{"id":17175,"date":"2013-11-23T12:56:55","date_gmt":"2013-11-23T10:56:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17175"},"modified":"2013-11-23T12:56:55","modified_gmt":"2013-11-23T10:56:55","slug":"la-vie-dadeleblue-is-the-warmest-color-senzori-senzatii-a-la-kechiche","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-vie-dadeleblue-is-the-warmest-color-senzori-senzatii-a-la-kechiche\/","title":{"rendered":"\u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c\/\u201eBlue is the warmest color\u201c \u2013 senzori & senzatii \u00e0 la Kechiche"},"content":{"rendered":"

Dincolo de invalmaseala argumentelor anemice ale criticilor care isi propun sa gaseasca nod in papura la filmele cu implicatii sexuale \u2013 mai presus de toate, la cele c\u00e2stigatoare al unui premiu la Cannes \u2013, si, totodata, sarind peste meritul celor doua actrite din rolurile principale, \u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c este un bolovan aruncat de regizor cu scopul de a trezi din somnul cel de veci toate paturile sociale din toate colturile lumii. Abdellatif Kechiche are pasiunea naucitoare de a realiza din personajele lui niste crochiuri pe care, apoi, le umple de culoare si de detalii p\u00e2na pocnesc, si le manevreaza, dupa voia sa, p\u00e2na c\u00e2nd acestea si spectatorii, deopotriva, ajung la paroxism. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, e cu adevarat amuzant faptul ca filmul este perceput ca fiind unul pornografic, datorita duratei secventelor cu continut sexual. Ram\u00e2ne de vazut daca pe acest sistem\/trend \u2013 a se vedea trailerul urmatorului film al lui Lars von Trier, \u201eNymphomaniac\u201c \u2013 profunzimea lui Kechiche e mai putin semnificativa in comparatie cu cea pe care, deja, si-o aclama regizorul danez.<\/strong> <\/em>
\n\u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c vorbeste doar despre viata lui Ad\u00e8le (Ad\u00e8le Exarchopoulos) si se focuseaza pe intreaga paleta de manifestatii individuale ale personajului feminin. Structurat in doua capitole, pelicula urmareste o monografie a relatiei de dragoste dintre doua fete, Ad\u00e8le si Emma (L\u00e9a Seydoux), miz\u00e2nd, \u00een special, pe \u00eencercarile la care sunt supuse. Filmul lui Kechiche nu se concentreaza pe parintii lui Ad\u00e8le, nu militeaza pentru drepturile homosexualilor si nici nu sustine protestele elevilor\/studentilor pentru un invatam\u00e2nt mai bun. Nu face toate astea in mod direct, ci, pur si simplu, se foloseste de aceste pretexte pentru a construi\/analiza\/transpune c\u00e2t mai bine personajul feminin. Cu toate acestea, portretul\/icoana realizata de regizor evoca, prin intermediul caracterizarii indirecte, pe tot parcursul filmului, un comentariu politic, o viziune etica si nuantata asupra clasei mijlocii, care reuseste sa se desprinda, incetul cu incetul, de stereotipurile conventionale. Intregul proces de maturizare si de desprindere sociala este pus in c\u00e2rca lui Ad\u00e8le, astfel inc\u00e2t filmul poate fi considerat un coming-of-age, prin cele doua capitole care urmaresc formarea caracterului protagonistei.
\nPrima parte a celor doua capitole contureaza implicarea sociala a personajului feminin si urmareste, cu grija, anturajul in care protagonista se incadreaza. O tema recurenta la Kechiche, int\u00e2lnita indeosebi in \u201eGames of Love and Chance\u201c si \u201eThe Secret of the Grain\u201c, este suprinderea intr-un stil quasi-documentarist a familiilor\/copiilor care traiesc in suburbie, cu alte cuvinte, a comunitatilor maginalizate. Ei bine, in \u201e\u2026Ad\u00e8le\u201c accentul cade pe acelasi tip de privire, doar ca patura sociala vireaza usor catre o clasa mijlocie, observabila in special prin caracterizarile indirecte ale parintilor personajului feminin. Aura comuna si plictisitoare a protagonistei e surprinsa prin gesturi, expresii, prin rutina zilnica a acesteia, p\u00e2na si prin m\u00e2ncarea pe care fata o adora \u2013 este vorba despre paste si shaorma. Repetitivitatea gesturilor nu ofera doar o imagine a conservatorismului ei specific, ci insista sa creeze, in mod realist, non superficial \u2013 desi coregrafierea cu minutiozitate a acestor gesturi respinge fenomenul firescului \u2013 naturalismul personalitatii lui Ad\u00e8le. Cu toate acestea, regizorul valorifica potentialul protagonistei inca din prima scena a filmului, la ora de literatura, cu citirea unor fragmente de roman \u2013 o actiune necesara in conturarea evolutiei lui Ad\u00e8le \u2013 si, mai apoi, intr-o prima int\u00e2lnire cu un baiat caruia ii sugereaza sa citeasca romanul ei preferat de p\u00e2na in acel moment, \u201eLa vie de Marianne\u201c. In ciuda acestui potential, prima parte a celui de-al doilea capitol ilustreaza o Ad\u00e8le care nu evolueaza prea mult, ba care, dimpotriva, involueaza in viata personala. Trec\u00e2nd peste dezacordurile psihologice din viata ei, odata cu inceperea unei relatii cu Emma, si incerc\u00e2nd sa tina pasul cu afinitatile persoanei iubite si cu pasiunile pe care le are \u2013 Emma este pictorita, iar anturajul si intreprinderile sale se diferentiaza major de cele ale iubitei ei \u2013, Ad\u00e8le esueaza in a se reconstrui pe sine insasi. Desi Emma ii valorifica un potential extraordinar in ceea ce priveste scrisul si o indeamna sa faca ceea ce ii place cu adevarat, Ad\u00e8le se blocheaza si ram\u00e2ne in varianta ei simplista, ba chiar familista, prin toate activitatile casnice pe care le face pentru a se simti ea bine si pentru a o satisface complet, dupa parerea ei, pe Emma.
\nPartea a doua a ambelor capitole mizeaza pe reticenta lui Ad\u00e8le in ceea ce priveste expunerea totala a relatiei sale cu o fata, at\u00e2t in cadrul familiei, c\u00e2t si in cadrul profesional, adica la gradinita in care ajunge sa lucreze. E foarte interesant de urmarit si diferenta dintre cele doua tipuri de reticenta, pentru ca, daca in primul capitol al povestii lui Ad\u00e8le ii era frica sa recunoasca, public, acest tip de atractie din cauza necunoscutului, in capitolul al doilea reticenta porneste, cumva, din cauza sentimentului de singuratate si de abandon \u2013 fiind tot mai preocupata cu expozitiile si cu lucrarile sale, Emma pare sa o neglijeze pe Ad\u00e8le.
\nDincolo de dogma sa cu nuante politico-sociale, care, in mod evident, se reflecta in constructia contrastanta a celor doua protagoniste, cea mai mare realizare a lui Kechiche, imbuteliata deja ca trademark, este imaginea filmului. Merg\u00e2nd pe principiul delleuzian, pe cel al imaginii-afectiune (imaginea-afectiune e gros-planul, iar gros-planul e chipul), multitudinea prim-planurilor str\u00e2nse si a gros-planurilor utilizate de Kechiche fundamenteaza, inainte de toate, adevarata \u201efata\u201c a lui Ad\u00e8le, cu toate pasiunile si calitatile sale. In filmul lui Kechiche chipurile celor doua personaje feminine nu sunt niste incrustatii geometrice, ci sunt suprafete pe care se reflecta si care reflecta o adevarata cascada de sentimente si de impulsuri, oferind un efect diferit fata de cuvinte\/replici sau de plot-twisturi. Regizorul opereaza cu tot felul de indicii dispersate, linii fragmentare si fr\u00e2nte care indica trasaturi de facialitate, si o serie intreaga de micro-miscari vizibile. Scos din ansamblul sau, gros-planul este marca unei fragmentari sau a unei taieturi si trebuie impacata cu continuitatea filmului, dar, pentru Kechiche, ea face dovada unei discontinuitati filmice \u2013 o tortura rezervata special spectatorilor. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, acest tip de imagine ofera o structura bine definita a inconstientului si completeaza un procedeu al limbajului specific celor doua personaje feminine.
\nTrec\u00e2nd peste reclamatiile aduse acestui film, \u201eBlue is the warmest color\u201c ofera mult mai multe dec\u00e2t o albastreala perpetua, notabila in functia stilistica si in exploatarea subiectiva a lui Ad\u00e8le asupra iubitei ei, Emma. Kechiche recunoaste ca filmele sale sunt, mai degraba, pentru cineasti dec\u00e2t pentru publicul larg. Acest lucru poate fi inteles chiar si prin simplul fapt ca o mare parte din spectatorii neavizati nu cred ca si-au dat seama de complexitatea coregrafierii anumitor secvente. De exemplu, scena in care Ad\u00e8le o vede pe Emma, pentru prima oara, pe strada si se indragosteste de ea a avut, per total, 100 de duble. Excentricitatea regizorului poate ridica semne de intrebare cu privire la sintagma firesc-firesc prelucrat, dar, in fond, cinemaul lui Kechiche este un cinema al porilor, al nervilor sensibili, in care, de data aceasta, albastrul chiar este cea mai pasionanta culoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dincolo de invalmaseala argumentelor anemice ale criticilor care isi propun sa gaseasca nod in papura la filmele cu implicatii sexuale \u2013 mai presus de toate, la cele c\u00e2stigatoare al unui premiu la Cannes \u2013, si, totodata, sarind peste meritul celor doua actrite din rolurile principale, \u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c este un bolovan aruncat de regizor cu… Cite\u0219te mai mult »\u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c\/\u201eBlue is the warmest color\u201c \u2013 senzori & senzatii \u00e0 la Kechiche<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9770,9768,6799,9769],"class_list":["post-17175","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-abdellatif-kechiche","tag-film-la-vie-dadele","tag-filme-de-festival","tag-filme-premiate"],"views":1510,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17175","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17175"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17175\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17175"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17175"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17175"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}