{"id":1710,"date":"2010-03-04T09:34:35","date_gmt":"2010-03-04T07:34:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1710"},"modified":"2010-03-04T09:34:53","modified_gmt":"2010-03-04T07:34:53","slug":"inca-un-sfarsit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inca-un-sfarsit\/","title":{"rendered":"Inca un sf\u00e2rsit?"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong><br \/>\nDaca un timp la orizont nu se intrevede nicio drama, unii devin suspiciosi, ba chiar nelinistiti, normalitatea netraumatica e perceputa ca o tranzitie plicticoasa, lipsita de \u201eeveniment\u201c, dintr-un rau in altul sau din rau in mai rau. Ei recepteaza doar linistea dinaintea furtunii, apatia simturilor in asteptarea declansarii de adrenalina in fata spectacolului unei drame care bine mediatizata poate, de exemplu, transcende tragicul in maretia sacrificiului sau in forta de a invinge implacabilul.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Evolutia umanitatii este vazuta in cele din urma ca o involutie, in sensul triumfului tehnologic si cuceririi cyberspatiului in detrimentul celui spiritual. Conform propriilor noastre mituri, la baza oricarei constructii durabile ar trebui sa existe o jertfa. Ori daca Internetul este marea provocare de azi, pretul sa fie sufletul virusat de angoase, golit de emotie si prada anxietatilor?<br \/>\nConform teoriei involutiei, cu c\u00e2t vom ajunge mai sofisticati tehnologic cu at\u00e2t matricea culturala se va modifica genetic p\u00e2na la producerea unor roboti simul\u00e2nd omenescul, capabili de performante uluitoare, dar cu sensibilitate castrata, incapabili sa mai verse o lacrima la un film de dragoste ori in fata unui copac inflorit. Oricum, materialismul obsesiv, avaritia si lipsa de scrupule, pierderea sistemelor de valori sau mai bine zis suprematia unuia singur &#8211; banul si goana agresiva de a-l avea, domina azi aproape peste tot, inc\u00e2t filmele de dragoste au devenit desuete iar copacii infloresc neobservati. Foarte bine, vor ridica din umeri cinicii, sentimentalismul e ridicol, emotiile dau prost. In schimb, de o drama toata lumea va fi oric\u00e2nd interesata. O drama purifica si stimuleaza in cele din urma economia, creativitatea, g\u00e2ndirea filosofica, trezeste energii proaspete si deschide canale noi de supravietuire.<br \/>\nIar daca nu exista pe moment o drama adevarata, ea poate fi provocata, inventata sau imaginata. Provocata de politicieni, inventata de marile corporatii financiare sau imaginata de artisti&#8230; O drama pica bine oric\u00e2nd. Iar din jertfa unora vor beneficia intotdeauna cioclii dramelor care stau la p\u00e2nda gata sa construiasca din cenusa si ruine alte imperii de cifre. Numarul si masura, cele care au pus capat haosului si au ordonat lumea, au ajuns acum ele producatoare de haos. Un haos controlat, insa, de forte malefice, nu mai putin seducatoare intr-o metafizica a autodistrugerii care b\u00e2ntuie mintile celor care isi imagineaza ca din orice tragedie pot avea un profit ori ca sf\u00e2rsitul, oricum ar arata el, ar fi unul selectiv, care pe ei i-ar ocoli.<br \/>\nNevoia de cartastrofa e veche. Are radacini biblice si recurente stiintifice sau triviale. De la detaliile Infernului la potopul lui Noe ori la Apocalipsa propovaduita de Noul Testament. Aparitia vietii pe pam\u00e2nt este si ea rezultatul unei drame cosmice &#8211; Big Bangul, ori in teorie biblica, modelarea lumii de m\u00e2na divina, proces nu mai putin traumatic. Chiar si aparitia omului, fie izgonit din Paradis, fie ca accident genetic ori in urma unui cataclism natural, este rezultatul unei drame. In toate cazurile insa finalul este benefic, dupa fiecare drama vine un alt inceput, o perioada de inflorire. Legea compensatiei functioneaza natural altern\u00e2nd la nivel de macro si microcosmos pacatul cu pedeapsa, rotind binele si raul, vina si plata, intr-o roata karmica, imping\u00e2nd vehicolul existentei si devenirii pe un drum cu rost. Renasterea, spun unii, n-ar fi existat fara intunecatul Ev Mediu. Razboaiele sunt si ele necesare in echilibrul misterios si crud al\u00a0 istoriei pline de farse si drame care se incolacesc pe spirala sa mai departe, repet\u00e2nd erorile sau provoc\u00e2nd altele de intensitati si mai mari.<br \/>\nLa alt nivel, subconstient, individul pe c\u00e2t se teme de catastrofa, pe at\u00e2t o invoca. Frica, cea mai puternica fantasma iesita din cutia Pandorei, este si cea mai importanta limita umana, coeficientul de aproximare a disparitiei, bariera autoimpusa spre eternitate ori spiridusul care sfredeleste inca haosul aduc\u00e2ndu-ne din c\u00e2nd in c\u00e2nd in oase mostre ale frigului si intunericului de dincolo, ale infinitului si dezordinii.<br \/>\nFrica de drama ii face pe oameni s-o invoce in speranta ca ar putea-o imbl\u00e2nzi. In expresiile intelepciunii populare, se spune ca \u201ee bine sa pui raul in fata\u201c pentru a preveni sau diminua socul int\u00e2mplarilor nefericite, dar se mai spune si ca \u201ede ce ti-e frica nu scapi\u201c, viziune deopotriva fatalista si realista. Conceptia ca dupa fiecare perioada proasta \u201emai vine si vreme buna\u201c nu poate absolvi teama de imprevizibil si de necunoscut si nici nu poate contrazice legea murphyana, conform careia dupa orice rau poate sa vina unul si mai mare ori zicala ca \u201eo nenorocire nu vine niciodata singura\u201c.<br \/>\nVestile cele mai zguduitoare sunt cele rele. Fericirea este asumata, ne consideram cumva intitulati sa o traim iar vestile bune fac parte dintr-un firesc la care aspiram in ascuns. Marile emotii sunt provocate de tragedii. Ele capteaza cel mai bine curiozitatea, interesul, apetenta pentru scenarii care sa explice cauzele, intretin\u00e2nd o stare de tensiune si alerta speculate de diverse institutii ale puterii. Mass-media stie cel mai bine asta si ne manipuleaza emotivitatea pariind pe sloganul \u201eno news, good news\u201c, adica nu e stire aceea care nu e proasta. Pe vremuri, mesagerului unei vesti proaste i se taia capul. Azi este recompensat cu o audienta mai mare.<br \/>\nCanalele de stiri din lumea intreaga traiesc din drame. Dictaturile se bazeaza pe frica si amenintari si chiar marile puteri ale lumii vestice recurg la instalarea unor stari de teama si incertitudine prin mentinerea de focare de conflict in diverse zone ale lumii or invoc\u00e2nd pericolul terorismului international. Fantasma dramei este fluturata mereu pentru a supune iar frica de viitor, de nefericire sau de moarte ii amplifica autoritatea legitim\u00e2nd forme diverse de dominatie, fie ele politice, religioase ori spirituale.<br \/>\nDe multe ori nefericirea personala atrage dorinta unei drame la scara larga. C\u00e2nd sunt loviti de o nenorocire, instinctiv oamenii cauta in jur exemple de nenorociri mai mari ca ale lor. Durerea pare sa se atenueze prin sentimentul ca nu sunt singuri in suferinta ori ca altii sunt chiar mai nefericiti dec\u00e2t ei. Ideea ca drama personala ar duce la nevoia de catastrofa cosmica nu este noua. In tragediile grecesti odata cu crimele pasionale se cutremurau si pam\u00e2ntul si zeii.<br \/>\nNevoia de catastrofa vine insa si din pierderea iluziilor. Iar azi, mai mult ca oric\u00e2nd, in mintile multora mocneste ideea sf\u00e2rsitului. Intr-un moment in care dezvoltarea tehnologica a atins performante greu de imaginat chiar cu c\u00e2tiva ani in urma, in care p\u00e2na si cerul pare sa incapa intr-un ecran de computer ori intr-un gadget strecurat in ureche, cu c\u00e2t inaintam pe spirala cosmica, cu at\u00e2t iluziile se evapora iar Dumnezeu fuge si mai departe. Am ajuns oare niste cuceritori tristi? Sunt oare inutile reusitele materiale odata ce tot mai multi se pl\u00e2ng de singuratate, depresii, de anxietati? Stari apasatoare de nesiguranta si nefericire trec prin sufletele golite ale soldatilor standardizati nevoiti sa pedaleze p\u00e2na la capat in interiorul mecanismelor tot mai performante. Sa vina odata sf\u00e2rsitul si sa ne absolve!, isi spun in g\u00e2nd campionii extenuati.<br \/>\nDoar ca obsesia sf\u00e2rsitului lumii aproape s-a banalizat dupa esecul din 2000 c\u00e2nd asteptarile de colaps au fost inselate iar lumea si-a vazut de drum mai departe. E adevarat ca sunt mai multe si mai dese dezastre naturale, crize economice mondiale severe, pericole nucleare in escaladare&#8230; Canale de televiziune ca History, Discovery sau Weather dedica tot mai mult spatiu posibilelor catastrofe care pot lovi omenirea si pam\u00e2ntul, de la schimbarea polilor magnetici la efectele alinierii planetelor, de la topirea ghetarilor la cresterea intensitatii solare, de la eruptii vulcanice si tsunami la razboaie nucleare. Nostradamus este mereu in prim plan cu catrenele lui fara sens din care specialisti cu diverse diplome descifreaza exclusiv tragedii. Teoriile conspiratiilor prolifereaza si ele, propovaduind sf\u00e2rsitul fie prin virusuri scapate intentionat din laboratoare, fie prin gaura neagra a acceleratorului de particule din Elvetia unde s-ar recrea particula lui Dumnezeu, si odata cu ea, fireste, Apocalipsa&#8230;<br \/>\nAcum e la moda sf\u00e2rsitul in 2012 prezis nu doar de Nostradamus, ci si de calendarul maias precum si de nenumarati autointitulati experti in apa, cer, pam\u00e2nt si viitor. Apetenta pentru catastrofa e mai vie ca oric\u00e2nd. Dar in secret fiecare spera ca va supravietui sf\u00e2rsitului si ca isi va freca palmele multumit, de undeva de sus. Ma tem insa ca ne asteapta inca multe deziluzii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daca un timp la orizont nu se intrevede nicio drama, unii devin suspiciosi, ba chiar nelinistiti, normalitatea netraumatica e perceputa ca o tranzitie plicticoasa, lipsita de \u201eeveniment\u201c, dintr-un rau in altul sau din rau in mai rau. Ei recepteaza doar linistea dinaintea furtunii, apatia simturilor in asteptarea declansarii de adrenalina in fata spectacolului unei drame&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inca-un-sfarsit\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inca un sf\u00e2rsit?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1321,1322,1318,1320,1073,1319],"class_list":["post-1710","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-apocalipsa","tag-disparitia","tag-evolutia-umanitatii","tag-frica","tag-internetul","tag-teoria-involutiei"],"views":2060,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1710","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1710"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1710\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1710"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1710"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1710"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}