{"id":17177,"date":"2013-11-23T12:58:42","date_gmt":"2013-11-23T10:58:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17177"},"modified":"2013-11-23T12:58:42","modified_gmt":"2013-11-23T10:58:42","slug":"primul-horror-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/primul-horror-romanesc\/","title":{"rendered":"\u201ePrimul horror romanesc\u201c?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Spun drept ca m-am temut sa merg la cinema ca sa vad filmul lui Alexandru Maftei, \u201eDomnisoara Christina\u201c, lansat recent cu tam-tam ca \u201eprimul horror romanesc\u201c. Motivele sunt multiple: mi-au ajuns la urechi o serie de opinii negative, iar lunga experienta de spectator si analist al filmului si literaturii de groaza m-au facut excesiv de pretentios. Pe deasupra, am comis si eroarea sa recitesc romanul lui Eliade, din care mai aveam doar vreo trei pagini inainte de a intra in sala. Stiam si ca, in conditiile in care Alexandru Maftei ar fi reusit sa faca un \u201ehorror\u201c autentic, acesta n-ar fi fost nicidecum \u201eprimul\u201c, caci au mai existat tentative in anii 90, iar la ora actuala studentii din scolile de film realizeaza scurt-metraje interesante in acest gen.<\/strong><\/em><br \/>\nBine inarmat cu acest set de prejudecati, am avut totusi surpriza sa descopar o realizare de buna calitate, care dovedeste ca in Rom\u00e2nia se poate turna si altceva dec\u00e2t filmele tendentioase si adeseori plicticoase (c\u00e2nd nu sunt capodopere!) ale NCR. Sigur ca, in ianuarie 2014, nu voi putea spune ca \u201eDomnisoara Christina\u201c este cel mai bun film rom\u00e2nesc din acest an, insa l-as incadra mai degraba in jumatatea superioara clasamentului, nu spre coada. Argumentele nu-mi lipsesc si le voi prefira in cele ce urmeaza&#8230;<br \/>\nIn primul r\u00e2nd, adaptarea romanului eliadesc este at\u00e2t fidela, c\u00e2t si clarificatoare a unor aspecte obscure, pierdute pentru cititori in hatisul \u201epadurii narative\u201c, ca sa reiau o sintagma a lui Umberto Eco, potrivita aici deoarece actiunea ne poarta adeseori in parcul cu copaci seculari al unui conac boieresc, devenit aproape un codru. Selectarea momentelor semnificative dintr-o intriga deloc simplu de rezumat a fost facuta cu masura, cu inteligenta, urm\u00e2ndu-se firul rosu al iubirii tulburatoare dintre pictorul Egor si strigoiul Christina, care face o suma de \u201evictime colaterale\u201c. Egor resimte puternic vraja Christinei si a mesagerei acesteia (perversa pre-adolescenta Simina, tratata adesea si in roman, si in film drept \u201evrajitoare\u201c), desi o iubeste cu o dragoste pam\u00e2nteasca si pe Sanda \u2013 sora Siminei \u2013, fata nevinovata care va cadea victima strigoiului. Totul sf\u00e2rseste intr-un incendiu gigantic la conacul boieresc care fusese al Christinei p\u00e2na la zavera din 1907 si este locuit de rudele ei, adica de cele doua surori si de mama lor, in vreme ce Egor cauta innebunit morm\u00e2ntul Christinei ca sa-i strapunga inima cu un drug de fier. Pe Sanda n-o pot scapa de la moarte nici macar desc\u00e2ntecele unei \u201ebabe\u201c mestere, in vreme ce Simina se stinge in bratele profesorului arheolog Nazarie, iar d-na Moscu isi cauta voit moartea in casa in flacari. Moartea mamei si a fiicei mai mici nu sunt deloc explicite in roman, insa vin in concordanta cu ideea de baza a filmului, anume ca Sanda, Simina si mama lor se impartasesc din acelasi fluid misterios cu strigoiul, ca viata lor pam\u00e2nteasca depinde de supravietuirea nefireasca a matusii. Foarte interesanta este in film sugestia ca t\u00e2ntarii sunt cei care sug s\u00e2ngele Sandei pentru a-l transfera d-soarei Christina, iar aceasta explicitare a prezentei angoasante a t\u00e2ntarilor in romanul lui Eliade beneficiaza de o excelenta tratare cinematografica. Roiurile patrund pe fereastra nu la fel de spectaculos ca albinele din \u201eThe Deadly Bees\u201c (1967) sau viespile din \u201eThe Food of the Gods\u201c (1976), insa indeajuns de straniu pentru a provoca spaima.<br \/>\nAtenta tratare a sunetului (nu indraznesc sa folosesc barbarismul \u201esound design\u201c \u2013 de care a fost responsabil Tudor Petre) deosebeste \u201eDomnisoara Christina\u201c de alte filme rom\u00e2nesti. Desi muzica simfonica \u2013 al carei compozitor este englezul Jon Wygens \u2013 poate sa para uneori excesiv de prezenta, in scopul de a induce o anumita stare afectiva spectatorilor, ea nu acopera niciodata vocile, ba dimpotriva se armonizeaza destul de bine cu ele. Dialogul, momentele de tacere, sunetele in priza directa si cele introduse la mixaj stau bine in echilibru sub semnul claritatii, o claritate care se inscrie in contrapunct cu evenimentele din ce in ce mai stranii in a caror retea se vad prinse personajele.<br \/>\nCalitatea sunetului merge m\u00e2na in m\u00e2na cu un anumit estetism vizual, rar int\u00e2lnit in cinematografia contemporana rom\u00e2neasca, insa perfect justificat de atmosfera romanului lui Eliade. Incadrarile sunt corecte, iar miscarile de camera si efectele speciale raspund eficient nevoii de a produce oroare si fascinatie fata de ceea ce se int\u00e2mpla pe ecran. \u201eDomnisoara Christina\u201c beneficiaza de o scenografie atent elaborata, capabila sa redea spiritul unei resedinte secundare boieresti de prin 1935. Sigur ca i se pot reprosa anumite inexactitati de costum si eticheta sociala, sau kitschul din portretul Christinei, insa in general totul e realizat cu minutie si o destul de buna intuitie artistica. Portretul strigoaicei aduce mai degraba a fotografie putin prelucrata pe computer dec\u00e2t a pictura de G.D. Mirea (1852-1934), ramas in istoria artei rom\u00e2nesti ca un maestru al portretului monden. Ca o curiozitate merita spus ca Mirea a fost un apropiat al lui Hasdeu, in perioada spiritista a savantului de la C\u00e2mpina.<br \/>\nActorii propun in filmul lui Alexandru Maftei c\u00e2teva partituri interesante. Maia Morgenstern incarneaza bine o d-na Moscu in spirit eliadesc: stranie, absenta, solemna, dar si adeseori autoritara sau duplicitara. Tudor Aaron Istodor \u2013 inc\u00e2ntatoare coincidenta extra-filmica \u2013 il joaca destul de convingator pe Egor, mai ales in scenele de dragoste cu strigoaica, in care mimica sau zbaterea marului lui Adam sunt suficiente pentru a materializa stupoarea si spaima. Anastasia Dumitrescu prezentifica o Christina tulburatoare, ispititoare (sexy, in terminologia contemporana), cu miscari serpentine si pline de chemari lascive. Asemanarile fizice dintre Anastasia Dumitrescu si Maia Morgenstern aduc o nota de stranietate in plus, pozitiva pentru ansamblul naratiunii cinematografice. Buni sunt si Ovidiu Ghinita in rolul d-lui Nazarie, sau Ioan Andrei Ionescu in rolul destul de comic al doctorului \u2013 necesar pentru a mai relaxa din tensiunea ansamblului. Rolul cel mai greu, anume Simina (Ioana Sandu), a fost asumat cu o remarcabila maturitate. Exista mici scapari, usoare inadvertente, insa actrita sustine convingator o prestatie in care ambiguitatea e cuv\u00e2ntul-cheie. I-a reusit p\u00e2na si teribila scena de dragoste cu Egor, in pivnita conacului, unde actioneaza constient ca o dominatoare sadica&#8230;<br \/>\nFalsitati sunt putine in filmul lui Alexandru Maftei. Dialogul nu este intotdeauna la inaltime, iar jocul actorilor are si el usoare, aproape invizibile rateuri, atunci c\u00e2nd aluneca in teatralitate, inteleasa aici ca supralicitare. Intrarea in poveste putea lipsi sub forma aleasa de regizor, desi nu-i lipseste o anumita calitate vizuala si o justificare logica. Prin c\u00e2teva panoramice, prin travelinguri inainte sau in lateral ne apropiem progresiv de conacul distrus de incendiu, inlauntrul caruia il descoperim pe Egor sub infatisarea unui vagabond, cu parul si barba crescute in nestire, incerc\u00e2nd sa reproduca din memorie, cu carbune, pe pereti, portretul pierdut al Christinei. Singura justificare a introducerii alese de regizor e o replica a lui Egor, pronuntata prima oara c\u00e2nd vede portretul Christinei si transferata in film: \u201eAs vrea sa incerc odata sa pictez acest tablou (&#8230;), sa-l pictez cum stiu eu, iar nu sa fac o copie\u201c. Blestemat de Christina sa n-o poata uita niciodata si s-o caute mereu, Egor traieste fatalitatea blestemului prin intermediul unui gest artistic incapabil sa se desav\u00e2rseasca: refuz\u00e2nd iubirea cu o moarta, pictorul isi secatuieste puterile creatoare. Iarasi doua momente inexistente in roman, adica drumul pe care Egor si Sanda il strabat cu trenul spre conac, precum si conversatia lor galanta si fada in acelasi timp, s-ar fi putut elimina fara vreo pierdere apreciabila de semnificatie.<br \/>\nDar, dincolo de aspectele pozitive sau negative, este oare \u201eDomnisoara Christina\u201c un film horror in deplinul inteles al cuv\u00e2ntului? Ingredientele genului nu lipsesc: angoasa, teroarea, spaima formeaza un aliaj indiscernabil cu fascinatia si atractia, cu magnetismul stranietatii. Se mizeaza adesea pe semnele exterioare ale groazei, in special pe tipete, lacrimi, incordari, miscari bruste, priviri avide, modulate de Alexandru Maftei pe mai multe registre. Filmul exceleaza in exploatarea si crearea atmosferei nocturne, dar si \u2013 asemeni romanului \u2013 tematizarii indiscernabilitatii dintre vis si trezie. Toate scenele de noapte, adica marea majoritate, fie de interior sau de exterior, sunt turnate cu un savant dozaj al luminii, cu o destul de buna asociere intre aratat si ghicit, intre clar si obscur, intre rational si infricosator. Un exemplu memorabil in acest sens poate fi gasit in momentul c\u00e2nd Egor si Christina urca scara monumentala a conacului, filmati dintr-un unghi acrobatic. Barbatul isi da seama ca femeia nu mai are viata vie in ea, lum\u00e2narile din candelabre se sting, doar chipurile indragostitilor ram\u00e2n\u00e2nd vizibile, intr-o lumina galbuie, ca de ceara. Aparitiile Christinei in toiul noptii au o solemnitate morm\u00e2ntala, dar aduc si o energie pulsionala ce nu se dezlantuieste dec\u00e2t la adapost de lumina soarelui. Or explorarea dimensiunii nocturne a imaginarului constituie si ea un trasatura fundamentala a filmului horror&#8230;<br \/>\nCe judecata estetica apare ca legitima, in cele din urma? Fiindca m-a obosit productia prea minimalista, mizerabilista si conventionala din ultimii zece ani, apreciez acest film ca \u201ebun\u201c in conditiile in care este doar corect (fata de romanul lui Eliade si fata de niste reguli de sintaxa cinematografica)? Nu-mi dau seama exact. Cert este ca, desi nu este \u201egore\u201c si desi se situeaza in zona specifica a groazei psihologice, desi nu este nici \u201eprimul\u201c, filmul lui Alexandru Maftei ne indrituieste sa privim cu speranta inradacinarea genului horror in cultura cinematografica autohtona. Avem o exceptionala literatura fantastica, din care ar putea proveni zeci de scenarii, legate si prin mii de fire de folclorul nostru magic at\u00e2t de specific. Doar din proza lui Voiculescu ar putea iesi c\u00e2teva capodopere cinematografice. Oricum, Alexandru Maftei a stiut sa-si tintuiasca spectatorul in postura lui Egor astept\u00e2nd imbratisarea infioratoare a Christinei: \u201eLaolalta cu groaza si dezgustul care il copleseau ca un delir, simti si impunsatura unei voluptati bolnave, a unei dezmierdari otravite, care il umilea si il innebunea in acelasi timp\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Spun drept ca m-am temut sa merg la cinema ca sa vad filmul lui Alexandru Maftei, \u201eDomnisoara Christina\u201c, lansat recent cu tam-tam ca \u201eprimul horror romanesc\u201c. Motivele sunt multiple: mi-au ajuns la urechi o serie de opinii negative, iar lunga experienta de spectator si analist al filmului si literaturii de groaza m-au facut excesiv de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/primul-horror-romanesc\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201ePrimul horror romanesc\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9772,9773,9771,150,83],"class_list":["post-17177","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-domnisoara-christina","tag-primul-horror-romanesc","tag-alexandru-maftei","tag-cinema","tag-film"],"views":1769,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17177","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17177"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17177\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17177"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17177"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17177"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}