{"id":17163,"date":"2013-11-23T12:47:37","date_gmt":"2013-11-23T10:47:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17163"},"modified":"2013-11-23T12:47:37","modified_gmt":"2013-11-23T10:47:37","slug":"recuperarea-operei-lui-lucian-blaga-in-anii-saizeci-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recuperarea-operei-lui-lucian-blaga-in-anii-saizeci-ii\/","title":{"rendered":"Recuperarea operei lui Lucian Blaga in anii saizeci (II)"},"content":{"rendered":"

Situatia complicata a lui Blaga pare insa sa se schimbe in prima jumatate a anilor cincizeci. Eforturile lui Calinescu de a relua publicarea lui Blaga (c\u00e2teva scrieri originale, alaturi de Arghezi si Philippide) intr-o sedinta a Ministerului Culturii (numita \u201econsfatuire de creatie\u201c) din 1954 (dupa ce Baconsky a publicat in \u201eAlmanahul literar\u201c poemul \u201eNoapte\u201c), insistentele aceluiasi Calinescu in 1955 pentru reprimirea in Academie a scriitorului (dupa ce iese traducerea sa a operei \u201eFaust\u201c) sunt insa sortite esecului: raspunsul Academiei este clar \u2013 \u201efost subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe in guvernul Goga-Cuza si membru in Asociatia Rom\u00e2no-Germana\u201c (Ion Balu si Dorli Blaga, \u201eBlaga supravegheat de securitate \u2013 documente de securitate\u201c). La acel consiliu, in lipsa lui Sadoveanu si Petru Groza, decizia a fost luata de Miron Constantinescu si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Au intrat atunci doar Arghezi, Bogza, Perpessicius, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Tudor Vianu.<\/strong><\/em><\/p>\n

Lucru interesant \u2013 daca stam sa analizam, in dosarele de la Securitate, atitudinea c\u00e2torva congeneri. Zaharia Stancu, intr-o nota informativa, spune despre Blaga urmatoarele: \u201eNu stiu ce atitudine a avut in timpul legionarilor intruc\u00e2t atunci el a locuit la Sibiu si nu l-am vazut. Ceea ce pot afirma este ca literatura lui nu deservea legionarismul si presa legionara nu l-a atacat. Opera dramatica a lui Blaga n-ar putea fi reprezentata azi pe scena din pricina misticismului de care e strabatuta. Cred ca nu s-ar putea tipari nici lucrarile lui filosofice si, in cea mai mare parte, nici versurile pe care le-a scris si publicat\u201c. La fel, un mare deserviciu i-a adus scriitorului declaratia lui Pavel Apostol, fostul sau doctorand de la Cluj (care, inainte de aceasta schimbare de optica politica, se recomanda fara exceptie ca cercetator sub indrumarea directa a lui Lucian Blaga): \u201eIn toate incheieturile sale traditia mistica, conceptia lui Blaga despre cultura se situeaza in intregime pe planul cotiturii inspre reactiune, comuna intregii ideologii burgheze a epocii imperialiste. Teoria literara a lui Blaga este iremediabil legata de ideologia fascista\u201c. Aceste piedici, alaturi de refuzul lui Miron Radu Paraschivescu sau Geo Dumitrescu de a-l sustine pe scriitor, sunt principalele motive pentru care, p\u00e2na in 1963, eforturile izolate ale c\u00e2torva intelectuali (Calinescu, in genere, desi el insusi actiona precaut, mereu privind peste umar catre conducerea Partidului) nu au reusit sa-l readuca pe Blaga in lumina tiparului. Incercarea, din nou, a lui G. Calinescu din 1957 de a-l readuce in Academie pe Blaga este am\u00e2nata p\u00e2na in 1959, moment in care se da verdictul definitiv (ca sa introducem o nota cu adevarat cinica): decizia va fi luata in 1963.
\nSingurele momente in care numele lui Blaga iese la suprafata sunt aparitia cartii \u201ePoezie si adevar\u201c a lui Tudor Vianu (cu un succes enorm si o prefata semnata de Lucian Blaga) si aparitia traducerii proprii a lui \u201eFaust\u201c \u2013 ambele in 1955. Numele lui Blaga va aparea din nou in revistele literare, traducerea fiind des comentata. Intr-un caz izolat, numele de Lucian Blaga apare chiar in titlul prezentarii. Aici, momentul posibilului compromis: Blaga, evitat deja de aproape un deceniu de mediile literare institutionalizate, are posibilitatea de a reintra in lumea literara si in atentia publica. Ov. S. Crohmalniceanu ii propune in 1956 o reabilitare la revista \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c. In jurnalul lui Nicolae Balota, se pune pentru prima data problema reactualizarii: \u201ec\u00e2t timp a fost persecutat, amenintat, umilit si obidit, Blaga s-a purtat cu demnitatea unei victime nobile; dar acum c\u00e2nd ii dau t\u00e2rcoale sirenele periculoase ale partidului, si mai ales intr-un viitor ipotetic in care actiunea lor nefasta ar putea sa se intensifice, c\u00e2nd ii vor da tot sau aproape tot ce doreste, va mai fi el oare la fel de tare?\u201c (Nicolae Balota, \u201eCaietul albastru\u201c). Urmeaza o serie de discutii si declaratii. Blaga incearca sa se apropie de Crohmalniceanu, insa, la sfatul lui Noica si al Monicai Lazar, acesta alege sa nu faca niciun compromis. Mai mult, deschiderea unui dosar special in cazul scriitorului este semnul clar al conditiilor reabilitarii. Pentru ca, dupa cum se va vedea in deceniul sapte, reabilitarea imaginii lui Blaga ar fi avut sa insemne o retorica a convertirii: autorul cu inclinatii \u201efasciste\u201c si \u201elibertate excesiva\u201c avea sa devina, in textele lui Crohmalniceanu, un reactionar si un sustinator al noii \u201eestetici\u201c, pe masura ce aceasta devenea mai permisiva si sustinea tot mai mult un legam\u00e2nt national dec\u00e2t unul pro-sovietic.
\nNicolae Manolescu, in \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c, referindu-se exclusiv la opera poetica a lui Lucian Blaga, face urmatoarele afirmatii: \u201eIntre 1848 si 1961 nu s-a publicat niciun r\u00e2nd despre poezia lui Blaga. Ultima referinta este a lui G. Calinescu din \u00abContemporanul\u00bb, daca nu punem la socoteala protestul unui Nestor Ignat, scandalizat prin anii ’50 de eventualitatea reluarii \u00abtraditiei\u00bb decadente, ori necrologurile rostite de Ion Ag\u00e2rbiceanu si de Aurel Rau la inmorm\u00e2ntarea poetului\u201c. Excluz\u00e2nd poemul \u201eNoapte\u201c, publicat de Baconsky, si cronicile aparute la publicarea traducerii lui \u201eFaust\u201c, afirmatia este corecta si, implicit, halucinanta. De asemenea, este punctul de pornire al receptarii lui Blaga in anii saizeci: autorii tineri care l-au citit pe ascuns pe poet si, in cazul cercului de la revista \u201eSteaua\u201c, au inceput sa scrie pe urmele sale (traditional-mistici) si care au gasit \u2013 in momentul depasirii reinghetului ideologic din ’57-’59 \u2013 resursele puternice pentru o noua formula lirica. Mai mult, prin faptul ca imaginea sa nu a fost compromisa de niciun pact cu autoritatea comunista (implicit, adoptarea esteticii compromisului tematic si stilistic), poetul implinea modelul perfect al mentorului: \u201eIncep\u00e2nd cu anii ’60, tot mai ferm din 1965, literatura a adus in prim-plan un alt tip de reprezentare, care conserva moduri de existenta si valori marginalizate sau condamnate politic, absente (pentru ca interzise) din alte tipuri de discursuri publice. Astfel se explica (sumar, desigur) difuzarea in tiraje impresionante, audienta remarcabila si rolul exceptional care i-au fost recunoscute literaturii in epoca\u201c (Sanda Cordos, \u201eLumi din cuvinte \u2013 Reprezentari si identitati in literatura rom\u00e2na postbelica\u201c). La fel, audienta poetului va fi tot mai ridicata din momentul in care critica literara incepe din nou sa-i discute opera. Insa aceasta discutie, limitata si directionata inca puternic de precautia in fata cenzurii, sufera de un complex al omisiunii. Interpret\u00e2ndu-i scrierile, exegetii nu fac rabat de la o logica paguboasa a directiilor ideologice vizibile.
\nCea mai discutata formula recuperatoare este, desigur, cea a lui Ov. S. Crohmalniceanu. Criticul care incercase in repetate r\u00e2nduri sa-l \u201escoata\u201c pe Blaga din tacerea impusa si care esuase, din moment ce conditiile publicarii compromiteau imaginea disidentei, publica in 1963 o scurta monografie si, implicit, o analiza stilistica. Insa, incerc\u00e2nd sa traduca imaginea poetului ca pe cea a unuia din cei mai importanti autori ai perioadei recente (contextual), acesta se impiedica de reinterpretari ghidate. De exemplu, criticul acorda o importanta deosebita unor detalii care, scoase din contextul literar, puteau servi ideologiei national-socialiste. Mai mult, uneori simple aproprieri metafizice ale conditiei umane sunt notate ca expedieri abstracte ale burgheziei: \u201eTeama de viitor a lumii burgheze, poetul o proiecteaza in plan cosmic. De aici sentimentul obsesiv al destramarii universale, c\u00e2ntat in versurile lui. \u00abIn marea trecere\u00bb nu e dec\u00e2t sublimarea in plan existential, metafizic, a acestui reflex social\u201c (Ov. S. Crohmalniceanu, \u201eLucian Blaga\u201c). Reflexul ideologic, reteta limbajului de lemn si retorica ce intervine chiar impotriva textului insusi fac din aceste interpretari momente importante doar intr-o logica a aparitiei exegezelor literaturii lui Blaga. In rest, tendentionismul depaseste cu mult onestitatea interpretrii: \u201e\u00abIn marea trecere\u00bb, \u00abLauda somnului\u00bb, \u00abLa cumpana apelor\u00bb nu sunt dec\u00e2t sublimari in plan metafizic ale unor reactii sociale, abstractizate, desprinse oarecum de continutul lor initial\u201c (Ov. S. Crohmalniceanu, \u201eLucian Blaga\u201c). Alex Goldis, in \u201eCritica in transee\u201c, observa aceste date si le pune pe seama unei interpretari a \u201eimbl\u00e2nzirii\u201c lui Blaga. Adica, vr\u00e2nd sa justifice demersul sau analitic, Crohmalniceanu pune pe seama maturizarii conceptuale a autorului intoarcerea catre un socialism inexistent \u2013 in fapt: \u201eDupa ce a inventariat in prima parte a monografiei Lucian Blaga scaderile de conceptie filozofico-ideologica ale poetului \u2013 scuz\u00e2ndu-l pe alocuri prin blamarea epocii nefaste in sine (alta tehnica clasica de recuperare a scriitorilor pierduti pentru marxism-leninism) \u2013, Crohmalniceanu nu face dec\u00e2t sa le caute ecourile in opere\u201c. Insa tocmai aceasta cautare artificiala da caracterul \u201eslab\u201c al exegezei, in fond, doar o \u201erecuperare\u201c a legaturilor inexistente.
\nTotusi, aceasta deschidere va continua sirul publicarilor (reeditari incepute in anul 1962) masive din Lucian Blaga. Nu doar o generatie a anilor saizeci (putini s-au incumetat aici la inceputul deceniului), dar si critici ca Nicolae Manolescu, Marin Mincu, Eugen Simion, Eugen Negrici, s.a.m.d. vor putea sa scrie despre autorul at\u00e2t de controversat cu doar un deceniu sau doua inainte. Si, culmea, acesti critici au aratat tocmai faptul ca a vorbi despre opera lui Blaga nu implica un act ideologic: niciunul din cei enumerati nu si-a constituit discursul pun\u00e2nd in lumina vreo optiune \u201eburgheza\u201c a literaturii acestuia (de altfel, inexistenta). Mai mult, insusi constructul filosofic al autorului permisese \u2013 chiar si in contextul reevaluarilor cenzurii anilor saptezeci \u2013 construirea imaginii exacerbate a importantei operei blagiene pentru consolidarea culturii rom\u00e2ne (ca emulatie nationalista, resursa protocronista exponentiala). Acest fapt este observat chiar de Nicolae Manolescu, cel care, in anii ’80, in duet cu Eugen Simion au scris cele mai clare texte despre poezia lui Lucian Blaga: \u201eAnalizele propriu-zise vor lipsi p\u00e2na mai t\u00e2rziu. Vor fi in schimb discutate, si inca intr-o maniera destul de rebarbativa, orfismul (N. Balota), misticismul rilkean (S. Cioculescu) si celelalte aspecte mai degraba conceptuale dec\u00e2t literare. Meritul acestei critici, nu la fel de sigure pe ea precum aceea dinainte de razboi, va fi totusi de a-l reaseza pe Blaga in panteonul poeziei rom\u00e2nesti\u201c (Nicolae Manolescu, \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c). Incercarile lui Balota si Cioculescu despre care vorbeste criticul insa sunt de departe cele mai substantiale din epoca. Desi sufera de un complex teoretic si de o sterilitate implicita (din moment ce apeleaza mereu la trimiteri literare pentru a explica, in bricolajul impus, constitutia ideatica), acestea sunt primele scrieri care il indeparteaza pe Blaga de orice \u201edogmatism necesar\u201c: \u201eMult mai semnificativa in economia noii politici literare a regimului a fost insa anexarea postuma a lui Lucian Blaga, al carui discurs liric panteist, orfic si oracular (vezi Manolescu) convenea noului autohtonism ceausist. Spre deosebire de Arghezi, autorul \u00abPoemelor luminii\u00bb\u00a0 nu fusese maculat de compromisul cu dogmatismul stalinist (abstractie fac\u00e2nd de cele c\u00e2teva articole conjuncturale de captatio benevolentiae), fiind prin aceasta un model cu mult mai atractiv pentru noua generatie lirica\u201c (Paul Cernat, \u201eExplorari in comunismul rom\u00e2nesc\u201c).
\nProblematica pe care a nascut-o cazul Blaga in anii saizeci, c\u00e2nd exponentii lumii literare rom\u00e2nesti s-au vazut datori sa reevalueze situatia creata din 1948, este punctul central in reevaluarea canonica a literaturii trunchiate de implementarea realism-socialismului si a politicii comuniste. Revendicari culturale firesti ale unei societati in tranzitie, acestea au ajuns astazi repere indispensabile ale g\u00e2ndirii secolului XX in Rom\u00e2nia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Situatia complicata a lui Blaga pare insa sa se schimbe in prima jumatate a anilor cincizeci. Eforturile lui Calinescu de a relua publicarea lui Blaga (c\u00e2teva scrieri originale, alaturi de Arghezi si Philippide) intr-o sedinta a Ministerului Culturii (numita \u201econsfatuire de creatie\u201c) din 1954 (dupa ce Baconsky a publicat in \u201eAlmanahul literar\u201c poemul \u201eNoapte\u201c), insistentele… Cite\u0219te mai mult »Recuperarea operei lui Lucian Blaga in anii saizeci (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2567,9699,9752],"class_list":["post-17163","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-calinescu","tag-opera-lui-blaga","tag-publicarea-lui-blaga"],"views":1989,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17163","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17163"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17163\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17163"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17163"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17163"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}