\u201e\u00cencep\u00e2nd de prin anul 1976\u201c \u2013 ne \u00eencunostiinteaza dl Nicolae Carlan \u00een \u201eBucovina literara\u201c 1-7\/2013 \u2013 \u201eam \u00eencercat si am izbutit sa public p\u00e2na acum din comoara fabuloasa de manuscrise ramase de la Nicolae Labis \u2013 pastrata \u00een colectiile Muzeului din Suceava \u2013 o seama de inedite, neverosimil de numeroase, unele de o surprinzatoare maturitate artistica iar altele de o forta anticipativa de neimaginat (vezi, \u00eentre altele, grupajul \u00abDor cazut\u00bb, \u00een Nicolae Labis, album memorial editat de revista \u00abSecolul XX\u00bb, Bucuresti, 1987, pp. 88-129 si \u00abVirtuti si virtualitati poetice \u00een manuscrisele lui Nicolae Labis\u00bb, Suceava, Editura Bucovina Viitoare, 1998, \u00een special pp.38, 41, precum si placheta \u00abDoina \u00eent\u00e2rziata\u00bb \u2013 versuri inedite \u2013 Suceava, Editura Lidana 2005) acord\u00e2nd prioritate deosebita \u00een special pieselor cu alura finalizata si fara implicare proletcultista (de fapt, cele mai multe poezii labisiene afectate\/infectate de morbul proletcultist au ramas \u00eencorporate si vor trebui deshumate de acolo \u2013 \u00een paginile revistelor de epoca pe care poetul de la Malini a fost si el constr\u00e2ns sa accepte a le deservi, la comanda, mai ales \u00een perioada de \u00eenceput a activitatii sale creatoare: 1950\u20131954)\u201c. Sunt mai multe lucruri de remarcat \u00een cele spuse (scrise) de dl Nicolae C\u00e2rlan, profesor si cercetator cu merite indiscutabile si imprescriptibile \u00een valorificarea si distribuirea, anevoioasa, a mostenirii literare a lui N. Labis. Mostenirea implica si sugestia ca \u00een aceasta privinta volumele str\u00e2nse, \u00eengrijite si publicate dupa moartea lui Labis de infatigabilul prieten si poet Gh. Tomozei nu definesc integral si nici, cu at\u00e2t mai putin, nu epuizeaza si \u00eencheie profilul complex si contradictoriu \u00een chip dramatic si tragic al marelui poet din Malini. Asa si este, indiscutabil: un poet adevarat ca el nu moare nici macar \u00een \u201eeditia completa si definitiva\u201c ce-l \u00eenchide, ca \u00eentr-un cosciug lasat sa putrezeasca \u00een eternitate. N. Labis e departe de acest \u201esf\u00e2rsit\u201c, din mai multe motive. Printre ele, unul din cele mai puternice este si \u201ecomoara ascunsa\u201c despre care vorbeste dl Nicolae C\u00e2rlan: ca si lada lui Eminescu, comoara ineditelor ramase de la poetul din Malini pare, cum spune, fabuloasa. De mai bine de jumatate de secol aceasta comoara sta ca si ascunsa daca nu si temuta, ca sub interdictia unui blestem. Sa admitem ca e vorba si de blestemul \u201eepocii\u201c, caci comunismul n-a murit, nici pe departe, odata cu moartea poetului. Dar dupa caderea comunismului, \u201eblestemul\u201c s-a prescris, efectele lui, s-ar zice, si-au pierdut puterea malefica asupra \u201ecomorii\u201c edite si, mai ales, inedite a lui Nicolae Labis. Dar daca \u201eepoca\u201c, disparuta \u00een mecanismele ei istorice de functionare, dezleaga lanturile ce-l tin legat de ea, exista, mai puternice dec\u00e2t ea, lanturile prejudecatilor mostenite sau, pur si simplu, nutrite cu buna credinta de o seama de cititori, mostenitori, prieteni si \u00eengrijitori ai poetului. Pudibonzi si plini de grija de a pastra imaculata si, \u00een genere, de neatins imaginea poetului \u00een turnul de fildes al puritatii sale, acestia, sub cuv\u00e2nt ca posteritatea n-are ce cauta \u00een \u201ebucataria\u201c poetului, considera cercetarea si publicarea comorii un act de impietate, chiar blasfematoriu. \u00cen realitate, posteritatea are caderea, iar poetul are cel dint\u00e2i dreptul de a fi cunoscut \u00een toate ipostazele si cautarile lui ramase \u00een comoara pazita si p\u00e2ndita de ochiul curios al lumii: nimic din ceea ce a trecut prin m\u00e2na si pe sub ochii poetului nu trebuie sa ram\u00e2na \u201esecret\u201c, totul, p\u00e2na la ultima chitanta de la spalatorie, trebuie cunoscut si publicat, ca si \u00een cazul poetului national M. Eminescu. Din acest unghi de vedere, ceea ce \u00eencearca si face de un bun numar de ani dl Nicolae C\u00e2rlan cu mostenirea lui Labis este salutar si chiar exemplar, indiferent de murmurul dezaprobator al celor care se tem de, ori privesc cu \u201eoroare\u201c paradigma ce s-ar prea putea sa-i astepte la capatul \u2013 daca exista asa ceva! \u2013 deshumarii integrale si dezvaluirii \u201elaboratorului de creatie\u201c \u00eenchipuit de h\u00e2rtiile, manuscrisele ramase de la Nicolae Labis: paradigma singurului , de fapt unicului! \u2013 autentic poet comunist din literatura rom\u00e2na, poet care si-a trait drama personala cu fiorul tragic si frisonul metafizic de negasit \u00een niciun alt \u201ecaz\u201c de poet afiliat, formal sau din toata inima, crezului sau idealului (?) numit, partial impropriu, comunist. De aceasta paradigma se tem, ori se jeneaza, cu autentic spirit \u201emic-burghez\u201c!, piosii aparatori, pudibonzii cititori canonici si canonizati ai lui Nicolae Labis, care privesc cu ochii rai ori speriati \u201edevastarea\u201c laboratorului de creatie si publicarea a tot ceea ce se gaseste acolo, p\u00e2na la ultima fila de manuscris. Greseste, de aceea, dl Nicolae C\u00e2rlan suspect\u00e2ndu-l pe marele critic si prieten al lui Labis, l-am numit pe Lucian Raicu, socotindu-l si pe el restrictiv ori macar \u201etraduc\u00e2ndu-l\u201c eronat pe autorul singurei carti substantiale scrise \u00een comunism despre poetul comunist de la Malini. Ce spunea \u00een cartea lui, \u201eneterminata\u201c, fiindca epoca \u00eensasi era \u00eenca departe de a fi ea terminata! \u2013 criticul Lucian Raicu? \u201eExista dezordine, o mare dezordine dureroasa (subl. ns.) \u00een masa de poezii ramase de la Nicolae Labis si ne g\u00e2ndim ca ea nu va putea fi niciodata \u00eendreptata dec\u00e2t cu pretul unei noi mutilari a imaginii poetului. Trebuie sa ne obisnuim cu g\u00e2ndul ca aceasta dezordine va \u00eensoti pentru totdeauna \u00eencercarea de a pastra vie poezia lui Labis (…) exista poezii din Primele iubiri \u2013 avertizeaza cu infinita prudenta marele critic \u2013 care nu corespund manuscriselor existente si nu se va sti niciodata (subl. ns.) ce reprezinta exact intentia poetului fata de ele, ce schimbari se datoreaza conjuncturii si ce \u2013 vointei poetului (…) manuscrise despre care nu stim daca sunt redactate la cererea unei redactii sau din propriu impuls (…) Ce reprezinta toate acestea? Fulguratii \u00eent\u00e2mplatoare, momente de mare poem \u00een curs de elaborare, fragmente dintr-un tot pierdut (sau \u00eenca inexistent), variante de toate felurile etc. etc.? Se va spune ca gustul nostru este chemat sa aleaga, dar orice alegere, mai ales daca este foarte decisa (subl. ns.), sacrifica imaginea autentica a poetului\u201c. Aceste semne de \u00eentrebare si acest apel la indecizie productiva din vorbele criticului exprima o forma de protectie si atrag atentia asupra naturii dilematice a poetului si a caracterului agonal, ca un \u201esf\u00e2rsit continuu\u201c al poeziei lui, \u00een care adesea un Esenin sf\u00e2sietor, trist si melancolic se sileste sau e silit, fara constr\u00e2ngeri vizibile, sa fie entuziast si mobilizator ca un Maiakovski agitatoric \u2013 si el un poet tragic, nascut si nu facut de \u201eepoca\u201c ori de constr\u00e2ngerile ei: comandate ori nu, toate poeziile si manuscrisele poetului sunt carne din carnea lui si suflet din sufletul lui zbuciumat si dual, \u00eempartit \u00een chip tragic \u00eentre av\u00e2nturi si caderi, \u00eenaltari si prabusiri petrecute \u00eentr-o goana nesf\u00e2rsita din care cel nascut \u00eentr-o iarna de Sf\u00e2ntul Andrei, nu s-a mai oprit dec\u00e2t sub rotile tramvaiului dintr-o noapte de iarna de 19 decembrie 1956, c\u00e2nd \u201ePasarea cu clont de rubin\/ s-a razbunat, iat-o, s-a razbunat\u201c. Razbunarea pasarii cu clont de rubin este doar una din \u201emortile\u201c ce se \u00eensira ca pe un fir de ata \u00een goana fara oprire (\u201eDar nu m-am oprit la niciun copac…\u201c) prin aceasta lume a geniului rimbaldian al lui Nicolae Labis: mai moare \u00eenca o data, \u00een \u201eMoartea caprioarei\u201c, prefigur\u00e2ndu-si astfel destinul de albatros ucis, pe care lada cu manuscrise i-l confirma cu asupra de masura. Lada cu manuscrise este leaganul re-nasterii poetului. \u00centre manuscrisele redate acum circulatiei de dl Nicolae C\u00e2rlan trece, ca o fantoma prevestitoare \u201eCaprioara padurii cu fruntea plecata\/ si toata era minunat \u00eentristata…\u201c Lucian Raicu avea deplina dreptate sa creada ca orice \u201ealegere foarte decisa\u201c dintre imaginile poetului traind \u00eentr-o goana fara oprire ar fi imprudenta si s-ar face vinovata de \u201esacrificarea imaginii autentice a poetului\u201c, imaginea unui mare poet \u00een care, cum rasuna vocea din comoara manuscriselor, \u201eEuritmiile s-au spart\u201c si care simte \u201eca \u00een cur\u00e2nd, foarte devreme, voi striga\/ Ca melodiile viorii sunt departe,\/ Ca nu cunosc o muzica mai dulce si mai sobra\/ Dec\u00e2t superbul rapait al tobelor,\/ Dec\u00e2t stridentul sunet al tractoarelor,\/ Dec\u00e2t exploziile dinamitelor \u00een munti\u201c. C\u00e2ta \u201etristete minunata\u201c rasuna ca un ecou stins \u00een succesiunea acestor sunete transferabile, carora poetul le face loc \u00eentr-un c\u00e2ntec \u00eentrerupt, \u00eentr-o muzica mai energica dar dezacordata, nu falsa, ci \u00een care dezacordul \u00eentareste chinul rasucit \u00een sine ca un sfredel: \u201eSi-acestea ma \u00eenc\u00e2nta, (\u201erapaitul\u201c, \u201estridentul sunet\u201c, \u201eexploziile dinamitelor\u201c de la… Agnita Botorca! \u2013 n.n.)\/ Dar leganarea lunga a viorii\/ Ce dureroasa-o banuiesc si-n glasul lor mecanic,\/ Ram\u00e2ne mai departe pentru mine ca un chin,\/ Si-as vrea s-o smulg din mine\/ Ca pe un brat inert dar viu,\/ Ca pe un g\u00e2nd ad\u00e2nc dar inutil.\/\/ Scriu toate-acestea pentru mine\/ Deci scriu si pentru altii, multi\/ Care traiesc aceleasi drame ca si noi,\/ Deci n-am sa ma trudesc fara folos\/ Sa ma explic de ce si cum\/ S-au \u00eent\u00e2mplat toate acestea.\/\/ Destul at\u00e2t: stiind c-asa e cel mai bine\/ Ma rasucesc \u00een mine ca un sfredel\/ Si \u00een afara nu se aude dec\u00e2t scr\u00e2snetul neutru uniform\u201c. Acest fragment de capodopera \u00een care poetul vrea sa \u00eenabuse si sa stinga \u00een sine leganarea lunga a viorii, \u201eca pe un brat inert dar viu\u201c, defineste, ca si celelalte redate circulatiei de profesorul sucevean, formatul liric si sufletesc polifonic, imposibil de rupt printr-o \u201ealegere foarte decisa\u201c \u00eentre ceea ce poetul a dorit sa faca din ceea ce epoca (istoria!) a facut din el \u2013 potrivit sentintei celebre a unui mare filozof, altfel \u201edispretuit\u201c dar citit pe ascuns.<\/p>\n
Manuscrisele care \u201ezac\u201c \u00een lada suceveana a lui Nicolae Labis nu ascund , dar dezvaluie si \u00eentaresc profilul amfibiu al unui poet genial, \u201eun poet pe deplin exprimat\u201c, cum spunea divinul critic, care nu vedea nici pe departe \u00een el un poet \u201eterminat\u201c, cum gresit crede dl Nicolae C\u00e2rlan dintr-o prea mare iubire, inabila, pentru autorul \u201ePrimelor iubiri\u201c: vaz\u00e2nd \u00een el un poet format si formulat, marele critic G. Calinescu stia sa citeasca bine si ceea ce nu citise \u00eenca si citim noi abia acum, miraculoasa si edificatoarea lada cu manuscrise ale lui Labis, fabulosul sau laborator de creatie \u00een care cu deplin temei alt mare critic, Lucian Raicu, spunea ca \u201eexista o dezordine, o mare dezordine dureroasa\u201c. Oric\u00e2t de dureroasa ar fi, si tocmai de aceea, aceasta \u201eordine a dezordinii\u201c obtinuta cu pretul unor \u201enoi mutilari\u201c a imaginii este singura ce da seama de \u00eenaltimea ametitoare a unui poet, la fel de mare ca si ad\u00e2ncimea lui prapastioasa. Sirul consecutiv si nesf\u00e2rsit al \u201emutilarilor\u201c asigura supravietuirea poetului at\u00e2t de insolit prin mesajul sau mereu provocator: \u201eR\u00e2d, tin discursuri ori \u00eenjur,\/ Ma-nduiosez \u00een fata frunzelor cazute,\/ Oare mai poate cineva\/ Sa fie-nduiosat de niste frunze?\/ Iar c\u00e2teodata, c\u00e2nd ur\u00e2tul ma dar\u00e2ma\/ Mai fac si lucruri zise \u00abstrengaresti\u00bb\u201c. Cum s-ar putea numi aceste lucruri, \u201einfectate\u201c de morbul proletcultist, zice dl N. C\u00e2rlan, dar \u201estrengaresti\u201c, ce ni-l evoca \u00eentocmai pe \u201e\u00eenc\u00e2lcitul strengar, Arthur\u201c? Strengariile marelui poet ar putea bunaoara sa poarte urmatoarele nume: \u201eComunistului\u201c, \u201ePartidului\u201c, \u201eLui Marx\u201c, \u201eManifest\u201c, \u201eV\u00e2rsta de bronz\u201c, \u201eSchite pentru umanism proletar\u201c, \u201eMarsul celor puternici\u201c, \u201eLenin\u201c, \u201e7 noiembrie\u201c etc. etc. Si printre ele se strecoara aceasta falsa spovedanie, pocainta glumeata, strengareasca si ea p\u00e2na la parodie: \u201eAm sav\u00e2rsit erori, cu talpi crapate\/ Eu am batut un ghimpuit meleag,\/ Vin sa-mi supun acele mari pacate\/ Sub patrafirul rosului tau steag.\/\/ M-am \u00eendoit de mine c\u00e2teodata,\/ \u00cen mine cel de tine zamislit\/ Si n-o sa-mi iert aceasta trista pata\/ Nici faptul ca adesea am murit.\/\/ \u00cen tine am crezut \u00eentotdeauna\/ Si-am repetat prelungile chemari,\/ Dar v\u00e2ntul secetos ori poate luna\/ M-a \u00eentepat \u00een minte ori \u00een nari.\/\/ De ce sa mint, nu sunt al tau, fireste,\/ Te caut \u00eensa-n veci, p\u00e2na si-n vin,\/ Precum \u00eendragostitul ce doreste\/ Iubita ce n-o merita deplin\u201c. Cine-i iubita? Cine-i iubitorul? Ce-a vrut sa spuna aici poetul?! Lunatec, ca Eminescu, Labis cauta, ca Arghezi, Dumnezeul absent. Traduceti aceasta \u201eCeara\u201c: \u201eInsurgent, atent, mai mult dement\/ Contemplu ceara, ceara albinei moarte.\/ A trecut clipa, vine vremea\/ Contemplu ceara stinsa a albinei moarte\/ Stiti voi ce e aici?\/ Tare-s zg\u00e2rcit! Spun prea putin!\/ Ceara, sunt \u00eenecat \u00een ceara\/ Albinelor cu miere dar venin\u201c. Ametitor balans! Poezia, ermetica, enigmatica si misterioasa, muta ca un Sfinx, e datata: 15 sept.1956, cu putin \u00eenainte ca pasarea cu clont de rubin sa-si faca simtit f\u00e2lf\u00e2itul. \u00cen pofida claritatilor de clestar a poeziei sale, a limpiditatii ca dintr-un ochi de apa neclatinata de niciun v\u00e2nt \u2013 Nicolae Labis ram\u00e2ne unul din cei mai mari poeti enigmatici ai nostri. \u201eLada\u201c cu manuscrise restituite de Nicolae C\u00e2rlan \u00eentareste si sporeste aceasta umbra a poeziei lui, confirm\u00e2nd astfel judecata lui G. Calinescu: N. Labis e \u201eun poet pe deplin exprimat\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201e\u00cencep\u00e2nd de prin anul 1976\u201c \u2013 ne \u00eencunostiinteaza dl Nicolae Carlan \u00een \u201eBucovina literara\u201c 1-7\/2013 \u2013 \u201eam \u00eencercat si am izbutit sa public p\u00e2na acum din comoara fabuloasa de manuscrise ramase de la Nicolae Labis \u2013 pastrata \u00een colectiile Muzeului din Suceava \u2013 o seama de inedite, neverosimil de numeroase, unele de o surprinzatoare maturitate… Cite\u0219te mai mult »Nicolae Labis: \u201eDe ce sa mint, nu sunt al tau, fireste…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9741,9742,9740,5130],"class_list":["post-17147","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bucovina-literara","tag-editura-bucovina-viitoare","tag-nicolae-carlan","tag-nicolae-labis"],"views":2594,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17147","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17147"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17147\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17147"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17147"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17147"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}