{"id":17073,"date":"2013-11-14T13:22:23","date_gmt":"2013-11-14T11:22:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17073"},"modified":"2013-11-14T13:22:23","modified_gmt":"2013-11-14T11:22:23","slug":"acasa-in-exil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/acasa-in-exil\/","title":{"rendered":"Acasa \u2013 \u00een exil"},"content":{"rendered":"

Cred ca exista momente \u00een care, ajuns \u00eentr-un v\u00e2rf al vietii, \u00eencepi sa vorbesti din intimitatea fiintei. Nu se stie, desigur, daca tu \u00eensuti vorbesti despre lucrurile cu adevarat importante. Nu se stie daca altcineva vorbeste prin tine, despre tine si despre lucrurile fara care te \u00eendoiesti ca ai putea sa respiri sau ca ai fi \u00een stare sa fii tu \u00eensuti; ai aflat demult, \u00een antichitatea existentei tale, ca a fi tu \u00eensuti este, dupa cum stiu initiatii, lucrul cel mai greu din lume. Ce sunt eu? De unde vin? \u00cencotro ma \u00eendrept? Cred ca aceste \u00eentrebari, ce alcatuiesc titlul unei capodopere gauguiniene, mi-au dat si \u00eemi dau \u00een continuare de lucru. Le consideram, uneori, stupide, inutile sau, mai grav, un mod de a irosi timpul. Or, laolalta cu problemele ultimative, aceste \u00eentrebari \u2013 ca un c\u00e2ine de rasa bine dresat si totusi nabadaios \u2013 se \u00eentorc si \u00eemi fac zdrente linistea. Apoi, ca si cum n-ar fi de-ajuns, apar variatiuni sau ramificatii ale acelorasi grave \u00eentrebari, care hranesc nelinistea si imposibilitatea de a gasi solutii. \u00cen mine, oare, sunt acasa? Sunt acasa \u00eentr-o masura mai mare \u00een mine \u00eensami dec\u00e2t \u00een patria mea, unde m-am nascut, m-am format si ma exprim \u00een siajul acelui aed inspirat si curajos, Ovidiu \u2013 poetul favorit al \u00eemparatului Augustus, care, \u00een urma unui poem, \u201eArs amatoria\u201c, si a unei erori, \u00eel exileaza \u00een orasul Tomis? \u00cen \u201eTristia\u201c celebrul scriitor al Romei \u2013 cunoscut, precum Horatiu si Virgiliu, drept unul dintre clasicii literaturii latine \u2013 se refera la faptul ca \u201ear fi vazut ceva ce n-ar fi fost permis sa vada\u201c, acesta fiind unul dintre motivele exilarii sale pe tarmul Marii Negre.<\/strong><\/em>
\nAcasa, \u00een exil \u2013 cred ca aceasta e una dintre definitiile posibile ale vietii mele; m-am nascut acum circa 47 de ani \u00een Basarabia (Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca) \u2013 provincie rom\u00e2neasca \u00eenstrainata de patria sa de mai bine de doua sute de ani. Pe masura ce trec anii, pe masura ce v\u00e2rstele \u2013 copilaria, tineretea, adolescenta si maturitatea, cu toate cortegiile lor \u2013 \u00eesi gasesc refugiu \u00een cosciugul trupului, devine din ce \u00een ce mai limpede ca locuiesc \u00een intimitatea obscura a acestei expresii stranii si aproape neverosimile: acasa, \u00een exil. Da, de c\u00e2teva decenii locuiesc \u00eentre zidurile ei de litere. Recunosc, \u00eencercarile mele de a fugi, \u00een dorinta de a ma salva de marile fantome ale problemelor ultimative, pe care \u00eemi doream sa le las \u00een trecut, au esuat. Nu ai cum sa te prefaci la nesf\u00e2rsit ca o realitate nu exista; nu numai pentru ca, \u00een lipsa recunoasterii sau a unui diagnostic exact, aceasta realitate se umfla si creste, risc\u00e2nd, \u00eentr-un t\u00e2rziu, sa explodeze. Cert e ca, \u00een timp, am descoperit un lucru salvator: contur\u00e2ndu-se, \u00eencetul cu \u00eencetul, ca o realitate problematica, acel at\u00e2t de al meu si, \u00een acelasi timp, at\u00e2t de strain acasa, \u00een exil, devenea ceea ce este dintotdeauna: o realitate ciudat de \u201escumpa zeilor\u201c, originea si radacinile ei fiind poezia \u2013 polen eretic al zeilor, p\u00e2ine a \u00eengerilor frumusetii teribile. Da, orice mi s-ar spune, nu voi \u00eenceta sa cred ca suntem, \u00een realitatea esentiala, copii ai himerelor, iar originea realitatii \u00een poezie se afla. Oric\u00e2t de straina sau \u00eenvinsa, oric\u00e2t de diferita de ceilalti sau oric\u00e2t de incomoda ma regasesc \u2013 da, stiu, sunt unul dintre cei mai incomozi scriitori rom\u00e2ni contemporani \u2013, nu am curajul, lasitatea sau ingratitudinea de a face abstractie de senzatia obsesiva ca sunt iubita de cineva mai puternic si mai mare dec\u00e2t mine si ca am noroc; da, am un imens noroc. Nu stiu daca fara acea realitate \u201escumpa zeilor\u201c lumea ar fi fost mai saraca. Devine \u00eensa din ce \u00een ce mai limpede faptul ca, odata cu descoperirea acelei realitati, care exista \u2013 si era rotunda, disperata si luminoasa, suficienta siesi \u2013, lumea mea a devenit mai bogata, mai nefericita si mai \u00eentoarsa cu fata spre ceea ce numim smerenie. Explorarile pe continentul frumusetii aduc un belsug de fiinta, de viata vie, si, \u00een acelasi timp, har Domnului, tone, megatone de suferinta. Aceste explorari, de durata unor secoli interiori, m-au adus, treptat, spre mitul viului, care sta, cred eu, la temelia tuturor lucrurilor; unul dintre cei sapte \u00eentelepti presocratici, iubiti de Nietzsche, Thales \u2013 tineti minte \u2013 sustinea ca apa se afla \u201e\u00een p\u00e2ntecul matern al lucrurilor\u201c. A vorbi de mitul viului \u00een plina decadenta, c\u00e2nd miturile fondatoare ale umanitatii sunt asaltate de tarele consumismului si ale mediocritatii impuse ca stil de viata, c\u00e2nd la orizontul umanitatii este instalat tot mai temeinic ceea ce numesc eu omul fara relief \u2013 omul \u00eentors cu fata spre o dezumanizare programata \u2013 pare un gest excesiv, daca nu lipsit de simtul realitatii. Cu toate acestea, realitatea acestui mit se impune si nu mai putem sa ne \u00eengaduim luxul de a face abstractie de el sau de a-l \u00eembr\u00e2nci \u00eentr-un plan secund. Daca am neglija acest adevar, am constata, \u00eentr-un t\u00e2rziu, ca realitatea sa tiranica si-a trimis mesagerii pretutindeni si ca nu ne putem sustrage evidentelor, care, oric\u00e2t de t\u00e2rziu, ne vor \u00eenvinge. Cine spunea oare ca adevarata frumusete te cucereste si, dupa ce se instaleaza \u00een tine, te izoleaza si te goleste de continut, iar apoi te ucide? Atunci \u201enu ram\u00e2i cu tine \u00eensuti, ci cu ceva din univers\u201c. (Virginia Woolf) Sublimul cneaz M\u00eeskin e doctor \u00een materie de frumusete si cunoaste \u00een profunzime caracterul ei teribil, desi aceasta pacoste de pomina, care bulverseaza lumea petersburgheza, sustine contrariul, si anume, ca nu este pregatit.
\nCe este viul daca nu expresia si, \u00een acelasi timp, conditia obligatorie a comunicarii cu divinitatea, un semn al \u00eensurubarii \u00een raza divinitatii? \u00cen serile de iarna de acum c\u00e2teva decenii, c\u00e2nd ziua se \u00eeng\u00e2na cu noaptea, \u00eemi placea sa \u00eent\u00e2rzii \u00een fata geamurilor bunicii mele materne, Axenia, care locuia \u00een Nordul extrem al Moldovei, \u00een preajma M\u00e2nastirii de la Jabca \u2013 singura m\u00e2nastire din Basarabia a carei activitate n-a fost suspendata de autoritatile sovietice; \u00een ciuda presiunilor, facute de autoritatile comuniste \u00een special \u00een anii 1959-1964, acea m\u00e2nastire iubita de Dumnezeu a continuat sa functioneze. Eram fascinata de acel locas monastic, unde parea ca timpul n-a miscat de secole \u2013 schitul Jabca a fost \u00eentemeiat \u00een secolul al XVII-lea \u2013 si, nu mai putin, de lumea zapezilor si a frigurilor atroce din copilaria mea. Erau niste ierni cumplite; omaturile ajungeau, ca \u00een basme, c\u00e2t un stat de om. Prin dreptunghiul ferestrei cu ramele din lemn masiv, de un albastru intens, ca si m\u00e2nastirea din valea Nistrului, strajuita de st\u00e2nci gri, portocalii, si brazi uriasi, aroganti, urmaream lumea de-afara, care mi se parea straina si unica. Vedeam totul parca de la mii de kilometri distanta. \u00cen acele ierni feroce, geamul bunicii era acoperit cu desene, picturi si peisaje, desav\u00e2rsite de un maestru anonim al zapezilor, care, \u00een mare graba, lasa pe sticla \u00eenghetata alte si alte privelisti savante, semne ale unei cristalometrii complicate si vii, care \u00eencetosa parca tot ce mi se arata afara: curtea spatioasa, scheletele nucilor, prunilor sau ale merilor, gardurile vii, mesterite din lemn, hotarul proprietatii delimitat de zeci de salc\u00e2mi enormi, batr\u00e2ni. Oare din ce motive totul, aproape totul mi se arata pe-atunci mare si \u00eemplinit? Pe masura ce lumea exterioara mi se \u00eenfatisa ca prin ceata, iar gerul de noapte si solii frigurilor desenau \u2013 acoperind de tot sticla geamului, ca si c\u00e2nd ar fi fost asistati de o zeitate inspirata \u2013 straniu, lumea dinlauntrul meu aparea, din ce \u00een ce mai limpede, ca un foc \u00een ceata, iar, \u00eentr-un t\u00e2rziu, ca o gradina \u00eembelsugata, unde puteam sa evadez oric\u00e2nd doream, simtindu-ma \u00een acea gradina-suflet acasa. Fugile mele erau \u00eencurajate cu asupra de masura de bunica materna, Axenia Karaman \u2013 \u00eengerul albastru al copilariei mele, care avea m\u00e2inile deformate de un reumatism acutizat odata cu trecerea anilor.
\nNu stiu de ce imaginea acelor m\u00e2ini ale bunicii materne si a ferestrelor\u00a0 ma va \u00eensoti, de-a lungul anilor, devenind mai prezenta din 1993 \u2013 anul \u00een care, stabilindu-ma la Bucuresti, mi-am fracturat destinul. Pentru prima data \u00een viata ma aflam departe de familia mea, departe de urbea primei mele tinereti. Eram singura, \u00eentr-un loc pe care \u00eel regaseam, la fiecare pas, strain, desi l-am visat rastimp de decenii. Sunt acasa, \u00een Rom\u00e2nia, \u00eemi repetam. \u00cemi repet si acum, de altfel. Nu poti sa te simti strain acasa. Nu ai cum sa te regasesti acasa \u00een exil, \u00eemi tot repetam. Simteam ca e ceva la mijloc \u2013 un mecanism secret probabil \u2013 care ma face sa ma simt o venetica \u00een propria tara. Probabil, \u00eenstrainarea de circa doua sute de ani a Basarabiei de Rom\u00e2nia a creat, \u00een timp, o mentalitate caracteristica indivizilor fara radacini; ma refer inclusiv la tipologia alcatuita de oamenii de prisos, care nu se simt nicaieri acasa. Initiatii stiu ca e vorba de tipologia de sorginte byroniana ce domina literatura rusa a secolului al XIX-lea si, \u00een special, operele unor colosi ai literaturii ruse, ca, de pilda, Puskin, Lermontov, Dostoievski ori Tolstoi, Lev Nikolaievici.
\n\u00cen cur\u00e2nd se vor \u00eemplini o suta de ani de la Marea Unire din 1918, anul \u00een care s-au pus temeliile noului stat rom\u00e2n. Relativ recent s-au \u00eemplinit doua sute de ani de la \u00eenstrainarea Basarabiei de trupul Tarii Rom\u00e2nesti. Ce au \u00eensemnat pentru Basarabia cele doua secole? Doua sute de ani de singuratate si \u00eenstrainare. Doua sute de ani \u00een care visul de a te re\u00eentoarce acasa \u00eent\u00e2rzie \u00een matca iluziei. Ce am aflat dupa ce am trecut hotarul rom\u00e2nesc, imagin\u00e2ndu-mi ca misiunea literaturii si culturii rom\u00e2ne vii este mesianica? Rom\u00e2nia este considerata o tara de m\u00e2na a doua: Rom\u00e2nia este o tara second hand, sustinea guvernatorul T. Basescu, \u00eempotriva caruia au votat la Referendumul din vara anului 2012 circa 7,4 milioane de rom\u00e2ni. At\u00e2t de denigrata a fost ani de-a r\u00e2ndul, \u00een mai toata lumea, tara mea, Rom\u00e2nia, \u00eenc\u00e2t Rom\u00e2nia reala \u2013 unul dintre cele mai bogate state europene \u00een resurse umane, \u00een zacaminte pretioase si semipretioase, \u00een ape, munti etc. \u2013 este necunoscuta lumii; cultura si literatura rom\u00e2na \u2013 o literatura majora \u2013 sunt rau cunoscute \u00een strainatate, tot mai putin cunoscute \u00een propria tara si din ce \u00een ce mai rau tratate \u00een propria tara. (La ora actuala, ca sa aducem un exemplu, bugetul alocat culturii reprezinta, dupa stiinta mea, 0,16 % din PIB, din care circa 75 % sunt alocate patrimoniului, literatura rom\u00e2na vie \u2013 prin care se conserva si se perpetueaza indentitatea acestei natiuni \u2013 fiind lasata de izbeliste \u00een conditiile unei crize atroce.) La aceasta realitate din care pierd toti, fara exceptii, si-au pus umarul toate guvernele postdecembriste rom\u00e2nesti, care au dus o politica antinationala, inclusiv guvernarile din ultimii ani portocalii. La aceasta realitate, incredibil, \u00een ultima perioada, si-a adus obolul si o parte din conducerea Uniunii Europene, care a pus interesele de partid deasupra intereselor unui stat membru al Uniunii Europene, sfid\u00e2nd astfel vointa a peste sapte milioane de rom\u00e2ni si amestec\u00e2ndu-se abuziv \u00een treburile interne ale unui stat egal \u00een drepturi cu celelalte douazeci si sase de state membre ale Uniunii Europene.
\nOare din ce motive \u00eemi vine \u00een minte imaginea sugestiva a lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e0rquez, emisa la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Literatura, care, denunt\u00e2nd atitudinea conducatorilor europeni, \u00eei compara cu \u201ebunicii care au uitat nebuniile rodnice ale tineretii lor\u201c? Ceea ce nu stiau conducatorii europeni atunci c\u00e2nd impuneau abuziv un cvorum la referendumul din vara fierbinte a anului 2012 e ca \u00een Rom\u00e2nia guvernata de dl Basescu \u2013 unde \u00een ultimii douazeci si trei de ani nu s-a produs nici o lovitura de stat \u2013 au fost \u00eenchise spitale, scoli, librarii si institutii nationale de un real prestigiu; unii oameni mureau la portile spitalelor \u00eenchise, altii nu aveau citostatice, morfina sau interferon, taiate periodic din lipsa de fonduri. \u00cen Rom\u00e2nia guvernata de dl Basescu cultura era considerata incorecta politic \u2013 o monstruozitate, transformata \u00een politica de stat. \u00cen Rom\u00e2nia portocalie, dupa ce dl T. Basescu l-a dat afara la modul incalificabil din functia de presedinte al Institutului Cultural Rom\u00e2n pe marele prozator Augustin Buzura, fondatorul acestei institutii nationale, \u00een aceeasi functie a fost numit eseistul Horia Roman Patapievici, care a facut publica o \u201etabla de valori acceptate\u201c, \u00een care valorile canonice, prin care s-a fondat statul rom\u00e2n modern, erau considerate depasite, expirate; de pilda, poetul national al rom\u00e2nilor Mihai Eminescu e considerat de acest oportunist cultural, nelipsit de talent, un \u201ecadavru din debaraua culturii rom\u00e2ne\u201c. \u00cen Rom\u00e2nia guvernata de dl Basescu, politician care a reusit \u00eempreuna cu acolitii d-sale sa instaureze, dupa modelul sud-american, o dictatura cu aparentele unei democratii, s-a practicat pe scara larga, cu complicitatea scriitorilor care au tradat, eradicarea creatorilor de v\u00e2rf ai culturii rom\u00e2ne vii, victimele acestei boli sociale de o gravitate extrema a societatii rom\u00e2nesti postdecembriste fiind supuse unui linsaj mediatic. Procesul condamnarii unor nevinovati \u00een plina libertate seamana cov\u00e2rsitor, afirmam si cu alte prilejuri, cu procesele staliniste. Da, peste societatea rom\u00e2neasca postcomunista b\u00e2ntuie un din ce \u00een ce mai straniu aer proletcultist; farsa istoriei balcanizate e ca acest aer proletcultist e \u00eentretinut de un grup de scriitori care si-au tradat menirea de a fi constiinte ale neamului, aleg\u00e2nd ideologia corecta politic. Metodele folosite \u00een aparenta noastra democratie \u2013 \u00een care, dupa tradarea unor intelectuali, grupati \u00een jurul Grupului de Dialog Social, ce practica un anticomunism \u00eenversunat dupa caderea comunismului \u2013 sunt mai rafinate si… era sa zic mai diabolice; c\u00e2tiva scriitori se refera, nu fara temei, la repetarea, \u00een conditiile unui regim democratic de fatada, a experimentului de la Pitesti, dupa stiinta mea, unic \u00een lume. Victimele supuse lapidarii \u00een piata publica sunt cunoscute. Numele fiecareia dintre acestea a detinut luni, ba chiar, \u00een anumite cazuri, ani de-a r\u00e2ndul primele pagini ale cotidianelor, revistelor literare, ziarelor: Adrian Marino, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Nicolae Balota, Mihnea Berindei, Mihai Botez, Eugen Uricaru, Ioan Grosan, Virgil Tanase, Cezar Ivanescu, Mircea Iorgulescu (ultimii doi scriitori \u00eembr\u00e2nciti \u2013 de acuzatia nefondata, conform careia ar fi fost colaboratori ai Securitatii \u2013 \u00een boala, iar mai t\u00e2rziu \u00een moarte).
\nCum sa rezisti \u00een atari conditii, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t \u00een perioada postdecembrista s-a \u00eent\u00e2mplat un fenomen dramatic, ale c\u00e3rui proportii si gravitate vor fi simtite \u00een timp? Virgil Nemoianu a numit acest fenomen \u201edecimarea elitelor\u201c, \u201econtinuata prin auto-exilarea valorilor nationale\u201c. Profesorul de filosofie se \u00eentreaba cu gravitate: \u201eCum se face ca loviturile abuzive, violente s-au \u00eendreptat si se \u00eendreapta prin excelenta \u00eempotriva generatiei celei mai europene, celei mai echilibrate pe care a cunoscut-o Rom\u00e2nia \u00een secolul XX? C\u00e2t de periculoasa este st\u00e2rpirea valorilor \u00een numele unor adevaruri inchizitoriale simpliste si totodata cam dubioase?\u201c C\u00e2t de periculoasa este o strategie devenita, pe parcursul ultimului deceniu, politica de stat, conform careia cultura, inclusiv literatura nationala, este \u201esuspecta din punct de vedere politic\u201c? Daca regimul Ceausescu a distrus o sumedenie de biserici si satul rom\u00e2nesc, regimul Basescu, \u00een plina libertate, spuneam, a \u00eenchis scoli, librarii, a desfiintat spitale, inclusiv spitale de alienati mental, pentru ca acestea au fost considerate nerentabile! Regimul social-politic al ultimului deceniu a instaurat un climat dispretuitor la adresa culturii vii, care nu a fost protejata prin nici o masura de tavalugul crizei economice. Cuprinsa de o grava criza a valorilor si modelelor, Rom\u00e2nia ultimului deceniu si-a exilat poetii, romancierii, actorii, cultura rom\u00e2na fiind condusa, de mai bine de douazeci de ani, de o m\u00e2na de comentatori insolenti, fara opera, ca, de pilda, Patapievici, Plesu, Liiceanu & company, girati de presedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, si de scriitorul Mircea Cartarescu, multipremiatul neinteresat de tema identitatii nationale, pentru care a trai \u00een Rom\u00e2nia \u00eenseamna a \u00eenota \u00eentr-o \u201episcina plina cu acid sulfuric\u201c) \u2013 intelectuali care, din varii interese oportuniste, au mizat si mizeaza \u00een continuare pe antagonizarea generatiilor creatoare, pe mentinerea unui haos organizat \u00een favoarea mentinerii puterii lor, pe marginalizarea si discreditarea, cu orice pret, a creatorului rom\u00e2n de v\u00e2rf. O parte din valorile majore ale literaturii, prin intermediul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, au fost decimate \u00een piata publica nu fara complicitatea unei parti a mass-media; CNSAS e un proiect national esuat din vina dlor H.R. Patapievici, A. Plesu, M. Dinescu si a acolitilor acestora \u2013 intelectuali publici de varii culori politice, care au manipulat arhivele Securitatii \u00een scopul dob\u00e2ndirii unor avantaje, posturi, institutii publice etc., lupta pe terenul culturii fiind o forma a luptei pentru putere, nu-i asa? (vezi: Gabriel Andreescu, \u201eCarturari, opozanti si documente. Manipularea arhivelor Securitatii\u201c, Editura Polirom, 2013). Disidentii reali \u2013 Paul Goma, Nicolae Breban, Virgil Tanase, Dumitru Tepeneag \u2013 au fost dati cu brutalitate la o parte. (vezi: Nicoleta Salcudeanu, \u201eRevizuire si revizionism \u00een literatura postcomunista\u201c, Editura Muzeului National al Literaturii Rom\u00e2ne, 2013). Nuanta greu de trecut cu vederea: \u00een discutie nu e o cearta oarecare \u00eentre c\u00e2tiva scriitori. \u00cen discutie este integritatea nationala a statului rom\u00e2n, fiindca e limpede faptul ca literatura rom\u00e2na, prin care se conserva identitatea natiunii rom\u00e2ne, este unul din pilonii integritatii si securitatii statului national rom\u00e2n; daca vom \u00eenceta sa fim noi \u00eensine, nu vom avea nici o sansa sa fim europeni. \u201eNu e vorba de o cearta obisnuita \u00eentre persoane care combat \u00een numele unor marunte narcisisme individuale sau de grup, cel putin din partea gruparii \u201eConte\u201c, cum \u00eei place Aurei Christi s-o numeasca \u2013 scria relativ recent Theodor Codreanu (\u201eO stranie boare proletcultista\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c, nr. 8\/2013 \u2013 ci de o confruntare \u00eentre o miza majora a culturii rom\u00e2ne si mizele minore mostenite sau nu din comunism (adevarat blestem care planeaza asupra scriitorului si criticului rom\u00e2n, cum spune Liviu Ioan Stoiciu), dar prost mascate de noua ideologie a \u00abcorectitudinii politice\u00bb, urmasa directa a marxismului cultural de sorginte neotrotkista, cu aparente de \u00abanticomunism\u00bb si \u00abneoconservatorism\u00bb american.\u201c
\nN-o sa insist asupra acestor realitati dramatice sau asupra motivelor care le-au generat si \u00eencurajat. N-as fi vorbit despre ele, daca nu m-ar fi \u00eengrijorat destinul Rom\u00e2niei, unde functioneaza o regula nescrisa, ca sa nu spun sinucigasa: pentru a fi recunoscut acasa, trebuie sa fii recunoscut, mai \u00eent\u00e2i, peste hotarele tarii. Eliade, Cioran, Br\u00e2ncusi, avangardistii \u00een frunte cu Tristan Tzara, Paul Celan, Benjamin Fundoianu sau Eugen Ionescu sunt, \u00een aceasta ordine de idei, exemple emblematice. \u00cen preajma lor, \u00eesi afla locul alte c\u00e2teva v\u00e2rfuri de necontestat ale literaturii si culturii rom\u00e2ne: Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Nicolae Breban, Marin Preda, George Bacovia, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu, Paul Goma, Ileana Malancioiu, Eugen Uricaru, Basarab Nicolescu, Virgil Nemoianu, Angela Marinescu si altii.
\nCe solutii exista pentru Rom\u00e2nia? Scotianul James Mirrlees, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, oferea o rezolvare radicala: iesirea Rom\u00e2niei din Uniunea Europeana. Argumentul adus \u00een favoarea unei asemenea solutii nordice este cov\u00e2rsitor: \u201eRadacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara\u201c, pe c\u00e2nd criza economica va fi, fara \u00eendoiala, depasita. Nu stiu daca solutia mirrleesiana este una potrivita pentru tara pe care o reprezint, \u00een primul r\u00e2nd, prin cartile mele. Dar, \u00een conditiile \u00een care, \u00een Uniunea Europeana se pune, nu rareori, un accent tot mai apasat pe problemele legate de economie, neglij\u00e2ndu-se, nu rareori, specificul fiecarei natiuni membre, inclusiv cultura scrisa si interesele nationale, \u00een conditiile \u00een care Rom\u00e2nia nu este tratata ca un partener de dialog egal, afirmatiile profesorului emerit al Universitatii Cambridge dau de g\u00e2ndit, \u00eendemn\u00e2ndu-ne sa spunem lucrurilor pe nume.<\/p>\n

Acasa, \u00een Basarabia, am asistat la o deznationalizare masiva, pusa la cale \u00een statele periferice, inclusiv \u00een Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, de Imperiul Sovietic. Acasa, \u00een Rom\u00e2nia, de doua decenii, asist la deznationalizarea rom\u00e2nilor si urmaresc modul \u00een care tara mea si a stramosilor mei este supusa unui proces de deconstructie. Nu cred ca fenomenul globalizarii, rasp\u00e2ndit pe mapamond, a clatinat identitatea fracezilor, a nemtilor, spaniolilor sau radacinile altor natiuni. Oric\u00e2t de straniu ori deplasat ar suna pentru urechile unor comentatori rom\u00e2ni, adepti ai politicii corecte, voi spune un adevar familiar natiunilor mari ale lumii. Exista lucruri ce nu pot fi negociate. \u00centre acestea sunt tara, familia, limba, identitatea si neamul.
\nStatul Rom\u00e2n este un stat t\u00e2nar, \u00een plina formare. Daca \u00een miezul acestei tinereti eruptive i se creeaza conditii propice amputarii identitatii nationale, se impune ca aceste conditii sa fie, fara \u00eendoiala, \u00eenlaturate. Regimul Ceausescu a tratat abuziv tema identitatii rom\u00e2nesti, folosind-o ca arma ideologica, ceea ce nu \u00eenseamna, nici pe departe, ca noi, rom\u00e2nii, trebuie sa ne aruncam identitatea \u2013 laolalta cu valorile fondatoare ale statului rom\u00e2n modern si ale culturii scrise \u2013 la groapa de gunoi a istoriei si sa acceptam, \u00een Rom\u00e2nia europeana a mileniului III, decimarea, eradicarea elitelor creatoare, prin care s-au conservat, sub dictatura stalinisto-dejista, identitatea natiunii rom\u00e2ne si europenitatea culturii rom\u00e2ne. Aceleasi valori, aceleasi elite creatoare ale scrisului rom\u00e2nesc conserva identitatea clatinata a natiunii rom\u00e2ne \u00een epoca Basescu, sprijinita cu asupra de masura prin tradarea carturarilor \u2013 ca sa folosesc titlul unei carti explozive, semnate de Julien Benda \u2013 Nicolae Manolescu, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Gabriela Adamesteanu si alti intelectuali de curte ai regimului Basescu, regim ce i-a promovat si sprijinit prin institutiile statului, inclusiv prin ICR si reprezentantele sale din lume, cu asupra de masura. Ce au ales intelectualii care, parafraz\u00e2ndu-l pe Julien Benda, au tradat? \u201eDob\u00e2ndirea de avantaje materiale si sociale \u00een locul rezistentei si luptei pentru emanciparea europeana a natiunii si culturii rom\u00e2nesti, lasate de izbeliste, \u00een cea mai dramatica prabusire din istorie, soldata cu exodul masiv al rom\u00e2nilor \u00een cele patru zari si cu tot ce traim astazi\u201c sustine criticul si istoricul literar Theodor Codreanu.
\n\u00cen volumele incendiare \u201eTradarea criticii\u201c si \u201eAventurierii politicii rom\u00e2nesti\u201c e facuta o analiza exacta a dictaturilor rom\u00e2nesti, a tradarii intelectualilor si a modului \u00een care a fost manipulat valul anticomunist \u00een perioada postcomunista. Pentru scrierea si publicarea acestor carti incomode, romancierului Nicolae Breban, membru al Academiei Rom\u00e2ne, i s-a fabricat un dosar de colaborator ale Securitatii. Relativ recent, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, revista a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, condusa de acad. Nicolae Manolescu, \u00eentr-o nota nesemnata, scrisa \u00eentr-un limbaj stalinist, \u00eendeamna explicit sa fie ocolita revista \u201eContemporanul\u201c, veche publicatie, fondata la 1881, condusa de mai bine de doua decenii de acad. Nicolae Breban si subsemnata, publicatie ofensiva, incomoda, ne\u00eenregimentata politic. (\u201eOchiul magic\u201c, vezi \u201eCazul Tribuna\u201c. \u201eM\u00e2na dusmanului\u201c si \u201e\u00cen ce reviste publicam\u201c, \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 25-26 din iunie 2013) \u00cen acest mod este pedepsita libertatea de exprimare \u00een Rom\u00e2nia Europeana a anului 2013.
\n\u00cen epoca Ceausescu, ancheta penala facuta \u00een cazul romancierierului Nicolae Breban a fost sistata, data fiind celebritatea autorului capodoperelor \u201eBunavestire\u201c, \u201eDrumul la zid\u201c si \u201eSingura cale\u201c. \u00cen epoca Basescu, unul dintre cei mai mari romancieri rom\u00e2ni, disident ce s-a opus stalinizarii culturii rom\u00e2ne prin Tezele din Iulie 1971, da, acelasi Nicolae Breban este gasit \u2013 fara probe \u2013 vinovat de colaborare cu Securitatea, care altadata a pus pe urmele lui N. Breban o armata de urmaritori, angajati ai organelor de represiune ale unei dictaturi. Victima \u00eesi pastreaza statutul de victima, \u00een timp ce tortionarii Securitatii si nomenklatura detin, \u00een continuare, puterea, recurg\u00e2nd la aceleasi metode de represiune staliniste, incomparabil mai rafinate, mai perfide \u2013 iata o realitate atroce, demna de pana predecesorilor nostri, Gogol, Urmuz si Caragiale.<\/p>\n

…Cum sa rezisti \u00een atari conditii? ma \u00eentrebam si ma \u00eentreb \u00een timp ce scriu la eseul meu, caruia ezit sa-i aleg un titlu dintre cele doua care ma obsedeaza de o vreme: \u201eSinguratatea Rom\u00e2niei\u201c sau \u201eAcasa \u2013 \u00een exil\u201c. Nu rareori, \u00eemi gasesc refugiul \u00een amintirea geamului \u00eenghetat din copilaria mea, geam, prin a carui sticl\u00e3 pictat\u00e3 vedeam, adesea, lumea ca prin ceata. Pe c\u00e2nd \u201e\u00een acea camera obscura, launtrica, \u00een care intrarea \u00eeti este \u00abinterzisa\u00bb c\u00e2t timp esti \u00een lume\u201c, cum spunea Proust, totul mi se arata limpede, rotund. Si \u00eemplinit. Aproape. \u00cencaperea care esti tu pentru tine \u00eensuti, accesibila, cum ne \u00eenvata Marcel, de cum te re\u00eentorci \u00een singuratatea camerei tale, \u00eeti ofera, \u00een timp, un dar nesperat: lumea ta launtrica, de o bogatie opulenta, asezata de altcineva \u00een tine. Tu nu esti dec\u00e2t un instrument al frumusetii teribile. Nu esti dec\u00e2t m\u00e2na prin care cineva se scrie \u00een lumina convingerii ca singura justificare a vietii este, \u00een lectura calugarului de la Sils, de natura estetica. Artistul care locuieste pe celalalt versant al existentei se construieste pe sine cum se lucreaza la zidirea unei catedrale. Ce \u00eenveti \u00een subterana fiintei? Un lucru tulburator de simplu: sa dai eternitate lucrurilor din jur, eternitate, smerenie si suferinta, adica poezie. Poezia \u00eesi afla radacinile pretutindeni, ea revigoreaza viul, viata si, ar fi spus descoperitorul vointei oarbe de a fi, acel \u201egraunte de iubire adevarata\u201c, fara de care \u00een tara frigurilor mari, care este poezia, sau acasa \u2013 \u00een exil, nu ai cum sa rezisti. Primii st\u00e2lpi ai vietii mele \u2013 Puskin, Dostoievski, Mandelstam, Iosif Brodski, Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva \u2013 stiu aceasta.
\n\u00cen dorinta de a rezista, si lumea mileniului al III-lea, \u00eencoltita de decadenta, \u00een plina era a consumismului si a cultivarii excesive a confortului si egalitarismului, sper ca va recurge la un tour de force si se va \u00eentoarce cu fata spre vechea tabla a valorilor europene, spre v\u00e2rfurile antichitatii presocratice, iubite de maestrii mei, H\u00f6lderlin, Dostoievski, Nietzsche, Rilke, Nicolae Breban, luminati de acel \u00eendemn goethean \u2013 \u201efiecare sa fie, \u00een felul sau, un grec, dar sa fie\u201c \u2013 \u00eendemn, ca niciodata, actual. Nu cred sa ajungem la un alt liman dec\u00e2t la aceleasi, vechi si mereu noi, valori ale omenirii, axate \u00een jurul unei neverosimile osii, scoase \u00een evidenta de Pilat din Pont, prin sintagma \u201eEcce Homo\u201c. Vom tinde, zi de zi, \u00eentr-un neostenit efort, sa fim noi \u00eensine \u00een lumina convingerii ca viata are o justificare exclusiv estetica. Da, vom \u00eent\u00e2rzia aici, pe pam\u00e2nturile atinse de aedul acela straniu, care, av\u00e2nd acces la un alt tip de cunoastere, a pendulat \u00eentre lumi si a devenit posesorul unui destin tragic, Ovidiu \u2013 trubadurul inspirat, pedepsit si iubit de zei. Vom \u00eencerca, iarasi, \u00eentr-un neostenit efort ziditor, sa dam tot ce avem mai bun, mai frumos si mai curat \u00een noi, tot ce e asezat \u00een subterana fiintei noastre de o m\u00e2na straina, stiind, de la Goethe, ca, oric\u00e2t de sus ar urca spiritul creator uman, exista un pisc de nedepasit \u2013 Iisus Christos \u2013 modelul de gradul zero spre care si-au atintit privirile colosi de neatins, ca, de pilda, Dostoievski, Nietzsche sau Rilke si, pe urmele lor, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Nicolae Breban. Iar mai t\u00e2rziu \u2013 si, poate, la timp \u2013 cineva dezarmant de viu, care, pe masura ce \u00eent\u00e2rzia \u00een fata geamului acoperit de peisaje de gheata, vedea lumea ca prin ceata si se ad\u00e2ncea \u00een realitatea dinlauntru, vazuta ca un liman, ca un no man’s land sau ca foc \u00een ceata. Da, acolo, si azi, ca si ieri, ca \u00eentotdeauna \u2013 cu sentimentul ca timpurile se amesteca si se topesc \u00een albia unui \u201eprezent etern al spiritului\u201c \u2013, nu stiu din ce pricini, se \u00eenfatiseaza un univers de o limpezime si simplitate fantastice, citite cu \u00eencetineala, smerenie si spaima.
\nPatria mea sunt modelele fondatoare la care m-am referit. Patria mea e acest nume strain si at\u00e2t de al meu \u2013 Aura Christi \u2013, dupa care voi alerga p\u00e2na voi \u00eenchide ochii de tot, fara sa-l ajung vreodata din urma.<\/p>\n

Patria mea? O fereastra simpla si grava,
\ndeschisa mereu \u00eenspre mine, astept\u00e2nd
\nsa ma ofer aerului ce-mi recunoaste
\nirisul, m\u00e2na, ezitarea si g\u00e2ndul,
\nfara sa ma \u00eentrebe: de ce? p\u00e2na c\u00e2nd?<\/p>\n

Patria mea? O zi de iarna fara iarna,
\ncu astrul meu familiar, cu destinul
\n\u00een care,
\nst\u00e2rnita de \u00eendoieli, am intrat…
\nO iarna lipsita de ceea ce numim iarna.
\nO iarna din care nu-mi doresc dec\u00e2t sa cad.<\/p>\n

Patria mea va fi fost c\u00e2ndva un vers<\/p>\n

al tau, al meu,
\ncitit \u00eenainte de culcare de Dumnezeu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cred ca exista momente \u00een care, ajuns \u00eentr-un v\u00e2rf al vietii, \u00eencepi sa vorbesti din intimitatea fiintei. Nu se stie, desigur, daca tu \u00eensuti vorbesti despre lucrurile cu adevarat importante. Nu se stie daca altcineva vorbeste prin tine, despre tine si despre lucrurile fara care te \u00eendoiesti ca ai putea sa respiri sau ca ai… Cite\u0219te mai mult »Acasa \u2013 \u00een exil<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[9690,218],"class_list":["post-17073","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-identitate-nationala","tag-nicolae-breban"],"views":1582,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17073","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17073"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17073\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17073"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17073"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17073"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}