Prea putine muzee noi se deschid \u00een Rom\u00e2nia! Trebuie, asadar, ca atunci c\u00e2nd acest lucru se \u00eent\u00e2mpla, sa semnalam evenimentul.
\nDe c\u00e2tiva ani de zile, cladirea emblematica a Iasilor, Palatul Culturii, se afla \u00een restaurare. Pentru ca a venit vorba despre asta, notez ca m-am g\u00e2ndit, adeseori, cum se face ca, atunci c\u00e2nd este ca cineva sa aleaga o constructie reprezentativa pentru un oras, ea nu este niciodata, cladirea vreunei administratii publice sau a nu stiu carei firme, ci un monument istoric ori sediul unei institutii de cultura \u2013 adeseori, el \u00eensusi, monument istoric. C\u00e2nd vine vorba despre finantarea lucrarilor de restaurare sau macar de \u00eentretinere a acestor constructii, nu se gasesc bani. Probabil ca cei \u00een drept se g\u00e2ndesc ca monumentele sunt monumente pentru ca sunt rezistente si, \u00een consecinta, se \u00eentretin singure, printr-un fel de miracol. \u00cen schimb, se arunca sume uriase de bani \u00een tot felul de spectacole cu vedetele zilei, timp \u00een care boxele varsa cantitati insuportabile de decibeli pentru urechea omeneasca \u2013 si care fac sa cada tencuiala de pe cladirile care servesc doar drept fundal \u201efrumos\u201c luminat.
\nDin fericire, \u00een cazul Palatului Culturii iesean exista un contract de finantare sustinut de faimosul \u00eemprumut obtinut de Ministerul Culturii, \u00een 2005, de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Din nefericire, contractul se deruleaza dupa regulile licitatiilor din Rom\u00e2nia \u2013 ceea ce \u00eenseamna procese interminabile \u00eentre toate partile implicate si o multime de \u00eencurcaturi administrative.
\nP\u00e2na c\u00e2nd lucrarile de restaurare se vor finaliza, conducerea Complexului Muzeal National \u201eMoldova\u201c (destul de nefericita aceasta denumire, mai ales de fapt ca nimeni nu \u00eei spune asa muzeului iesean!) s-a concentrat pe lucrarile de finalizare a altor unitati muzeale, care sunt administrate de marele muzeu. Astfel, din 2007 \u00eencoace, au fost deschise ori redeschise, dupa lucrari de restaurare mai mult sau mai putin \u00eendelungate, si cu expozitii complet \u00eennoite, Muzeul Unirii, Muzeul Memorial \u201eMihail Kogalniceanu\u201c si Muzeul \u201ePoni \u2013 Cernatescu\u201c \u2013 toate acestea, din Iasi, precum si Palatul Memorial \u201eAl. I Cuza\u201c de la Ruginoasa. Doar Muzeul Viei si Vinului, de la Harlau, fusese inaugurat ceva mai devreme. Specialistii moldoveni au realizat proiectul pentru reamenajarea muzeului Rezervatiei Arheologice de la Cucuteni, astept\u00e2nd doar finantarea, si se pregatesc si pentru marele proiect din Palatul Culturii, unde se vor amenaja noile expozitii permanente de istorie, arta, etnografie si istorie a tehnicii. De aceasta data, am sa ma refer doar la unul dintre muzeele recent (re)deschise, cel care a obtinut \u00een acest an Premiul Comitetului National Rom\u00e2n ICOM pentru cea mai valoroasa expozitie permanenta deschisa \u00een anul 2012 \u00een Rom\u00e2nia.
\nAm avut prilejul cu alta ocazie sa ma refer \u00een paginile acestei reviste la extrem de putinele premii care sunt rezervate specialistilor din muzee, fie ca sunt muzeografi, cercetatori sau restauratori. Nu mai discut aici despre faptul ca, practic din 2004 \u00eencoace, Administratia Prezidentiala nu a mai acordat ordine si medalii muzeografilor. Dupa ce Ministerul Culturii a renuntat, din 2009 \u00eencoace (nu din cauza crizei, asa cum a lasat sa se \u00eenteleaga titularul de atunci al postului, ci din motive strict politice), singurele recompense \u2013 si acelea, foarte anemice, din cauza saraciei \u2013 au fost cele acordate de putinele organizatii profesionale din domeniu. \u00cen aceste conditii, Premiul Comitetului National Rom\u00e2n ICOM a ajuns sa fie unul dintre cele mai r\u00e2vnite, cu toate ca, din banii primiti, abia daca premiatii \u00eesi pot permite o masa la un restaurant bun. Este adevarat, Premiul are deja o anume vechime; \u00een acest an, s-a desfasurat cea de a 14-a editie. De fiecare data, Premiul este acordat unei expozitii temporare si uneia permanente. Daca, de aceasta data, la \u201etemporare\u201c, juriul (alcatuit \u00een acest an din Raluca Iulia Capota, Cristina Dinu, Aurelia Dutu, Mihaela Murgoci, Dragos Neamu, Florin Sicoie, Calin Stegerean si Alis Vasile) a deliberat mult p\u00e2na a transat \u00eentre cele doua favorite, acord\u00e2nd o mentiune expozitiei \u201ePicu Patrut \u2013 ultimul mare miniaturist al Europei\u201c (o excelenta expozitie realizata de o echipa de muzeografi de la Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n, sub conducerea Georgetei Rosu) si premiul propriu-zis \u201eMarturiilor\u201c puse \u00een opera de Emanuela Cernea si Lucretia Patrascanu, la Muzeul National de Arta al Rom\u00e2niei (ma refer la expozitia dedicata frescelor Manastirii Argesului), \u00een cazul expozitiilor permanente a fost mult mai simplu, acesta revenind Muzeului \u201ePoni \u2013 Cernatescu\u201c.
\nPoate ca nu toata lumea cunoaste istoria casei din strada Kogalniceanu (ea se afla, de altfel, la doar c\u00e2teva zeci de metri de Muzeul Kogalniceanu). \u00censusi mitropolitul Veniamin Costachi a construit-o, \u00een 1839, locuinta fiind cumparata de Petru Poni \u00een 1880. Fiica savantului, profesorul universitar Margareta Poni, a donat casa, \u00een 1973, primariei iesene, cu scopul de a se organiza, acolo, un muzeu dedicat familiei sale. La acest legat s-a adaugat donatia nepoatei lui Poni, Florica Mageru (si ea, profesor universitar), const\u00e2nd \u00een obiecte care apartineau familiei. Din pacate, muzeul a fost inaugurat abia \u00een 1991, primind \u00een 1994 numele actual, av\u00e2nd \u00een vedere si patrimoniul provenit de la un alt celebru chimist, Radu Cernatescu, fiu al Margaretei Poni si, deci, nepot al lui Petru Poni, si care a locuit si el \u00een casa din strada Kogalniceanu din 1930 si p\u00e2na la moartea sa, \u00een 1958. Merita mentionate si donatiile unei alte universitare, Elena Bogdan, fiica academicianului Petru Bogdan, care era cumnatul lui Radu Cernatescu, precum si ale fiului unui alt chimist, academicianul Constantin V. Gheorghiu. Totul, \u00een jurul acestei case si al celor alaturate are un parfum greu de istorie, mai mult sau mai putin romantata, totul musteste de amanunte legate de viata personalitatilor care au urcat pe dealul strazii Kogalniceanu. Sotia lui Petru Poni, celebra poeta Matilda Cugler \u2013 Poni (si mama Margaretei), a revenit \u00een cartierul \u00een care a ajuns sa locuiasca, dupa ce tatal sau, arhitectul sef al Iasilor, Karl von Kugler, fusese angajat, \u00een 1888 (c\u00e2nd Petru Poni se mutase, deja, de opt ani, \u00een vecinatatea lui), de catre Ilie Kogalniceanu, venerabilul parinte al lui Mihail, sa \u00eei repare casa. Am exagerat poate d\u00e2nd at\u00e2tea detalii despre persoanele care au locuit pe strada Kogalniceanu, la numarul 7B, ori au avut vreo relatie de vreun fel cu celebritatile care au stat acolo, tocmai pentru a arata c\u00e2t de dificila a fost munca muzeografilor, care au fost obligati sa onoreze toate donatiile facute, de-a lungul a patru decenii, si sa creeze atmosfera unei case locuite de at\u00e2tea personalitati, \u00een epoci diferite. Spre meritul lor, ambitia specialistilor ieseni a fost chiar si mai mare, ei reusind sa constituie cu totul altceva dec\u00e2t o casa memoriala; muzeul beneficiaza de spatii educationale, \u00een care (mai ales) tinerii pot sa \u00eenvete lectii de chimie si de geologie. Totul este c\u00e2ntarit, farmaceutic, pentru a acorda importanta cuvenita fiecarei epoci \u00een parte, fiecarei persoane si fiecarui scop muzeografic anume. Echipa ieseana (autorii expozitiei sunt Lacramioara Stratulat, Lenuta Chirita, Monica Nanescu, Carmen Mihaela Paduraru, Oana Florescu, Marcela Suica si Valentina Drutu) merita felicitata pentru aceasta reusita! Iar daca edilii ieseni \u00eesi doresc cu adevarat sa faca din Iasi o capitala culturala a Europei, ar trebui sa aiba mai mare grija de infrastructura culturala a municipiului si a \u00eemprejurimilor sale, pentru ca vor avea parte de contracandidati care se anunta la fel de hotar\u00e2ti sa urmeze succesul Sibiului din 2007!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prea putine muzee noi se deschid \u00een Rom\u00e2nia! Trebuie, asadar, ca atunci c\u00e2nd acest lucru se \u00eent\u00e2mpla, sa semnalam evenimentul. De c\u00e2tiva ani de zile, cladirea emblematica a Iasilor, Palatul Culturii, se afla \u00een restaurare. Pentru ca a venit vorba despre asta, notez ca m-am g\u00e2ndit, adeseori, cum se face ca, atunci c\u00e2nd este ca… Cite\u0219te mai mult »Din nou despre muzeele iesene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4982,9780,9779],"class_list":["post-17186","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee-noi","tag-muzeul-poni-cernatescu","tag-muzeul-viei-si-vinului-de-la-harlau"],"views":1347,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17186","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17186"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17186\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17186"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17186"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17186"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}