{"id":17153,"date":"2013-11-23T12:24:44","date_gmt":"2013-11-23T10:24:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17153"},"modified":"2013-11-23T12:24:44","modified_gmt":"2013-11-23T10:24:44","slug":"povestea-ca-adevar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/povestea-ca-adevar\/","title":{"rendered":"Povestea ca adevar?"},"content":{"rendered":"

Editurile semnificative din Rom\u00e2nia au un numar considerabil de aparitii dedicate teologiei si educatiei clericale, perfectiunii spirituale, exegezelor biblice (de la Augustin la C.S. Lewis) si, recent, parabolelor si adevarului ca poveste. Daca la aceasta efervescenta adaugam noile tomuri de dezvoltare personala rapida, am putea crede ca intentia acestor edituri si autori e de a anticipa o iminenta intrare colectiva \u00een paradis. Propun o scurta repriza de reflectii rationale \u00eenainte de marea relaxare spirituala. Dintre toate expresiile g\u00e2ndirii si imaginatiei umane, religia pare a fi cea mai dogmatica si mai \u00eendepartata de \u00eentelegerea recenta a realitatii. O dogma e, prin definitie, de acceptat fara nicio obiectie, dar e datoria ratiunii sa-si asume riscul criticii si al dezbaterii. Am trei argumente pentru care, ca observator al lumii literare, sociale si politice din Rom\u00e2nia, cred ca este vital ca sustinerile si adevarul naratiunilor biblice sa ne preocupe \u00een mai mare masura dec\u00e2t maniera literara \u00een care au fost scrise, dec\u00e2t exegeza, lingvistica sau estetica lor.
\nArgumentul social si politic<\/strong>
\n\u00cen Rom\u00e2nia, ultimul recensam\u00e2nt al populatiei din 2011 arata ca 86% din cetateni se declara ortodocsi. \u00cen multe state, apartenenta la un cult religios sau altul poate face viata unui om mai usoara sau mai grea. Nu e nevoie sa enumeram aceste tari, e suficient sa citim stirile. De fapt, ar trebui sa \u00eencepem cu stirile locale, \u00eentruc\u00e2t nici recentele dezbateri pe marginea constitutiei nu indica o mare toleranta \u00een viitor. Democratia \u00eensasi, zdruncinata \u00een ultimul an, risca sa se cutremure si mai mult daca factorul religios va continua sa se amestece subtil si constant \u00een actiunile statului. Biserica si reprezentantii sai nu sunt un simplu vector literar, al scrierilor vetero- sau nou-testamentare, interpretabile \u00een cheia unei simple parabole literare. La aproape doua secole de c\u00e2nd \u00een Occident secularizarea este considerata un partener al democratiei, la noi, aceasta transformare e privita cu teama. De naratiunea biblica se folosesc \u00eenca ideologii si bisericile interesate \u00een a obtine satisfactii de bunastare si putere, iar exegeza Bibliei nu pare a avea sf\u00e2rsit. Dupa doua mii de ani, misterul s-a ad\u00e2ncit at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t avem, paradoxal, una dintre cele mai solide dogme create vreodata. Atunci ma \u00eentreb cu nedisimulata stupoare: de ce cruciadele si razboaiele religioase, inchizitia si nedreptatile din ultimii doua mii de ani nu sunt suficiente pentru ca filosofii, scriitorii si criticii de arta sa \u00eenceteze a o re-povesti, sa aleaga alte subiecte de exegeza? De ce este acceptata diferenta proclamata de diverse secte si curente, la fel de drastica precum cea dintre pag\u00e2ni si crestini acum doua milenii?
\nDate din luna iunie 2013 arata ca rom\u00e2nii acorda Bisericii locul trei \u00een topul \u00eencrederii \u00een institutiile din sfera sociala; peste 48% din ei declarau ca participa o data pe luna la slujbe si 86% sunt de acord cu predarea religiei \u00een scoli (conform Inscop Research). Dar orele de religie nu dau multe sanse copiilor sa se dezvolte ca fiinte coerente, rationale, ci le impun definitii, superstitii, minuni improbabile. O \u00eentelegere fortata, pur literara poate deveni superstitie. \u00cen ignoranta fata de cunostintele despre lumea naturala probate \u00een ultimele doua sute de ani de darwinism, actorii ecleziastici trag o cortina moderna peste monoloage tautologice despre salvarea sufletului de entitati supra-naturale. Contrastele sunt spectaculoase: \u00een timp ce unii se \u00eenscriu benevol pe liste pentru a ajunge pe Marte, ca sa exploreze viitorul, altii stau la coada la lumina de Pasti, \u00eentunec\u00e2ndu-si prezentul.
\nConstiinta si intimitatea nu pot fi instrumentate prin institutii si canoane. \u00cen Occidentul laicizat, spiritul religios si functia originara a crestinismului s-au scindat de mult prin ceea ce s-a numit \u201edez-vrajirea\u201c lumii (1). Aici s-au compatibilizat anumite forme si pasiuni ale imaginarului cu rationalitatea de tip politic: pasiunile necesare (eroismul, curajul, onoarea, respectul institutiilor etc.) cu anumiti constituenti ai fictiunii, analogiei si simbolurilor, ce pot fecunda benefic inteligenta abstracta, judecata si rationamentul (2). La noi, dimpotriva, prezentul indica o reluare abundenta a terapiei prin invizibil, ceea ce ne face sa ram\u00e2nem iar \u00een urma. \u00cen timp ce \u00een ultimii ani, \u00een Occident s-a \u00eentrevazut deja o religie civila, noi digeram \u00eenca ritualul ortodox.
\nArgumentul literar<\/strong>
\nPrivind cartile ca pe un prieten, am citit si voi citi o mare parte a zilelor si noptilor. Dar a crede ca textele biblice au valoare de adevar ar fi un act de naivitate. Cu toate descoperirile din fizica, astronomie, medicina si neurologie, religia nu mai e o paradigma viabila. Din \u00eent\u00e2mplari miraculoase nu poate rezulta o tamaduire autentica. E posibil sa fii mai bl\u00e2nd si milostiv, dar aceasta se poate si fara a crede \u00een simboluri religioase. Nu e o minune, ci doar munca cu sine si educatie a propriului spirit. Citez, aproximativ, o vorba memorabila a lui Andrei Plesu: conteaza mai mult ce facem \u00een intimitate, acolo suntem cei adevarati si numai noi stim de ce suntem de fapt \u00een stare. C\u00e2t prezent nu irosesc cei ce se consoleaza cu \u201elumea de dincolo\u201c… Si care lume de dincolo? E datoria celui care crede \u00een \u00eenviere sa dovedeasca ca ea exista, altfel, ram\u00e2ne o iluzie personala ce subsumeaza iluzionarea colectiva.
\nDe aceea, totusi, nu pot fi de acord cu autorul \u201eParabolelor lui Iisus. Adevarul ca poveste\u201c si recente sale articole (3), c\u00e2nd sugereaza, ambivalent: \u201esa luam \u00een serios caracterul revelat al textelor sacre \u2013 ceea ce e un minim gest de politete…, caci acorda credit modului lor de constituire si respecta intentia difuzarii lor\u201c (p. 42). Alte produse ale creativitatii umane, poezia, arta, literatura admit macar ca sunt fictiune. Adevarul nu poate fi poveste, el e realitate sau nu e deloc; stilul elegant si erudit nu compenseaza lipsa valorii de adevar si a ratiunii. Poti contempla concepte si idei, dar a le mixa \u00een laboratoare hibride, jumatate-mag-jumatate-om e un pas urias si riscant.
\nUnii autori contemporani prelungesc sistematic aceasta asa-zisa obsesie a pierderii spiritului \u00een societatea post-religioasa. Pentru ei, literatura, inclusiv cea religioasa, este un intensificator de emotii, o sursa singulara de creativitate. \u201eScrisul\u201c, spune o romanciera poloneza, \u201ee un mod egoist de a ma exprima\u201c (4). Desi exista si alte produse, la fel de incitante pentru creativitate si cu un parcurs mai putin riscant asupra psihicului, mai plin de adevar, se prefera depasirea ignorantei stiintifice prin credinta \u00een naratiune. Cred ca merita sa ne \u00eendreptam spre alte surse de fictiune si exegeza. Ne sperie distantele enorme p\u00e2na la stele, calculabile \u00eensa cu enorma precizie si ne aruncam \u00een bratele arhitectilor religiosi, complet imaginativi. Dar ne putem bucura mai mult de o carte scrisa la persoana \u00eent\u00e2i, de o poveste a propriilor slabiciuni, a propriei vieti explorate si recreate, putem bea o cupa a daruirii si bunatatii \u00een afara arhitecturii ecleziastice, sublimele c\u00e2ntari bizantine pot rasuna si \u00een sali de concerte, fara greoaie liturghii ce suspenda firescul g\u00e2ndirii si corpului.
\nArgumentul stiintelor<\/strong>
\nUnele idei devin inutile pentru ca sunt anacronice. Medicina umana, cosmologia recenta, descoperirile fizicii, care ne-au ajutat sa ne \u00eentelegem pe noi si universul dovedesc lipsa de temei a faptelor pretinse \u00een Biblie. Stiinta si tehnologia sunt \u00eentr-o ascensiune fara precedent, iar cine se multumeste sa le foloseasca tacit roadele, e bine sa stie ca tehnologia are legatura cu religia: o anuleaza. \u00centr-o tara \u00een care, \u00een urma cu doar doi ani, 42% din cetateni credeau ca Soarele se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul Pam\u00e2ntului (2010, raport al Universitatii din Bucuresti privind alfabetizarea stiintifica), editurile si media pot populariza si altceva dec\u00e2t scrieri religioase. Literatura, arta sunt mai mult un prilej de relaxare dec\u00e2t un mijloc de cunoastere a lumii, iar dogmele religioase nu pot fi o solutie la tulburarile modernitatii, la nevoia de discernam\u00e2nt si libertate.
\nLipsa de sustinere \u00een plan real, stiintific a Bibliei este mai mare dec\u00e2t lipsa ei de sustinere \u00een plan politic si literar. Exista o comunitate restr\u00e2nsa de practicieni ai ideilor si creativitatii, detinatori ai unei opinii mai \u00eendreptatite despre originea lumii si despre ce se \u00eent\u00e2mpla cu noi dupa ce murim. E mult de explicat si nu sunt cea mai \u00een masura sa o fac. Ar fi bine ca oamenii de stiinta sa iasa mai des \u00een public, sa descrie \u00een limbaj accesibil cu ce se ocupa si la ce concluzii ajung. Din acest unghi, revirimentul religiei se datoreaza si aparitiilor lor publice rare si timide.
\nNe putem bucura mai mult de culorile curcubeului c\u00e2nd \u00eentelegem structura luminii si fascinatia este mai mare c\u00e2nd stim ca soarele este o sfera uriasa de hidrogen cu ardere lenta datorita careia exista viata pe pam\u00e2nt. \u00centunericul noptii e mai poetic daca stiu ca lumina galaxiilor \u00eenconjuratoare nu ne-a ajuns \u00eenca suficient pentru a lumina si cerul noptii.
\nC\u00e2nd teologii mentin superstitii, scriitorii si filosofii au o responsabilitate inevitabila: prin limbaj, ei nu se exprima doar pe ei \u00eensisi, ci formeaza opiniile generatiei viitoare.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Marcel Gauchet, \u201eLe d\u00e9senchantement du monde\u201c, 1985 (termenul initial apartine lui Max Weber).
\n2. J.-J. Wunenburger, \u201eImaginaires du politique\u201c, 2001.
\n3. Andrei Plesu, \u201eDialog despre parabole\u201c, \u201eModelul Galeriu\u201c, \u201eDilema veche\u201c nr. 489\/496, 2013.
\n4. Olga Tokareczuk, \u201eDilemateca\u201c nr. 83\/aprilie 2013.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editurile semnificative din Rom\u00e2nia au un numar considerabil de aparitii dedicate teologiei si educatiei clericale, perfectiunii spirituale, exegezelor biblice (de la Augustin la C.S. Lewis) si, recent, parabolelor si adevarului ca poveste. Daca la aceasta efervescenta adaugam noile tomuri de dezvoltare personala rapida, am putea crede ca intentia acestor edituri si autori e de a… Cite\u0219te mai mult »Povestea ca adevar?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9748,9747,9746],"class_list":["post-17153","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-carti-editate-in-romania","tag-despre-edituri","tag-edituri-din-romania"],"views":1171,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17153","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17153"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17153\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17153"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17153"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17153"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}