A ajunge sa fii constient de contemporaneitate, \u00eenteleg\u00e2nd prin aceasta, desigur, o forma exersata zilnic de discernam\u00e2nt socio-politic si cultural, presupune, totusi, o disponibilitate sufleteasca larga \u00een directia altruismului si a nenumaratelor sale forme. \u00cen fond, orice om poate fi considerat altruist \u00een anumite segmente alte vietii sale, adesea de pe o pozitie de benevolenta sau milostenie; ceea ce nu reclama automat si vreun efort de constiinta din partea acestuia. De aceea, contemporaneitatea nu este veleitate, ci valenta a constiintei. Mila si benevolenta nu reprezinta altceva dec\u00e2t categorii degradante ale constiintei umane, \u00eenfaptuite de om nu \u00een numele gratiei, ci a unei griji exacerbate fata de propria soarta: ca metoda perversa de pre\u00eent\u00e2mpinare sau influentare a lucrurilor. Ele sunt instrumente psihologice cvasireligioase cu ajutorul carora oamenii mici \u00eesi mascheaza ipocrizia \u00een candoare si \u00eesi \u00eenalta trufia la rang de model social, \u00een detrimentul unei majoritati anesteziate de prevalenta instinctivului asupra reflexivului. \u00centre ciocan si nicovala, unde mai salasluieste constiinta contemporaneitatii ca factor de transfigurare democratica a societatii?
\nMilostivirea este perceputa plebeic ca o pavaza divina \u00eempotriva tuturor nenorocirilor personale, indiferent de cauze. O pretioasa moneda de schimb, si nu o chemare intrinseca, strict umanitara. Cu alte cuvinte, milostiv fiind, capeti har. La prima vedere, nu gasim nimic condamnabil la o astfel de interpretare. O danie este o alegere personala, un proces eminamente launtric pentru toti oamenii. Este un schimb. Ce c\u00e2stigi si ce pierzi? Unii indivizi dob\u00e2ndesc iluzii divine, altii obtin respectul semenilor, \u00een timp ce paranoicii se aleg cu puterea, \u00een politica milostivirea traduc\u00e2ndu-se prin benevolenta. Cei miluiti c\u00e2stiga si ei firimituri de speranta. Pierderea \u00een tot acest joc este atribuita, de regula, celor care refuza sa participe. Reprosul? M\u00e2na \u00eentinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana! (1) Si nici nu da. De fapt aceasta m\u00e2na, adevarata \u201em\u00e2na invizibila\u201c a libertatii, nu este interesata de comertul cu sentimente, idei, valori sau aspiratii. Neparticipantii sunt, paradoxal, tocmai acei membri ai societatii care cultiva contemporaneitatea. Altruisti dezinteresati de statu quo si perpetuum mobile, obositi p\u00e2na la cer de experiente artificiale recurente si de discursuri politice regurgitate la infinit.
\nConstiinta contemporaneitatii nu salasluieste nici \u00een buletinul de vot, nici \u00een partide si nici \u00een corporatii. Nici \u00een buzunare, nici \u00een lacomie. Ea este data de un simt profund fizic al necesitatii de transfigurare a societatii moderne \u00een numele libertatii. C\u00e2nd simti ca mori de inima rea din cauza mizeriei pe care o vezi \u00een jurul tau, tranzactionata \u00een voturi de catre semenii tai dezumanizati, c\u00e2nd te \u00eeneaca pl\u00e2nsul la vederea siluirii tuturor lucrurilor bune pe care le-ai \u00eenvatat de la ai tai, c\u00e2nd nu mai poti, abia atunci poti fi numit spirit revolutionar contemporan. Sa nu ne lasam \u00eenselati. A fi revolutionar nu \u00eenseamna f\u00e2lf\u00e2irea smintita a unui steag golit de sens si colorat de falsa m\u00e2ndrie. Nu \u00eenseamna nici mazgalirea unei pancarte cu mesaje care desi mustesc a spirit de fronda, nu cer dec\u00e2t aceeasi benevolenta din partea politicienilor: \u201eNe-am saturat sa m\u00e2ncam numai din troaca voastra! Sa ne mai dea si altii!\u201c. Contemporan nu \u00eensemna establishment, \u00eenseamna puritatea vinei celorlati, oric\u00e2nd si oriunde te afli. Revolutionar \u00eenseamna diferenta dintre mila si responsabilitate, dintre benevolenta si reprezentativitate. \u00cen realitate, nu avem nimic de pierdut. Tot ce va cerem, domnilor, este ceea ce nu se poate da \u00eenapoi: identitatea.<\/p>\n
1) Replica celebra din filmul \u201eFilantropica\u201c (2002), rostita de personajul Pavel Puiut, interpretat magistral de Gheorghe Dinica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A ajunge sa fii constient de contemporaneitate, \u00eenteleg\u00e2nd prin aceasta, desigur, o forma exersata zilnic de discernam\u00e2nt socio-politic si cultural, presupune, totusi, o disponibilitate sufleteasca larga \u00een directia altruismului si a nenumaratelor sale forme. \u00cen fond, orice om poate fi considerat altruist \u00een anumite segmente alte vietii sale, adesea de pe o pozitie de benevolenta… Cite\u0219te mai mult »Ce nu se poate da<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-17190","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1187,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17190","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17190"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17190\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17190"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17190"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17190"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}