativa.
\nDupa 1960, natura retelelor de exploatare, transport, prelucrare, consum de energie bazate pe petrol reduce puternic capacitatea muncitorilor de a provoca greve locale, generale, santaje, blocaje. Sindicalizarea nu mai poate bloca punctele nevralgice ale distributiei de petrol, pentru ca aceste retele au fost construite astfel \u00eenc\u00e2t sa se evite posibilitatea blocajelor, av\u00e2nd \u00een vederea experienta din secolul al XIX-lea si din prima jumatate a secolul al XX-lea. Astfel, dupa 1970, se schimba at\u00e2t regimurile de productie, c\u00e2t si formele de incluziune politica: scaderea puterii sindicatelor si atacul asupra formelor de organizare colectiva a muncitorilor, tehnicizarea luarii deciziei prin organisme controlate de catre capital, edificarea politicilor economice globale de catre organisme transnationale (FMI, Banca Mondiala, NAFTA), accentuarea competitiilor inter-locale sunt doar c\u00e2teva ale unor astfel de transformari.
\nCapitalismul se bazeaza \u00een tot mai mare masura pe mutarea spatiala a crizelor (din Asia \u00een America de Sud, din America de Sud \u00een Europa etc.), pe atenuarea crizelor lor prin politici de acumulare, \u00een care mase mari de oameni sunt deposedate prin \u00eengradirea accesului la resursele lor de supravietuire, acesti oameni fiind transformati \u00een proletari carora le mai ram\u00e2ne doar capacitatea de munca, pe care sunt nevoiti s-o v\u00e2nda \u00een schimbul unui salariu (dar si pentru \u201einvestitiile\u201c capitalului). Aceasta uriasa masa proletara este \u00een tot mai mare masura \u00een mod obiectiv feminizata si puternic ruralizata, fiind \u00een continuare supusa valorizarii diferentiate a fortei de munca datorate rasismului sau altor forme de discriminare, de exemplu orientarea sexuala (LGBTQIA), forma corpului (gras\/slab), educatie (needucat\/educat).
\nVa fi mai greu sa facem o noua revolutie tin\u00e2nd \u00een m\u00e2ini testiculele capitalului. E greu sa o mai faci \u00een imaginarul modului de productie capitalist din prima jumatate a secolului al XX-lea, \u00een care locul de amplasare al testiculelor era clar, iar greva generala parea bisturiul prin excelenta. Sunt departe de a ignora aceste instrumente si utilitatea lor; doar ca, \u00eentre timp, capitalul s-a prins ca poate nu e o idee prea buna sa ne dea sa-i tinem testiculele \u00een m\u00e2na, pentru a avea ce sa castram. \u00centre timp, abia daca mai avem sindicate \u2013 ceea ce e o mare problema pentru noi ca (tot mai putin) angajati. Revolutia anti-capitalista, daca e sa fie a noii clase muncitoresti, atunci va fi cea facuta de \u201ebatr\u00e2ni, saraci, LGBTQIIA, femei, negri, semiti, inculti, bolnavi, lenesi, respinsi, umiliti, neapetisanti, neiubiti, fara putere, deci fara narativa, fara scenariu\u201c \u2013 cum ar zice G. M. Tam\u00e1s. Noua clasa muncitoreasca este puternic precarizata. \u00cen noul imaginar, revolutia este cea a recuplarii circuitelor de reproducere cu cel de productie, din perspectiva unei noi valorizari a vietii \u00een afara profitului, a \u00eencastrarii circuitelor de productie \u00een lumea vietii. Aceasta st\u00e2nga este o \u201est\u00e2nga moale\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Daca e sa ducem p\u00e2na la capat gluma machista a mongolului violator folosita de Zizek ca o alegoriei a revolutiei, capitalismul are testicule atasate la un falus erect care \u00eei violeaza pe cei slabi. De aceea, revolutia este a barbatului chemat sa \u00eei protejeze pe cei slabi (sotia), pentru ca barbatul este cel care tine… Cite\u0219te mai mult »Stanga moale, aproape flasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9781,9782,2211,3494,4512],"class_list":["post-17192","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-despre-barbati-si-capitalism","tag-despre-stanga","tag-g-m-tamas","tag-mihai-iovanel","tag-zizek"],"views":1294,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17192","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17192"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17192\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17192"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17192"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17192"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}