{"id":17149,"date":"2013-11-23T12:20:07","date_gmt":"2013-11-23T10:20:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17149"},"modified":"2015-01-15T15:59:24","modified_gmt":"2015-01-15T13:59:24","slug":"in-dosarul-nuclear-iranian-divergentele-persista","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-dosarul-nuclear-iranian-divergentele-persista\/","title":{"rendered":"In dosarul nuclear iranian, divergentele persista"},"content":{"rendered":"

Bruma de optimism aparuta in relatiile intre Iran si Occident s-a risipit destul de repede. Prea complicatul \u201edosar nuclear iranian\u201c nu si-a gasit rezolvarea nici in cea de a doua runda de negocieri de la Geneva, din 8-10 noiembrie. Daca este sa dam crezare presei, delegatia franceza ar fi la originea esecului sau, cum spun unii, a unei pauze de zece zile p\u00e2na la\u00a0 reluarea negocierilor intr-o a treia runda.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Washingtonul, potrivit declaratiilor secretarului de stat John Kerry, ar fi vrut ca lucrurile sa mearga mai rapid. Israelul urmareste sa nu mearga deloc. Ministrul de externe francez Laurent Fabius declarase inca din timpul negocierilor ca nu are \u201enicio certitudine\u201c ca marile puteri si Iranul vor ajunge in aceasta etapa la un acord. Declaratie care particulariza pozitia delegatiei franceze. Si c\u00e2te eforturi fusesera facute pentru organizarea negocierilor! De doua luni, se spune, Kerry lucrase la dosarul iranian. Neobositul secretar de stat facuse mai multe vizite in\u00a0 Orientul Mijlociu, via Tel Aviv, iar c\u00e2nd a inceput runda a doua de negocieri a renuntat la o vizita in Maroc pentru a se alatura echipei negociatorilor americani. In aceasta situatie, desi nu era prevazut, ministrul rus de externe Serghei Lavrov s-a deplasat si el la Geneva. Deocamdata, toate aceste eforturi au fost naruite. Teheranul a facut Parisul responsabil pentru am\u00e2narea negocierilor, iar liderii iranieni s-au repliat pe pozitii radicale: programul nuclear este o chestiune esentiala a independentei nationale. Astfel de reactii arata ca \u201enodul iranian\u201c este greu de dezlegat, ca firele lui sunt amestecate in urzeli de interese mai mari dec\u00e2t accesul Iranului la beneficiile energiei nucleare.
\nDivergente de fond<\/strong>
\nConditiile acordului care, daca ar fi adoptat,\u00a0 ar conduce la punerea sub control a programului iranian nuclear au fost: eliminarea totala a dimensiunii militare (nu si a celei civile!) in\u00a0 schimbul ridicarii (partiale?) a embargoului Statelor Unite si europenilor in privinta v\u00e2nzarii de petrol iranian. Dupa int\u00e2lnirea presedintelui Hassan Rouhani cu presedintele francez Hollande si, mai ales dupa convorbirea telefonica avuta de acesta cu presedintele american Barack Obama, fusese constituit\u00a0 un mecanism de negocieri in format 6+1, cu participarea membrilor plini ai Consiliului de Securitate, Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie si Franta, plus Germania, pe de o parte, si Iranul, pe de alta. S-a convenit ca negocierile sa beneficieze de moderarea doamnei Catherine Ashton, sefa diplomatiei Uniunii Europene. Totul parea sa intruneasca datele minime ale unei reusite. Doar Israelul era nemultumit. Declaratiile premierului Benjamin Netaniahu au fost intransigente pe tot parcursul negocierilor asa inc\u00e2t am\u00e2narea adoptarii proiectului de acord a fost salutata la Tel Aviv. Cine stie, tot am\u00e2n\u00e2nd poate nu mai este adoptat. Secretarul de stat american abia si-a ascuns dezamagirea iar doamna Ashton, delicata, a z\u00e2mbit cu inteles c\u00e2nd i s-a pus o intrebare privind pozitia de ultim moment a Frantei. Cred ca traduc corect acest gest: pacat, proiectul, intr-o forma minimala, fusese deja agreat in principiu de participantii la negocieri! Interventia Frantei se va fi bucurat de multa apreciere la Tel Aviv. Nicio negociere, insa, nu ajunge la un rezultat fara compromisuri. Teheranul fusese de acord sa puna sub control international programul sau nuclear dar, dupa esecul negocierilor a revenit la pozitia ferma de a nu\u00a0 renunta la programul civil, fac\u00e2nd din acesta, asa cum am mai spus, o problema de independenta nationala. Esentialul acordului cu Teheranul consta in inlaturarea pericolului militar nuclear, iar pentru aceasta, at\u00e2t Statele Unite c\u00e2t si europenii acceptasera ridicarea (macar partiala) a embargoului. Parisul a avut mai putina incredere in Iran dec\u00e2t a avut Washingtonul, cel care are inca nerezolvat contenciosul de acum trei decenii provocat de asaltul asupra Ambasadei SUA la Teheran si tinerea ca ostatici a personalului diplomatic mai bine de un an de zile. \u201eAsupra celor doua obiective (eliminarea dimensiunii militare a programului nuclear iranian si ridicarea embargoului, n.n.), a declarat un diplomat occidental prezent la Geneva, cele cinci puteri au fost de acord, dar nu si asupra modalitatilor pentru atingerea acestora. Pentru a obtine un acord cu Iranul, unele state, printre care Marea Britanie, au fost pregatite pentru o mare suplete… Franta a ridicat cele mai constr\u00e2ngatoare conditii tehnice\u201c. Fara sa-si precizeze ratiunea schimbarii de pozitie, ministrul de externe\u00a0 Laurent Fabius si-a pus in garda omologii american, rus, chinez, britanic si german in privinta unui \u201ejeu de dupes\u201c, pe rom\u00e2neste tragere\u00a0 pe sfoara, care putea veni din partea Iranului.
\nO explicatie si o precizare<\/strong>
\nDe ce este Franta at\u00e2t de intransigenta, de ce are pozitia cea mai dura, se intreaba un ziarist de la \u201eNouvel Observateur\u201c. Am ales intentionat explicatia data de publicatia franceza. Cum este moda \u201eliniilor rosii\u201c, Parisul cere Iranului sa nu continue constructia uzinei (reactorului?) de la Arak iar inginerii iranieni sa nu aiba acces la uraniul imbogatit cu 20%, deja produs in Iran.\u00a0 Aici fixeaza Parisul \u201elinia rosie\u201c peste care Teheranul sa nu treaca. Dar, presedintele Rouhani tocmai acesti doi piloni ai programului nuclear ii apara cu inversunare. Este de presupus ca divergentele vor avea consecinte serioase. Probabil, in estimarile ministrului Fabius, continuarea constructiei uzinei de la Arak si posibilitatea inginerilor iranieni de a utiliza uraniul imbogatit sunt manevrele acelui invocat \u201ejeu de dupes\u201c. Aceasta ar fi o explicatie. Dar mai sunt si alte aspecte de luat in seama. Sa continuam cu opiniile ziaristului de la \u201eNouvel Observateur\u201c, de altfel extrem de interesante.
\n\u201eFranta se teme ca, presate sa se retraga din Orientul Mijlociu sau macar sa-si reduca <<amprentele>> (subtila ironie!), cum spun specialistii, Statele Unite ar putea accepta un acord cu potential periculos. Chestiunea se pune in termenii urmatori: Iranul poseda deja capacitati tehnice care ii permit, daca Ayatolahul hotaraste, sa construiasca o arma intr-un timp relativ scurt (un an, potrivit CIA) sau numai c\u00e2teva luni pentru a obtine materie fisionabila militara; c\u00e2t timp, in plus, trebuie luat in calcul pentru ca vecinii sai sa se simta in siguranta pe termen lung si ca Arabia Saudita si Turcia\u00a0 sa se decida sa se lanseze in propria cursa pentru a dob\u00e2ndi propria bomba? De raspunsul la aceasta intrebare depind cererile concrete, liniile rosii pretinse Iranului: dar\u00e2marea constructiilor, dezactivarea instalatiilor, transferul de materiale… Prin revendicarile sale tehnice, Franta pare sa urmareasca impunerea unor termene c\u00e2t mai lungi pentru ca Statele Unite sa nu se dezangajeze in Orientul Mijlociu\u201c. Parisul, ca si alte state, este ingrijorat de ofensiva agresiva a siitilor in regiune. Sa continuam cu analiza publicatiei franceze. \u201eAdopt\u00e2nd aceasta pozitie intransigenta, Franta intelege sa se plaseze in postura de protector \u2013 sau cel putin de purtator de cuv\u00e2nt \u2013 al tarilor din regiune ingrijorate de ascensiunea Iranului, care se simt abandonate de Statele Unite. Aceasta este valabil, bineinteles, pentru Israel dar, mai nou, si pentru\u00a0 Arabia Saudita pe care echipa lui Fran\u00e7ois Hollande \u2013 Jean-Yves Le Drian (ministrul Apararii, n.n.) si in special Laurent Fabius le consulta cu regularitate. Arat\u00e2ndu-se intransigent in dosarul nuclear iranian, Parisul incearca, deci,\u00a0 sa impuna ca interlocutor privilegiat Ryadul, ceea ce ar intari considerabil pozitia sa diplomatica \u2013 si comerciala \u2013 in regiune. Si aceasta este o parte din jocurile ascunse ale acestor negocieri istorice\u201c.
\nEste oare intempestiva sau calculata declaratia ministrului Fabius in urma careia Geneva-2 s-a incheiat fara rezultatele scontate? Mai direct spus: a impiedicat ministrul francez realizarea acordului? Evident, la Quai d’Orsay se afirma ca nu. Din\u00a0 revista citata mai sus am retinut urmatoarea precizare : \u201eTotul s-a jucat\u00a0 in int\u00e2lnirea en t\u00eate \u00e0 t\u00eate de s\u00e2mbata, 9 noiembrie, dintre Laurent Fabius si John Kerry, in camera de hotel a acestuia din urma. Dupa ce ministrul francez a prezentat rezervele si propunerile sale, sefii celor doua diplomatii au\u00a0 inteles mai bine rafinamentul pozitiei respective, apoi si-au dat m\u00e2na\u201c.\u00a0 Se vede ca secretarul de stat american Kerry si-a luat mai usor o piatra de pe inima pentru ca, mai mult ca sigur, in discutiile paralele cu negocierile nu reusise sa-l convinga pe premierul Netaniahu ca a luat toate masurile pentru ca acordul sa fie suficient de constr\u00e2ngator si sa faca inoperant programul nuclear militar iranian. Adica sa garanteze anularea\u00a0 amenintarii Iranului la adresa Israelului.
\nSa asteptam dezvoltarile din runda a treia. Si, pentru ca p\u00e2na acum au tacut, sa asteptam si pozitiile Germaniei, Marii Britanii, Chinei si Rusiei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bruma de optimism aparuta in relatiile intre Iran si Occident s-a risipit destul de repede. Prea complicatul \u201edosar nuclear iranian\u201c nu si-a gasit rezolvarea nici in cea de a doua runda de negocieri de la Geneva, din 8-10 noiembrie. Daca este sa dam crezare presei, delegatia franceza ar fi la originea esecului sau, cum spun… Cite\u0219te mai mult »In dosarul nuclear iranian, divergentele persista<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[9745,4,9744,9743],"class_list":["post-17149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-dosarul-nuclear-iranian","tag-editorial","tag-iran","tag-john-kerry"],"views":1771,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17149"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17149\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}