{"id":17184,"date":"2013-11-23T13:06:24","date_gmt":"2013-11-23T11:06:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17184"},"modified":"2013-11-23T13:06:24","modified_gmt":"2013-11-23T11:06:24","slug":"firea-osanului-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/firea-osanului-iii\/","title":{"rendered":"Firea osanului (III)"},"content":{"rendered":"

Inca din timpul Scolii de sociologie, initiate de profesorul Dimitrie Gusti, se extind cercetarile antropologice cu scopul de \u201ea ne face o idee c\u00e2t mai vaga despre compozitia rasiala a populatiei ardelene. Omul este prea aproape de el insusi pentru a fi interesant. Tarile intreprind expeditii costisitoare in regiuni salbatice sau la polii planetei, dar nu-si cunosc propriul material uman\u201c (I. Facaoaru, \u201eAntroposociologia\u201c, revista \u201eSociologie rom\u00e2neasca\u201c, Bucuresti, 1936, p. 9), nota, intr-un articol, cercetatorul I. Facaoaru.<\/strong> <\/em>
\nSociologia de azi trebuie sa se ocupe si de studierea factorilor biologici si diferentele rasiale care au un rol determinant in geneza fenomenelor sociale. O alta problema a antroposociologiei este si aceea a mediului in raport cu rasa. Antropologia, ajutata de genetica, furnizeaza sociologiei o serie de fapte pretioase pentru a interpreta stiintific socialul.
\nLimitarea la societatile naturale este lipsita de logica. Suma dispozitiilor ereditare etnice explica nu numai particularitatea fenomenelor sociale, in cazul nostru vendeta din Oas, ci chiar existenta unor factori socotiti externi. Se stie ca viata societatilor umane de la ses este deosebita de viata asezarilor de la munte. Alimentatia, comportamentul, activitatile, psihologia sunt deosebite. Mediul extern modifica ocupatia, obiceiurile si mentalitatea. Antroposociologia se intreaba care este influenta factorului biologic asupra faptelor sociale.
\nVariatiile psihice sunt ereditar conditionate de variatiile somatice. Constructia somatica explica de fapt structura psihica a indivizilor in societate.
\nTrasaturile psihice \u2013 inteligenta, mentalitate, temperament, caracter, spirit de ordine, gospodarie individuala, harnicie, adica un tip de viata \u2013 poate fi corelat cu factori rasiali, cu structura rasiala.
\nMetoda monografiei sociologice initiata de Dimitrie Gusti s-a dovedit a fi o inovatie fericita a stiintei rom\u00e2nesti in acest domeniu. De aceea, in perioada interbelica apar studii privitoare la antropologia populatiei unor sate cercetate. Antropologul I. Facaoaru cerceteaza un sat de la poalele muntilor Rodnei, satul Sant (Rodna Veche) din Tara Nasaudului. Cercetarile se fac pe 200 de persoane, barbati si femei cu v\u00e2rsta intre 20 si 50 de ani, si a celor bastinase de 3 generatii. Au dominat 3 rase: mediterana 58%, alpina 27 %, nordica 12%.
\nCaracterele principale ale rasei mediterane, statura, indicele cefalic, facial si nazal, precum si complexul pigmentar sunt comune cu rasa orientala, care are c\u00e2teva caractere secundare nasul indoit catre v\u00e2rf, barbia mica, ochiul putin migdalat, tenul deschis (asa sunt si locuitorii din satele Trip si Bixad din Tara Oasului).
\nIn ceea ce priveste pigmentatia, aceasta se schimba fata de proportia raselor brune in favoarea raselor blonde, acest lucru este specific si Tarii Oasului.
\nCercetatorul conchide ca: \u201enu ne putem astepta sa gasim la noi nordicul tipic din Scandinavia sau din Scotia si nici mediteranul tip din Sicilia\u201c. Insa aceste proportii difera de la o zona la alta.
\nDesi se stie ca nordicii si mediteraneenii apartin aceluiasi tip de rasa, ei se deosebesc prin anumite caractere.
\nIn Oas se regasesc elementele rasei mediteraneene, dar si elemente din rasa nordica, iar pigmentarea pielii inclina mai mult in favoarea raselor blonde dec\u00e2t a raselor brune.
\nDatorita bunavointei directorului Lucian Cucuiet de la Arhivele Judetului Satu Mare, am reusit sa cercetez pentru prima data Fondul Penitenciarului Satu Mare cu numarul de inventar 12. Perioada documentelor incepe in 1863 si se termina in anul 1957. In interiorul acestui fond am cercetat mai multe dosare. Dosar nr. 6 \u2013 Sentinte penale pe 1920; Dosar nr. 7 \u2013 Detinuti eliberati; Dosar nr. 11 \u2013 Sentinte penale pe 1926; Dosar nr. 12 \u2013 Evidenta detinutilor; Dosar nr. 24 \u2013 Sentinte penale\/crime.
\nDin dosarul Mandate de arestare, cu data inceperii din 3 ianuarie 1936, incheiat in 26 decembrie 1936, av\u00e2nd un numar de 177 file, am extras spre cercetare mai multe mandate de arestare.
\nMandatul nr. 916, prin judecatorul de instructie de pe l\u00e2nga Tribunalul Satu Mare, cabinetul II, av\u00e2nd in vedere actele de procedura penala indreptate impotriva lui Mihoc Ioan Alexuri, de 35 ani, de profesie plugar din comuna Certeze, a comis faptul crima de omor prin aceea ca, in ziua de 2 noiembrie 1936, in comuna Certeze, impreuna si in comun, in calitate de coautor cu inculpatul Mihoc Vasile Alexuri, cu intentia de a ucide, dar fara precugetare, in cursul unei incaierari cu Dorlea Ion a Cloparului si Dorlea Grigore a Cloparului au tabar\u00e2t asupra lui Dorlea Ion, pe care l-au lovit cu un par si cu toporul.
\nUnele crime se int\u00e2mpla la hora satului. Aici tinerii ajung sa se certe de la o vioara. Isi disputa suprematia in ceata feciorilor, cine joaca sub grumazul ceterii este admirat de fete si de intreaga comunitate.
\nC.P., in v\u00e2rsta de 20 ani, din Negresti, este condamnat pentru omor pentru ca, in ziua de 27 decembrie 1935, la hora taraneasca din comuna, impreuna si in comun cu inculpatul Berinde Mihai, dupa ce inainte intre inculpati si victima S.I. a intervenit o cearta in cursul horei, inculpatul cu intentiunea de a o ucide pe victima, dar fara precugetare, i-a aplicat mai multe lovituri de cutit in urma carora victima a suferit leziuni grave si a fost internat la spital, unde a murit in ziua de 28 decembrie. A fost condamnat in baza art. 279 cu temnita grea intre 10-15 ani. Art. 70 c.p., fapta fiind sav\u00e2rsita in calitate de coautori.
\nIn registru de carcera al Penitenciarului din Satu Mare, condamnatul Talpos Gheorghe, fiul lui Talpos Vasile si Maria Pop, nascut in comuna Gherta Mare din judetul Satu Mare, de religie greco-catolica, de nationalitate rom\u00e2na, profesia plugar, neinsurat, este arestat pentru omucidere. Are 20 ani, inaltimea 1,60 cm, fruntea verticala, gura potrivita, barbia ovala, fata smeada, ochii caprui, parul negru, mustatile rase, cu atitudinea corporala mijlocie. Semne particulare: urma de taietura pe spinare in dreptul umarului drept. A fost condamnat de Tribunalul Satu Mare prin sentinta 810\/1933, in ziua de 19 mai, la 5 ani temnita grea. In acelasi registru de carcera, la pagina 240 pe anul 1932, arestatul Balaj Vasile, acuzat pentru leziuni corporale grave, nascut in Rasca, fiul lui Balaj Ioan si Moraru Odotie, necasatorit, de 24 ani, inaltimea 1,63 cm., fata bruneta ochi negri, cu urma de lovitura de cal la frunte deasupra ochiului st\u00e2ng.
\nInca de la aparitia criminologiei ca stiinta, c\u00e2nd este recunoscuta limita dreptului penal in societatea feudala, g\u00e2nditorii iluministi ai secolelor XVII-XVIII, indiferent de orientarea lor filosofica, atrag atentia asupra fenomenului criminal din societate.
\nCesare Beccaria (1738-1794), autorul celebrei lucrari \u201eDei delitti e delle pene \u2013 Despre infractiuni si pedepse\u201c (1764), considera ca infractiunea este rezultatul vointei libere, iar pedeapsa este echivalentul infractiunii comune, este un mod de retribuire morala prestabilita si intotdeauna aceeasi. Autorul precizeaza in aceasta lucrare ca \u201eeste mai bine sa se previna infractiunea dec\u00e2t sa fie pedepsita\u201c (Cesare Beccaria, \u201eDespre infractiuni si pedepse\u201c, Bucuresti, Ed. Rosetti, 2001, p. 103).
\nIn Tara Oasului, in perioada cercetata in penitenciar, dar si in arhiva Tribunalului, cele mai multe infractiuni sunt cele de furt, urmate, desigur, de infractiunile de omor sau leziuni corporale grave aducatoare de moarte.
\nUna dintre masurile de baza a lui Beccaria este perfectionarea educatiei in care el vede unul din cele mai eficiente mijloace de prevenire a infractionalitatii. Dar c\u00e2nd vor ajunge ideile lui C. Beccaria in Tara Oasului?
\nIntr-un interviu cu judecatorul Victor (Vicu) Pop, fost judecator in Tara Oasului intre anii 1950 si 1960, acesta recunoaste ca fenomenul crimelor din Tara Oasului \u2013 acest fenomen primitiv de lege a talionului \u2013, va fi eradicat cu timpul, numai datorita educatiei prin scoala. Ne aflam prin anii 1995 c\u00e2nd fenomenul emigrarii nu era unul de amploare, insa, cu timpul, au intervenit, desigur, si alti factori: plecarea tineretului in strainatate, disparitia unor obiceiuri (jocul satului, mersul la colindat), inlocuirea muzicantilor din sat cu formatii de \u201eelita\u201c din tara, in mod special din Timisoara si Banat, contactul cu alte culturi, contactul cu civilizatia Europei de vest, in mod special, alte conceptii despre viata si casatorie, o mai mare libertate de a alege, intrarea in posesia unei sume de bani, care-i confera un alt statut social, destramarea familiei traditionale, toate acestea concura la reducerea numarului de batai si in cele din urma de omoruri in Tara Oasului.
\nAvocatul francez pasionat de statistica Andr\u00e9-Michel Guerry (1802-1866) a formulat alaturi de Adolphe Qu\u00e9telet (1796-1874) legea termica a criminalitatii. In functie de clima, infractiunile \u201ede s\u00e2nge\u201c predomina in sud sau in sezonul cald, in timp ce infractiunile asupra proprietatii sunt predominante in nord sau in sezonul rece. Autorii aduc prin cercetarea lor, statistica morala care a revolutionat tezele scolii cartografice sau geografice. Autorilor li se poate recunoaste meritul ca au utilizat mijloacele stiintifice de cercetare statistica in studierea criminalitatii, au sesizat legatura ce exista intre acest fenomen si alte fenomene sociale si, mai ales, au descoperit caracterul repetabil al criminalitatii.
\nScoala cartografica a fost devansata de antropologia si sociologia criminala, unde, desigur, cel mai de seama reprezentant, cel care a gasit \u201echeia\u201c comportamentului criminal, a fost Cesare Lombroso.
\nFilosoful si teologul elvetian Johann Caspar Lavater (1741-1801) fundamenteaza teza fiziognomiei dupa care, cu ajutorul trasaturilor fetei, putem depista caracterul uman: \u201eIn fizionomia omului se reflecta sufletul sau\u201c (Victor Ursa, \u201eCriminologie\u201c, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 1996, p. 61)
\nO alta teorie deosebit de interesanta, tot ca o pseudo-stiinta, este Frenologia (Stiinta mintii). Autorul ei, medicul neurolog german Franz Josef Gall (1758-1829), sustine ca pe suprafata creierului exista mai multe iesituri (umflatura, cucui); el a depistat 35 de baze craniene, prin pipairea creierului, am putea depista dezvoltarea psihica a individului calitatile si defectele sale sufletesti. Stiinta actuala nu neaga aceste localizari, insa este o conceptie reductionista.
\nAnatomistul Iosif Francisc Rainer este un savant progresist care a cautat sa explice si teoria antropologiei generale, stiinta care studiaza fiinta umana in evolutia ei biologica prin compararea formei si dimensiunilor corpului uman, particularitatile sale fiziologice si patologice, c\u00e2t si gradul adaptarii la mediu. Omul nu este doar rezultatul vietii biologice, ci, mai ales, un produs al vietii sociale.
\nPrintre autorii teoriei alieniste, francezul Augustin B\u00e9n\u00e9dict Morel sustine ca infractionalitatea este consecinta degradarii fiintei umane. Dupa Morel: \u201edegenerenta este fizica si morala\u201c (Ibidem, p. 65). Prima provine de la alimentatia proasta, alcoolism si produce anomalii fizice. Degenerarea morala duce la slabirea nervilor, a facultatilor psihice si mintale, iar omul va avea inclinatii criminale.
\nIn viziunea medicului francez Despine Prosper, crima este o \u201enebunie morala\u201c (Ibidem, p. 68), iar criminalii sunt de trei feluri:
\na) criminali instinctuali;
\nb) criminali din pasiune;
\nc) criminali de ocazie.
\nDe aici nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa facem cunostinta cu scoala pozitivista italiana in care se naste antropologia criminala si sa cunoastem c\u00e2teva din ideile lui Cesare Lombroso, care \u2013 chiar daca au fost contestate \u2013 continua sa faca mare v\u00e2lva si astazi.
\nCesare Lombroso este medic legist, psihiatru, profesor universitar la Pavia si Torino, face cercetari in inchisorile din Sicilia. Cartile care se bucura de succes in epoca sunt: \u201eOmul delicvent\u201c (1876) si \u201eCauzele si remediile crimei\u201c (1898). El a sustinut, in doctrina sa, mai multe teze: criminalitatea exista si la plante si la animale; crima este prezenta la salbatici, la oameni primitivi si la copii; individul criminal se deosebeste de cel onest prin anumite anormalitati si inferioritati organice.
\nEl este criticat ca ar fi un nechemat in lumea stiintei, istoria omenirii ne-a demonstrat ca in r\u00e2ndul copiilor nu se nasc criminali. Nici teza stigmatelor (anatomice si fiziologice) nu mai sta in picioare.
\nDupa Lombroso, criminalii ar avea fata asimetrica, m\u00e2inile lungi, ochii mici, gura, buzele, gingiile si dintii diformi, fruntea tesita, parul abundent, disproportie intre trunchi si membre, tatuaje, st\u00e2ngacie, daltonism, tulburari de reflexe vasomotrice etc., dar, in acelasi timp, sunt infantili, efeminati, au senilitate prematura, nu au mila, cainta si iubire, sunt indiferenti fata de moarte, sunt nestatornici in sentimente, au cruzime, vanitate, razbunare, tendinta exagerata spre umor, inteligenta mai redusa, multa ura, sunt perfizi si cinici, sunt inadaptabili, au pasiune spre jocurile de noroc, duc o viata destrabalata, au inclinatie spre lascivitate si obscen.
\nDaca am suprapune aceasta grila peste tipologia criminalului de penitenciar, provenit din Tara Oasului, teoria stigmatelor lui Lombroso \u201ese anihileaza singura prin falsitatea ei vizibila la fiecare pas si prin ridicolul ei\u201c (Ibidem, p. 67). Infractorii nu se disting de neinfractori prin niciun fel de semne particulare, iar aceste semne particulare sunt prezente sau lipsesc in aceleasi proportii si la oamenii onesti, c\u00e2t si la infractori.
\nCesare Lombroso, inca din timpul vietii, a incercat sa-si corecteze doctrina prin lucrarea \u201eOmul delincvent\u201c; autorul a renuntat sa sustina numai caracterul exclusiv biologic, antropologic al fenomenului criminal. A facut modificari si a acceptat si influenta factorilor sociali si fizici. El a sustinut ca nu toti criminalii sunt innascuti, ci numai 40% dintre criminali. A recunoscut ca factorul biologic si antropologic este predominant, dar comportamentul uman poate fi influentat si de o serie de factori sociali (alcoolism, instructia insuficienta, mizeria si factorii fizici: clima, fenomenele orografice \u2013 regiuni ospitaliere cu vechi arii de populare \u2013 si geologice). In concluzie, doctrina lui C. Lombrozo este nestiintifica, dar nu putem sa sustinem ca este falsa.
\nUnii sustin ca o asemenea doctrina ar fi dat apa la moara teoriilor rasiste si xenofobe. \u201eTezele lui Lombroso nu fac dec\u00e2t sa repete pur si simplu unele din tezele obscurantismului medieval specifice fiziognomiei si frenologiei\u201c (Ibidem, p. 69). Oricum, o data cu aparitia \u201eSociologiei criminale\u201c (1892) semnata de Enrico Ferri (1856-1929), se deschide o reformare a doctrinei lui Cesare Lombroso. Se vorbeste de crima si criminalitate, de dinamica criminalitatii, de varietatea infractiunilor si infractionalitatii si, mai ales, de pedeapsa. \u201ePedeapsa nu este o retributie a vinei morale, cum au sustinut reprezentantii scolii clasice, ci o masura necesara de aparare sociala\u201c (Ibidem, p. 72); naste noua teorie de aparare sociala si se naste inchisoarea. \u201eEste vorba de prescrierea tehnicilor punitive \u2013 fie ca, in ritualul supliciilor, acestea pun stap\u00e2nire asupra corpului, fie ca se adreseaza sufletului \u2013 in istoria acestui corp politic de concepere a practicilor penale\u201c (Michel Foucault, \u201eA supraveghea si a pedepsi. Nasterea inchisorii\u201c, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997, p. 63).
\nParcurg\u00e2nd pe scurt inceputurile criminologiei ca stiinta, vom poposi asupra portretului criminalului de penitenciar, asa cum ne apare el descris in documentele vremii.
\nMajoritatea celor care ucid in Tara Oasului sunt de statura mica, intre 1,50 si 1,65 cm. Printre oseni se stie ca \u201ecei mici sunt ca otelul, m\u00e2nuiesc bine cutitul si te inteapa imediat, iti fac patru cinci buzunare in piele si-ti pun sare daca ai de-a face cu ei\u201c (Interviu cu profesor Iacob Pop, 68 de ani, Bixad, martie 2012).
\nMulti dintre cei care erau inchisi in Penitenciarul din Satu Mare in perioada 1926-1936 au sav\u00e2rsit infractiunile: omor, leziuni corporale grave cauzatoare de moarte sau leziuni corporale grave. Majoritatea sunt de profesiune plugari, traiesc din truda pam\u00e2ntului, cu doua-trei exceptii, niciunul dintre cei incarcerati nu stiu sa scrie sau sa citeasca. Cu\u00a0 toate ca scoala, la inceputul secolului al XX-lea, incepea sa aiba dascali calificati la scolile pedagogice din Sighet, Oradea, Gherla si Carei, interesul pentru scoala in Tara Oasului era totusi neinsemnat. La rubrica semnalmentelor, gardienii vremii noteaza in dreptul celui condamnat: fruntea verticala, nasul rectilin, barbia ovala, ochii albastri, mustati portocalii sau blonde, barba si mustati rase, spr\u00e2ncene negre; majoritatea sunt tineri intre 18 si 24 ani. Mai exista o categorie de v\u00e2rsta undeva intre 35 si 45 de ani, este v\u00e2rsta numita in Oas si \u201etineretea a doua\u201c; este v\u00e2rsta c\u00e2nd se platesc politele, este v\u00e2rsta razbunarilor, este v\u00e2rsta vendetei. Tinerii se ucid dintr-o singura lovitura, instinctual, fie la o nunta, fie la hora satului, fie in sat la sezatoare sau la colindat, insa, ceea ce mi-a atras atentia in mod deosebit, sunt semnele particulare. Osenii spun despre acest tip de oameni ca sunt insemnati si ca e bine sa te feresti de ei. Iata c\u00e2teva semne particulare: urma de taietura la pometele obrazului drept, piciorul st\u00e2ng mai scurt cu 5 cm, lovituri la antebratul st\u00e2ng, un neg sub pleoapa ochiului st\u00e2ng, taietura la degetul mare, pata pe obrazul st\u00e2ng, varice la piciorul st\u00e2ng, nu are degetul mic de la m\u00e2na st\u00e2nga, mai multe lovituri in cap, urma de buba pe falca st\u00e2nga, pete pe obrazul st\u00e2ng, o cicatrice in crestetul capului, taietura la degetul aratator la m\u00e2na dreapta, negi la t\u00e2mpla dreapta, la barba si la g\u00e2t, tatuaj pe bratul drept, urma de impuscatura la degetul aratator si mic la m\u00e2na st\u00e2nga, urme de lovitura de cal la ochiul st\u00e2ng, urme de taieturi pe spinare si umar drept, urma de taietura la cap, taietura la g\u00e2t si deasupra ochiului, schilod la m\u00e2na dreapta, negi pe barba, taietura pe m\u00e2na st\u00e2nga, deget ciuntit, taietura pe piept deasupra t\u00e2tei, neg in barba si la sold, tatuaj pe m\u00e2na dreapta, urma de impuscatura la degetul aratator, cicatrice, urma de impuscatura, cicatrice l\u00e2nga nas, taieturi pe picioare, la cap doua rani, orb la ochiul st\u00e2ng, impuscat in m\u00e2na st\u00e2nga.
\nUimesc desigur si semnele care sunt asezate in partea st\u00e2nga a corpului spre deosebire de partea dreapta, unde sunt destul de putine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inca din timpul Scolii de sociologie, initiate de profesorul Dimitrie Gusti, se extind cercetarile antropologice cu scopul de \u201ea ne face o idee c\u00e2t mai vaga despre compozitia rasiala a populatiei ardelene. Omul este prea aproape de el insusi pentru a fi interesant. Tarile intreprind expeditii costisitoare in regiuni salbatice sau la polii planetei, dar… Cite\u0219te mai mult »Firea osanului (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-17184","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2879,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17184"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17184\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}