{"id":17069,"date":"2013-11-14T13:18:18","date_gmt":"2013-11-14T11:18:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17069"},"modified":"2013-11-14T13:18:18","modified_gmt":"2013-11-14T11:18:18","slug":"priebke-se-cauta-loc-pentru-mormant","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/priebke-se-cauta-loc-pentru-mormant\/","title":{"rendered":"Priebke: se cauta loc pentru mormant"},"content":{"rendered":"

Scriu astazi despre un om care nu-si poate gasi morm\u00e2ntul, un om al carui trup ne\u00eensufletit nu e dorit de nimeni. Numele lui este Erich Priebke (1913 \u2013 2013). Putini \u00eesi mai aduc aminte de el \u00een Germania natala sau alte tari, dar \u00een Italia numele lui rasuna ca un teribil simbol. Calaul \u00eel numesc italienii pe acest fost capitan \u00een fortele SS care \u00eentrupeaza \u00een constiinta lor tipicul criminal nazist german. Criminal a fost si a ramas, fara sa-si nege sau regrete faptele, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul zilelor pe care si le-a trait \u00een tihna, pentru ultimii zece ani \u00een chiar apropierea locurilor unde comisese oribilele sale crime.<\/strong> <\/em>
\nSa ne reamintim de acel groaznic moment al unui trecut… care parca nu mai vrea sa treaca. Masacrul de la Grotele Ardeatine, \u00een apropierea Viei Appia, a avut loc spre sf\u00e2rsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pe data de 23 martie 1944, un numar de treizeci si trei de soldati germani, membri ai unui batalion SS, au fost ucisi \u00een urma unei actiuni-surpiza a Rezistentei italiene. Se pare ca Adolf Hitler a ordanat ca \u00een douazeci si patru de ore c\u00e2te zece prizonieri italieni sa fie executati pentru fiecare soldat german ucis. Victimele trebuiau alese dintre membrii rezistentei militare Bandiera Rossa, de orientare trotkista, si dintre detinutii evrei. Cei alesi sa fie executati erau dusi la grote \u00een grupuri de c\u00e2te cinci, pusi sa \u00eengenuncheze si apoi \u00eempuscati cu un glonte tras \u00een ceafa. Cadavre peste cadavre, numarul lor crestea din moment \u00een moment iar victimele succesive erau obligate sa \u00eengenunchieze peste cadavrele deja existente ca apoi sa fie, la r\u00e2ndul lor, executate. Masacrul acesta a durat cinci ore, de la 2 dupa amiaza p\u00e2na la 7 seara. Apoi, pentru a fi siguri ca au murit toti, nemtii au facut sa explodeze grotele cu dinamita.
\nErich Priebke a fost responsabilul acestei operatiuni, \u00een care calitate a ucis chiar el doi sau trei dintre ostateci. Restul au fost executati de catre soldati. Dar Priebke a luat parte activa si \u00een continuare la aceste oribile asasinate, de-a lungul celor cinci ore. El a fost veritabilul contabil care taia din registru numele fiecarui executat. La sf\u00e2rsitul masacrului si-a dat seama ca fusesera asasinate trei sute treizeci si cinci de persoane, cu cinci mai mult dec\u00e2t \u00een ordinul lui Hitler. Cinicul Priebke s-a vaitat mai t\u00e2rziu \u00een interviuri ca asta nu a fost dec\u00e2t o mica scapare… Dar, daca pentru cele trei sute treizeci de persoane ucise el s-a prevalat mereu de faptul ca nu facuse altceva dec\u00e2t sa \u00eendeplineasca un ordin, pentru cele cinci adaugate de el, ca si pentru cele ucise cu m\u00e2na lui avea, fara urma de \u00eendoiala, totala responsabilitate. O statistica publicata \u00een \u201eDie Welt\u201c cu ocazia mortii lui Priebke arata ca au fost asasinati saptezeci si sapte muncitori, cincizeci si sapte functionari, cincizeci si patru comercianti, treizeci si opt de persoane oficiale, saptesprezece v\u00e2nzatori ambulanti, doisprezece tarani, opt artisti, sase arhitecti si ingineri, cinci profesori, cinci macelari, trei medici, un bancher si un preot. Cel mai t\u00e2nar dintre cei ucisi avea numai cincisprezece ani. Saptezeci dintre victime erau evrei.
\nDupa razboi, Erich Priebke s-a numarat printre acei criminali de razboi nazisti care au reusit sa scape de justitie, caci a fost ajutat sa fuga dintr-un lagar de prizonieri britanic din apropiere de Rimini. Convertit la catolicism, prin intermedierea episcopului Alois Hudal, obtine un pasaport pe numele fals de Otto Pape si se stabileste \u00een Argentina, unde avea sa traiasca netulburat de nimeni si de nimic, ca un om liber, timp de cincizeci de ani. \u00cesi deschide o macelarie pe numele lui adevarat, Ambasada germana din Argentina stie de prezenta lui, dar alege totala tacere. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u00een 1952, Priebke obtine chiar un pasaport german. Abia \u00een anii ’90, \u00een urma unor interviuri acordate televiziunii americane si a unor cercetari succesive minutioase \u00een arhivele din Buenos Aires, Washington D.C., Londra, Berlin si Ierusalim s-au gasit o multime de documente irefutabile ilustr\u00e2nd rolul lui Erich Priebke \u00een actiunile SS si ale Gestapoului din Italia. \u00centre acestea, o confesiune scrisa cu putin \u00eenainte de terminarea razboiului, \u00een care Priebke recunoaste rolul jucat \u00een masacrul de la Grotele Ardeatine. Un alt document descoperit la Muzeul Yad Vashem din Israel indica faptul ca Priebke a semnat documentul de trimitere a unui transport de evrei italieni la lagarul mortii operat de Adolf Eichman. \u00cen mai 1995, un judecator federal argentinian a acceptat cererea italiana de extradare a lui Priebke pe baza faptului ca termenul pentru crimele \u00eempotriva umanitatii nu expira niciodata. Dupa mai multe stadii ale procesului \u00eempotriva lui, Curtea de Casatie italiana l-a condamnat pe Priebke la cincisprezece ani de \u00eenchisoare, dar lu\u00e2nd \u00een considerare v\u00e2rsta sa \u00eenaintata si starea sanatatii, pedeapsa a fost redusa la zece ani de arest domiciliar. \u00cen urma unui apel, condamnarea s-a prelungit pe viata, dar tot sub forma arestului la domiciliu. Astfel a trait el p\u00e2na la moarte, ca un om relativ liber, \u00een chiar tara unde a comis crimele.
\nImediat dupa moartea lui Priebke, primarul Romei, Ignazio Marino, a decis ca acesta nu poate fi \u00eenmorm\u00e2ntat pe pam\u00e2nt roman. Biserica catolica nu a vrut sa-l primeasca si sa \u00eei faca slujba de \u00eenmorm\u00e2ntare: un pacatos care nu se caieste \u00eenaintea mortii nu poate primi binecuv\u00e2ntarea. Doar Fraternitatea lui Pius al X-lea, careia \u00eei apartine negationistul Williamson, si-a pus la dispozitie capela, ceea ce a suscitat proteste si confruntari \u00eentre antifascisti si militanti de extrema dreapta. Spre deosebire de Germania, \u00een Italia MSI (Movimento Sociale Italiano) e partid recunoscut si mai sunt si alte factiuni care, \u00een mod mai mult sau mai putin explicit, \u00eesi exprima simpatiile fasciste. Cu at\u00e2t mai importanta este recenta hotar\u00e2re a Comisiei judiciare a Senatului de a aproba o lege care sa faca negationismul infractiune penala.
\n\u00cempotriva \u00eengroparii lui Priebke pe sol roman s-a exprimat si Riccardo Pacifici, liderul comunitatii evreiesti din Roma. El a cerut ca sicriul lui Priebke sa fie trimis \u00een Germania si \u00eengropat \u00een localitatea sa natala. Dar mai \u00eenainte chiar sa primeasca propunerea italiana, oficialitatiile orasului Hennigsdorf i-au negat lui Priebke orice sansa de a fi \u00eenmorm\u00e2ntat acolo pe motiv ca legea cimitirelor interzice \u00eenmorm\u00e2ntarea non-rezidentilor… De birocratii asemanatoare s-a prevalat si guvernul federal german care, timp de patru zile, a ignorat total moartea lui Erich Priebke. Normal ar fi fost ca Germania sa-l primeasca deoarece a fost un criminal german. \u00cenmorm\u00e2ntarea lui la Roma ar fi fost un act teribil, av\u00e2nd \u00een vedere rolul sau \u00een masacrul de la grote. \u00cen cele din urma, sicriul cu trupul lui Priebke a fost luat \u00een primire de autoritatile italiene si dus la o baza militara l\u00e2nga Roma ca sa fie \u00eengropat \u00eentr-un loc secret, \u00een asa masura \u00eenc\u00e2t sa nu poata deveni loc de pelerinaj pentru extremistii de dreapta.
\nUitat fie-i numele ca acela al lui Erostrat!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scriu astazi despre un om care nu-si poate gasi morm\u00e2ntul, un om al carui trup ne\u00eensufletit nu e dorit de nimeni. Numele lui este Erich Priebke (1913 \u2013 2013). Putini \u00eesi mai aduc aminte de el \u00een Germania natala sau alte tari, dar \u00een Italia numele lui rasuna ca un teribil simbol. Calaul \u00eel numesc… Cite\u0219te mai mult »Priebke: se cauta loc pentru mormant<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[9688,9686,9687],"class_list":["post-17069","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-criminal-nazist-german","tag-erich-priebke","tag-gestapoul-din-italia"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17069","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17069"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17069\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17069"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17069"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17069"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}