\u2026Mi-ar fi placut sa ma aflu la M\u00e2nastirea Putna in 1871, c\u00e2nd se implineau patru secole de la resfintirea neasemuitului lacas strajuit de colinele si codrii Bucovinei, la marea si pioasa sarbatoare initiata de Eminescu si Slavici, printre participanti numar\u00e2ndu-se Ciprian Porumbescu, A.D. Xenopol si Mihail Kogalniceanu. L-as fi ascultat infiorat pe Eminescu: \u201eSa facem din Putna Ierusalim al neamului rom\u00e2nesc si din morm\u00e2ntul lui Stefan altar al constiintei nationale\u201c. Si as fi trait clipa in care pe morm\u00e2ntul voievodului s-a depus urna votiva cu inscriptia: \u201eEroului, invingatorului, aparatorului existentei rom\u00e2ne, scutului crestinatatii, lui Stefan cel Mare, Junimea Rom\u00e2na Academica\u201c. (Ca sa vedeti ce poate insemna adevarata societate civila!)
\n\u2026Mi-ar fi placut sa fiu prezent la sarbatorirea lui Titu Maiorescu, in februarie 1910, c\u00e2nd marele critic implinea 70 de ani. Atunci, P.P. Carp, omul politic si de stat care a dominat Parlamentul Rom\u00e2niei o jumatate de veac, l-a caracterizat, adres\u00e2ndu-i-se: \u201eStii de ce te iubeste lumea asa de mult? Am sa-ti spun eu. Pentru ca tu ai fost un caracter. Pentru ca atunci c\u00e2nd au inceput altii sa ne schimbe si sa ne batjocoreasca limba noastra rom\u00e2neasca, cultura noastra, tu ai avut curajul sa te ridici cu stiinta ta contra lor\u201c. Si tot cu acel prilej, Barbu Stefanescu Delavrancea afirma ca Maiorescu este \u201elumina g\u00e2ndirii rom\u00e2nesti\u201c.
\n\u2026Mi-ar fi placut sa-l ascult pe rectorul de numai 24 de ani al Universitatii din Iasi, Titu Maiorescu, vorbind despre Galileo Galilei, la trei sute de ani de la nasterea genialului italian. Era 8 februarie 1864. Cum vorbea Maiorescu? Ne spune Iacob Negruzzi: \u201eVorba lui Maiorescu, limpede si usoara, limba sa rom\u00e2na at\u00e2t de frumoasa, de care nu-mi dam seama unde a gasit-o, claritatea expunerii\u2026 Stralucita eloquenta\u201c.
\n\u2026Mi-ar fi placut ca la 1 ianuarie 1870 sa fiu alaturi de Eminescu si de colegii sai rom\u00e2ni de la Universitatea din Viena, in vizita pe care i-au facut-o domnitorului exilat al Rom\u00e2niei, Alexandru Ioan Cuza, la D\u00f6bling. Eminescu ii va povesti mai t\u00e2rziu lui Creanga c\u00e2t de impresionanta a fost acea int\u00e2lnire cu Ctitorul statului national rom\u00e2n modern si c\u00e2t de tulburat a fost el insusi.
\n\u2026Mi-ar fi placut sa fiu, in ziua de 6 noiembrie 1880, umilul curier care sa-i duca lui Iacob Negruzzi mesajul lui Eminescu (gazduit la hotelul Rom\u00e2nia din Iasi si asteptat la aniversarea Junimii). Iata mesajul: \u201eRog pe parintele Creanga\/ Ca sa sune din talanga\/ Din talanga ca de boi\/ Ca sa auzim si noi\/ Doresc sa petreceti bine\/ Sa nu ma uitati pe mine. Eminescu\u201c.
\n\u2026Mi-ar fi placut sa fiu martor la sedinta Junimii din seara zilei de 5 iunie 1883, c\u00e2nd Eminescu a citit in premiera \u201eDoina\u201c. Fusese scrisa pentru a o rosti la ceremonia dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare ce avusese loc in aceeasi zi, dar renuntase deoarece \u2013 ar fi marturisit el \u2013 \u201enu ma simteam bine si eram chinuit de temerea ca nu cumva sa zic ori sa fac ceva nepotrivit cu imprejurarile, inc\u00e2t lumea sa r\u00e2da de mine\u201c. Seara, la Junimea, intrunita in casa lui Iacob Negruzzi din Iasi, a fost insa un adevarat triumf. Negruzzi relateaza ca \u201epentru int\u00e2ia data de 20 de ani de c\u00e2nd exista societatea, un tunet de aplausuri izbucni la sf\u00e2rsitul actiunii si mai multi dintre numerosii membri prezenti imbratisara pe poet\u201c. Peste trei saptam\u00e2ni, \u201eDoina\u201c aparea in \u201eConvorbiri literare\u201c.
\n\u2026Mi-ar fi placut sa ma aflu printre prietenii lui Creanga, adunati la Bojdeuca din Ticaul Iasilor, in acele zile din septembrie 1879, c\u00e2nd filosoful Vasile Conta tocmai rostise un memorabil discurs in Parlament, in calitatea sa de ministru al Instructiunii Publice si Cultelor, discurs mult comentat in ziarele vremii. Creanga i-a trimis atunci lui Conta urmatoarea epistola: \u201eIubite prietene, Nu stii c\u00e2t ne-am bucurat noi iesenii de succesul ce l-ai avut in Camera. Eu, dupa cum ma cunosti, parca innebunisem de entuziasm, si, de, prost oi fi, dar inima mare am. \/ M-am apucat de am tinut o sezatoare acasa cu Raceanu, Ienachescu, Misu Nicsoi si te-am proclamat cel mai mare orator al nostru. Sa traiesti caci tu faci cinste Iesului nostru, oropsit si blestemat de D-zeu si de oameni. Frate Conta, nu ne uita si scrie-mi c\u00e2nd vii. Cu dragoste, Ion Creanga, Alegator nationalist\u201c.
\n…Mi-ar fi placut sa fiu reporter la ceremonia de la Iasi dedicata Centenarului mortii lui Horia. Erau de fata Eminescu, Creanga si Miron Pompiliu. La banchetul de 150 de tac\u00e2muri \u2013 aflu din admirabila carte a lui Constantin Parascan \u201eCreanga si lumea in care a trait\u201c \u2013 Creanga a toastat pentru Eminescu, iar poetul, la r\u00e2ndul sau, a inchinat: \u201eSa ridicam paharul pentru acei pe umerii carora apasa toate greutatile neamului nostru, pururea obijduiti, pentru taranimea rom\u00e2neasca…\u201c
\n…Mi-ar fi placut sa traiesc acel moment de exemplar fair play al jurnalistilor de la ziarul liberal \u201eRom\u00e2nul\u201c, cu care gazetarul Eminescu de la \u201eTimpul\u201c polemizase, nu o data extrem de dur, la vestea imbolnavirii poetului si marelui ziarist (iulie, 1883): \u201eAflam cu sincera parere de rau ca d. Mihail Eminescu, redactor al ziarului \u00abTimpul\u00bb, t\u00e2nar plin de talent si inzestrat cu geniu poetic, a cazut grav bolnav. Speram ca boala sa nu va fi dec\u00e2t trecatoare si ca in cur\u00e2nd vom putea anunta deplina sa insanatosire…\u201c. Asta, in timp ce in \u201eLiteratorul\u201c Macedonski publica binecunoscuta, sinucigasa epigrama.
\n…Mi-ar fi placut sa primesc si eu, eventual ca membru neinsemnat al Caracudei, urmatoarea \u201ecitatiune\u201c semnata de junimistul Nicu Gane: \u201eMembrii tuturor triburilor Societatii Junimea: fundatori, lipoveni, caracuda si cei noua, sunt citati ca in ziua de 26 octombrie curent (1885 \u2013 nota mea) sa se afle la scaunul societatii din Iasi, unde se va da cu mult chef si putine parale, in otelul Binder oarele 6 sara al 22-lea praznic traditional. M\u00e2ncarea va fi fudulie, iar bautura temelie. P.S. Spiritul nu este de rigoare!\u201c.
\n…Mi-ar mai fi placut sa particip la festivitatile ce au marcat, la Iasi, in acelasi an, 1885, o jumatate de secol de \u201einvatam\u00e2nt inalt\u201c, prilej cu care a cuv\u00e2ntat si directorul Liceului National Vasile Burla, cel poreclit de junimisti Vasile Rata, fiindca se preocupase intens si mult timp de etimologia cuv\u00e2ntului rata. Orasul, spun ziarele vremii din capitala Moldovei, era luminat a giorno, iar in piete c\u00e2ntau muzicile militare si \u201ebandele de lautari\u201c. Programul manifestarilor a cuprins intre altele: \u201eIntrunirea pe piata Stefan cel Mare la 7 oare dimineata. Plecarea spre Mitropolie la 8 oare, in ordinea urmatoare: muzicile, scoalele primare, scoalele secundare, scoalele inalte, autoritatile, delegatii si invitatii\u201c. Parca nici nu-ti vine sa crezi ca au existat si vremuri c\u00e2nd autoritatile mergeau respectuoase in urma scoalelor!
\n…Ce mult mi-ar fi placut ca pe 15 ianuarie 2000, Anul Eminescu, sa nu fiu jurnalistul, mai mult sau mai putin cultural, nevoit sa relateze de la Ipotesti pentru ziarul la care lucram despre navalirea puhoiului de politicieni, \u201etransportati la localitate\u201c, cum ar fi zis un faimos personaj caragialean, cu un tren ministerial ori cu limuzine de lux si paziti de o armata intreaga de politisti si sepepisti. Daca Anul Eminescu nu ar fi fost, din nefericire, si unul electoral, as fi fost scutit poate de a vedea acolo at\u00e2tea figuri patibulare si at\u00e2tia \u201emititei\u201c pe care i-a stigmatizat pour toujours Eminescu.
\nMi-am amintit atunci, la Ipotesti, de ceea ce spusese Calinescu, si anume ca, pe c\u00e2nd \u201efigura lui Eminescu se ridica p\u00e2na la cer\u201c, ei se inghesuiau electoral ca niste termite respingatoare \u201epe l\u00e2nga talpile lui\u201c.
\nInchei aceste insemnari nostalgice cu o intrebare: ati auzit cumva de omul politic liberal Chitu, contemporan cu Eminescu? Ei bine, pe cei care nu stiti va informez ca el a fost primar al Craiovei, ministru de Interne, ministru de Finante, dar si autor al studiului \u201eDe c\u00e2nd ploua cu c\u00e2rnati la rom\u00e2ni\u201c, pe care l-a publicat in revista \u201eTraian\u201c. (Intre timp ne-am emancipat; astazi avem politicieni, unii reprezinta Rom\u00e2nia in Parlamentul european, care au publicat sau au obtinut titluri stiintifice si grade universitare cu disertatii pe teme nu doar hazoase, agramate sau plagiate, ci si de-a dreptul terifiante, cum ar fi, de pilda, canibalismul). Dar vajnicul liberal si baron oltean de altadata Chitu a fost, vai, si ministru al Invatam\u00e2ntului si Cultelor, \u201edemnitate\u201c in care s-a remarcat printr-o singura fapta: l-a dat afara pe Eminescu din postul de revizor scolar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2026Mi-ar fi placut sa ma aflu la M\u00e2nastirea Putna in 1871, c\u00e2nd se implineau patru secole de la resfintirea neasemuitului lacas strajuit de colinele si codrii Bucovinei, la marea si pioasa sarbatoare initiata de Eminescu si Slavici, printre participanti numar\u00e2ndu-se Ciprian Porumbescu, A.D. Xenopol si Mihail Kogalniceanu. L-as fi ascultat infiorat pe Eminescu: \u201eSa facem… Cite\u0219te mai mult »Nostalgii din mileniul II<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9755],"class_list":["post-17167","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-manastirea-putna"],"views":1145,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17167","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17167"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17167\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17167"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17167"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17167"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}