{"id":17083,"date":"2013-11-14T13:30:31","date_gmt":"2013-11-14T11:30:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17083"},"modified":"2013-11-14T13:30:31","modified_gmt":"2013-11-14T11:30:31","slug":"recuperarea-operei-lui-lucian-blaga-in-anii-saizeci-o-evaluare-a-absentei-si-a-conditiilor-recuperarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recuperarea-operei-lui-lucian-blaga-in-anii-saizeci-o-evaluare-a-absentei-si-a-conditiilor-recuperarii\/","title":{"rendered":"Recuperarea operei lui Lucian Blaga in anii saizeci O evaluare a absentei si a conditiilor recuperarii"},"content":{"rendered":"

Dificultatea de a intra \u00een biografia postbelica si \u00een exegezele de dupa 1963 referitoare la Lucian Blaga tine de c\u00e2teva aspecte contextuale: cazul complicat al schimbarilor guvernamentale de dupa 1947, accentuarea directionismului intelectual si dezghetarile ideologice ulterioare. Receptarea lui Lucian Blaga, departe de a avea un traseu uniform, a tinut mereu de conjuncturile \u00een care filosoful, scriitorul si eseistul \u201econvenea\u201c sau nu aparatului administrativ si de celebritatea ajunsa la cote fulminante \u00een perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, interzicerea treptata a distribuirii operei lui dupa 1948, \u00eencercarile de reintroducere a acestuia \u00een literatura vremii de catre contemporani si, \u00een final, recuperarea partiala a operei sale de catre critica anilor ’60. Pentru ca, fiind probabil unul din cei mai importanti autori ai secolului XX rom\u00e2nesc (discutia va ajunge p\u00e2na la selectarea autorului pe lista premiilor Nobel \u00een jurul anului 1959, sugestie facuta de Mircea Eliade), Lucian Blaga este cazul reprezentativ pentru ceea ce a \u00eensemnat discretia \u00een fata presiunilor aparatului de stat \u00een perioada imediat urmatoare a razboiului.<\/strong><\/em>
\nDespre transformarile dogmatice din perioada postbelica (termenul de realism-socialist fiind de departe cel mai uzitat concept al momentului) \u00een ultimii ani au aparut tot mai multe studii rom\u00e2nesti extrem de importante. Nu doar deschiderea arhivelor si implementarea unui sistem institutionalizat de studiere a Arhivelor Securitatii au deschis apetitul pentru trecutul opac al perioadei comuniste si au oferit bazele documentare solide pentru analiza pertinenta a perioadei (legea prin 187\/1999 este punctul de pornire al C.N.S.A.S.), ci si faptul ca istoriile literare existente (\u00een afara studiilor monografice individuale) nu au creat un panopticon solid pentru ceea ce a \u00eensemnat, \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne, exercitiul cenzurii si lipsa de discernam\u00e2nt literar valid pentru literatura postbelica. Mai mult, preocuparea occidentala permanenta pentru acest subiect nu doar ca sporeste, \u00een ultimul deceniu, at\u00e2t acuratetea studiilor si largeste posibilitatile de cercetare, dar si ascute limbile comentatorilor. Astfel, atinse tangential de istoriile literare arhicunoscute, subiectele acestea au trebuit sa astepte p\u00e2na (orientativ) \u00een 2004, c\u00e2nd a aparut lucrarea \u201eExplorari \u00een comunismul rom\u00e2nesc\u201c (cele trei volume au fost finalizate \u00een 2008 \u2013 Paul Cornea, Ion Manolescu \u2013 primele doua volume, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir). \u00cen 2008 apare monografia despre G. Calinescu a criticului literar Andrei Terian \u2013 indispensabila autopsie (si demitizare) a perioadei si a miscarilor alunecoase ale reprezentantilor literaturii vremii. Apoi, \u00een 2010, Eugen Negrici publica o lucrare speculativa (un fel de eseu documentat pentru ceea ce a \u00eensemnat perioada \u201948-\u201964, care \u00eensa lucreaza mai mult cu influentele rusesti si teoriile estice dec\u00e2t cu aplicarea conceptelor \u00een spatiul rom\u00e2nesc). \u00cen 2011 este publicata \u201eCritica \u00een transee\u201c a lui Alex Goldis, fundamentala pentru \u00eentelegerea \u201ela rece\u201c a schimbarilor paradigmatice ale perioadei, iar 2012 o aduce \u00een prim plan pe Sanda Cordos cu lucrarea \u201eLumi din cuvinte\u201c, de unde, pentru aceasta tema a subminarii operei lui Blaga ne intereseaza doar primele capitole (teoretizari ale conceptelor de realism socialist si autonomia esteticului). Astfel, cazul Blaga este astazi ajutat (si \u00eemi cer scuze daca am omis c\u00e2teva studii importante) de o viziune mult mai aplicata a ceea ce \u00eenseamna primele decenii de dupa razboi.
\n\u00cencerc\u00e2nd sa traseze (din avion) un parcurs al literaturii rom\u00e2ne, de la \u00eenceputul secolului p\u00e2na \u00een contemporaneitate, Paul Goma trage urmatoarele linii istorice: \u201eMiracol, \u00een continuare, pentru ca, \u00een primele patru decenii ale acestui secol, literatura rom\u00e2na ajunsese sincrona cu literaturile occidentale, \u00een special cu cea franceza \u2013 coabit\u00e2nd, fireste, cu scoli, curente traditionaliste. Miracol, mai departe: vine razboiul (al II-lea Mondial), ocupatia sovietica si cade noaptea stalinista: biblioteci arse, carti interzise, scriitori \u00eentemnitati, multi dintre ei asasinati, c\u00e2tiva \u00abmaestri\u00bb recuperati si pusi sa spuna si sa scrie contrariul a ceea ce scrisesera ei, contrariul bunului-simt si al adevarului, al frumosului. Si brusc, \u00abdin nimic\u00bb, la \u00eenceputul anilor ’60, o explozie a poeziei, a dramaturgiei, a eseului, apoi, a prozei… P\u00e2na \u00een iulie 1971, c\u00e2nd Supraveghetorul a strigat: \u00abRecreatia s-a terminat!\u00bb\u201c (Paul Goma, \u201eAmnezia la rom\u00e2ni\u201c). Am preluat acest citat pentru ca se suprapune cronologic evolutiei receptarii lui Blaga: cunoscut \u00een Occident \u00een perioada interbelica (cu studii \u00een filozofie la Viena, fiind apoi atasat cultural la Varsovia, Praga, ministru plenipotential la Lisabona, atasat de presa \u00een Berna si Viena), publica scrierile la edituri importante (\u201eCartea Rom\u00e2neasca\u201c) si este premiat de Academia Rom\u00e2na si tradus \u00een germana. \u201eArta definitiva\u201c de carte vobea Lovinescu, la publicarea \u201eNebanuitelor trepte\u201c, cuprinsese deja constiinta literara generala (lirica specifica). Este ales membru al Academiei Rom\u00e2ne \u00een 1937 si devine profesor de filozofia culturii apoi la Universitatea din Cluj. Toate acestea \u00eensa au luat o turnura neasteptata odata cu schimbarile politice din ultima jumatate a anilor patruzeci. Pentru ca, \u00een contextul istoric al instaurarii unui regim pro-sovietic, activitatea lui Lucian Blaga \u00een vechiul regim (zone neacceptate de doctrina si aparatul comunist) va \u00eencepe sa fie catalogata permanent cu unele clisee mobilizate deja \u00een ceea ce va fi \u201elimbajul de lemn\u201c al sistemului administrativ si politic \u2013 infiltrat total \u00een discutia literara. Aceasta transformare este descrisa de Eugen Negrici astfel: \u201ePoetul devine dusman al poporului daca ignora principiul accesibilitatii absolute, al exprimarii simple, populare, naturale si cedeaza tentatiilor livrescului, ermetismului, formalismului sau lasa loc, fie si din neputinta, unei singure secvente obscure. Tot ce depaseste puterea de \u00eentelegere a poporului (care e echivalat cu masa minim scolarizata) este sau devine conspirativ\u201c. (Eugen Negrici, \u201eLiteratura rom\u00e2na sub comunism: 1948-1964\u201c). \u00censa, \u00een cazul lui Blaga, acesta nu este exclusiv motivul principal pentru care imaginea sa a fost lasata \u00een umbra pentru cincisprezece ani, ci mai ales stigmatul care nu putea fi \u00eentors: nici macar poemele ne-\u201csubversive\u201c (\u00een acceptiunea relativa a termenului), poemele lipsite de orice urma de livresc sau ermetism, erau deturnate de imaginea fostului colaborator al \u201eregimului burghez\u201c. De altfel, ridicolul abordarii sta \u00een caracterul mensevic al acuzatiilor. \u00cencetul cu \u00eencetul, demont\u00e2nd o logica a meritocratiei, regimul \u00eesi alege noii reprezentanti culturali nu prin valoarea intrinseca a acestora, ci prin felul \u00een care, dornici de colaborare, noii \u201eintelectuali\u201c se vor putea plia pe mecanismele de \u00eendoctrinare si propaganda: \u201eCeea ce \u00eei caracterizeaza pe intelectuali \u2013 si asta o stia bine N.K.V.D.-ul \u2013 e faptul ca, la ei, frica biologica e \u00eensotita si \u00eentetita si de frica pierderii vizibilitatii. Dupa 1948, autoritatile si-au putut \u00eensa permite sa-si aleaga slugile. s\u2026t Numele semnatarilor erau fie ale unor veleitari interbelici, niciodata intrati \u00een atentia reala a criticii, fie ale unor tineri ce voiau sa ocupe fulgerator locurile de sus ale ierarhiilor literare si care prinsesera, la fel de repede, gustul gloriei oficiale si a banului\u201c.
\nAstfel ca, \u00een anii urmatori, atitudinea oficiala a statului va continua cu tot mai multe acte scandaloase: excluderea lui Blaga din Academie, \u00eenlaturarea sa de la Facultatea de Filozofie (care, \u00eencet-\u00eencet \u00eesi va schimba profilul si propedeutica pentru a \u00eencadra exclusiv o programa marxist-leninista) si interzicerea publicarii textelor proprii. \u00censa, departe de a anunta de la \u00eenceput schimbari at\u00e2t de radicale, metodele regimului erau subtile: lucr\u00e2nd cu legiferari constante, ele au creat metodic imposibilitatea de acces la functii a acestor personaje \u2013 acum \u2013 ingrate: \u201e\u00cen dreptul numelor fiecaruia era notata cu creion negru specialitatea. La D.D. Rosca fusese trecut \u00abpedagogie\u00bb, ceea ce \u00eensemna ca, la nivel politic superior, s-a decis ca nu poate preda filosofia. Pe acelasi stat de functiuni, numele lui Lucian Blaga era sters cu creion rosu\u201c. (Ion Balu, \u201eViata lui Lucian Blaga\u201c). \u00censa, ca semnale de atentie, textele redactate \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201c mizau pe intimidarea prin atitudinea agresiva directa: \u201esa se ocupe de g\u00e2ndirea mediocra a altora, ca sa nu mai aiba timp de a g\u00e2ndit pe cont propriu\u201c (\u201eMonitorul Oficial\u201c, 6 decembrie 1948, decizia nr. 301.520).
\nCea mai grava acuzatie care i se aducea scriitorului, dincolo de textele sale \u2013 asa-zis \u2013 fasciste, era simpatia fata de Miscarea Legionara. Realitatea acestei colaborari \u00eensa este redata \u00een jurnalul sotiei acestuia, publicat de Dorli Blaga, fiica scriitorului. Aici este anexata o scrisoare trimisa de Lucian Blaga redactiei revistei \u201eAstra\u201c, dupa ce publicatia a predat la tipar un articol \u00een care, vorbindu-se despre o carte de-a sa, se fac \u2013 \u00een interiorul recenziei \u2013 aluzii extremiste: \u201eEste conducerea \u00abAstrei\u00bb de parere ca astfel se promoveaza creatiile de cultura? Veti \u00eentelege atunci, Domnule Presedinte, ca locul meu nu mai poate fi nici o singura clipa \u00een cadrele Asociatiei\u201c. (Cornelia Blaga-Brediceanu \u2013 \u201eJurnale \u2013 1919; 1936-1939; 1939-1940; 1959-1960\u201c). Prin aceste cuvinte Lucian Blaga \u00eesi da demisia din cadrul \u201eAsociatiei de prietenie rom\u00e2no-germane\u201c, lucru cu at\u00e2t mai important cu c\u00e2t reprosurile noului regim de dupa ’46 vor fi legate (nu ca situatia lui Blaga ar avea nevoie de empatie anacronica, din moment ce el \u00eensusi refuza colaborarea cu Partidul) si de aceasta implicare a scriitorului la asocierea cu Germania din timpul razboiului. Caracterul germanofil al constitutiei lui Blaga era legat preponderent de cultura germana, si nu de tendintele naziste ale ultimilor ani. Aceste categorisiri \u00eensa nu tineau cont de conditia si autoritatea culturala a lui Blaga: \u00een construirea comunismului sovietic, dusmanul de clasa trebuia eliminat din lumina publica. Cu toate acestea, aparatul avea o problema: nu se putea descotorosi de scriitor at\u00e2t de usor din cauza prestigiului sau international.
\n\u00cen 1947, Blaga \u00eencearca sa publice \u201eHronicul si c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c la Publicom. De aici \u00eencep, de fapt, semnele interzicerii. \u00cen contextul falsificarii alegerilor din noiembrie ’46 si subminarea partidelor existente (\u00eenceputul \u201ev\u00e2natorii de anticomunisti\u201c), editorul se teme de cenzura si Blaga este am\u00e2nat constant, p\u00e2na reuseste sa ofere manuscrisul editurii Boema. De la \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c nu mai primeste niciun semn de la Al. Rosetti \u00een legatura cu publicarea c\u00e2torva poeme. (\u201e\u00cengrijorat de tacerea editurilor bucurestene unde avea manuscrise depuse, \u00een vacanta de primavara, \u00een ciuda lipsei de bani s-a \u00eencumetat sa plece la Bucuresti. La Fundatiile Regale nu l-a gasit pe Al. Rosetti si nimeni nu i-a putut da nici o lamurire \u00een legatura cu volumul de poezii. s\u2026t\u201c \u2013 Ion Balu, \u201eViata lui Lucian Blaga\u201c, vol. III, Libra, 1997) Mai mult, refuzurile fara nota directa devin o constanta. \u00censa cu adevarat bizar \u00een acceptiunea scriitorului \u00een epoca este faptul ca autori ca Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu si Tudor Arghezi continua sa publice. Aici, \u00eenainte ca Blaga sa poata face vreo alegere, \u00eei este pus numele mereu \u00een opozitia partidului, iar membrii lumii literare evita sa se asocieze cu numele stigmatizat. Aceste acte descurajatoare \u00eel \u00eempiedica pe Blaga sa gaseasca \u00een 1948 o editura pentru Melania Livada, care scrie o monografie despre el. Ceea ce va face ca, la r\u00e2ndul lui, atunci c\u00e2nd \u00eei este solicitata o audienta la Lucretiu Patrascanu de catre Rosetti, acesta sa o refuze, motiv\u00e2nd ca nu ar avea ce discuta cu \u201eideologul partidului comunist\u201c. Aceasta atitudine transanta va fi \u00eensa domolita pe parcursul anilor, p\u00e2na \u00een 1955 c\u00e2nd dizidenta sa va fi pusa serios la \u00eendoiala de c\u00e2teva porniri asociative.
\n\u00cen 1948, Blaga este dat afara din Academie (desi termenul este dur pentru maniera subtila si \u201epolitic corecta\u201c \u00een care se realizeaza despartirea). Fara preaviz individual, regulile institutiei sunt schimbate de aparatul de stat si comunicate prin \u201eMonitorul Oficial\u201c: \u201eNu pot fi membri ai Academiei Republicii Populare Rom\u00e2ne persoane care, prin activitatea lor, s-au pus \u00een umbra fascismului si sat reactiunii, daun\u00e2nd prin aceasta intereselor tarii si ale poporului\u201c. (\u201eMonitorul Oficial\u201c, nr. 132 bis, la 8 iunie \u2013 semnat de Avram Bunaciu, noul ministru de Justitie). Prin aceasta mutare strategica de excludere (schimbarea numelui si, implicit, a functiei Academiei Rom\u00e2ne \u00een Academia Republicii Populare Rom\u00e2nia \u2013 organ al aparatului comunist), structura \u00eei va include doar pe intelectualii care au facut pactul cu serviciile comuniste: G. Calinescu, Ga\u00e4l Gabor, Iorgu Iordan, Emil Petrovici, Al. Rosetti, Mihail Sadoveanu si A. Toma. Ies din componenta Academiei Lucian Blaga, Adrian Marino si Serban Cioculescu. \u00cen acelasi an, restructurarile universitare de care vorbeam mai sus \u00eel scot pe Blaga din circuitul academic. Singura functie (si aceasta \u201efaible\u201c) ram\u00e2ne cea de secretar al Uniunii Scriitorilor din Cluj. Prezenta sa la cenaclul \u201ePoezia noua\u201c, unde \u00eel va cunoaste pe Baconsky, este de complezenta. Activitatea literara este diminuata radical (chiar de socul excluderii), iar publicarea poemelor este interzisa. Acuzat de misticism, de simpatie burgheza, de fascism etc., autorul va trebui sa se multumeasca p\u00e2na \u00een 1955 \u00een anonimat, cu slujba de la biblioteca. Citit pe ascuns, el ram\u00e2ne \u00een constiinta tinerilor autori, \u00eensa acestia nu pot exersa discipolatul. C\u00e2teva momente de jurnal anexe \u00eel \u00eenfatiseaza pe Blaga mereu \u00eenconjurat de tineri studenti care vor sa fie \u00een preajma sa: \u201eBarbu si Blaga \u2013 netipariti si nereeditati (dar cititi pe ascuns) au devenit modele pentru poetii nostri aflati la \u00eenceput de cariera\u201c (Eugen Negrici).
\nSituatia \u00eensa pare sa se schimbe \u00een prima jumatate a anilor cincizeci. Eforturile lui Calinescu de a relua publicarea lui Blaga (c\u00e2teva scrieri originale, alaturi de Arghezi si Phillipide) \u00eentr-o sedinta a Ministerului Culturii (numita \u201econsfatuire de creatie\u201c) din 1954 (dupa ce Baconsky a publicat \u00een \u201eAlmanahul literar\u201c poemul \u201eNoapte\u201c), insistentele aceluiasi Calinescu \u00een 1955 pentru reprimirea \u00een Academie a scriitorului (dupa ce iese traducerea sa pentru \u201eFaust\u201c) sunt \u00eensa sortite esecului: raspunsul Academiei este clar \u2013 \u201efost subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe \u00een guvernul Goga-Cuza si membru \u00een Asociatia Rom\u00e2no-Germana\u201c. La acel consiliu, \u00een lipsa lui Sadoveanu si Petru Groza, decizia a fost luata de Miron Constantinescu si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Au intrat atunci doar Arghezi, Bogza, Perpessicius, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Tudor Vianu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dificultatea de a intra \u00een biografia postbelica si \u00een exegezele de dupa 1963 referitoare la Lucian Blaga tine de c\u00e2teva aspecte contextuale: cazul complicat al schimbarilor guvernamentale de dupa 1947, accentuarea directionismului intelectual si dezghetarile ideologice ulterioare. Receptarea lui Lucian Blaga, departe de a avea un traseu uniform, a tinut mereu de conjuncturile \u00een care… Cite\u0219te mai mult »Recuperarea operei lui Lucian Blaga in anii saizeci O evaluare a absentei si a conditiilor recuperarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9701,9700,9698,9699],"class_list":["post-17083","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-blaga-si-regimul-politic","tag-lucian-blaga-biografie","tag-lucian-blaga-in-anii-saizeci","tag-opera-lui-blaga"],"views":6871,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17083","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17083"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17083\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17083"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17083"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17083"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}