{"id":17063,"date":"2013-11-14T13:12:38","date_gmt":"2013-11-14T11:12:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17063"},"modified":"2014-06-10T13:18:25","modified_gmt":"2014-06-10T11:18:25","slug":"dusmanul-principal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dusmanul-principal\/","title":{"rendered":"Dusmanul principal"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Rom\u00e2nii sunt spionati, supravegheati si ascultati, se stie. La rastimpuri deseori bine g\u00e2ndite sau \u00eentr-un efort vremelnic de reasezare morala a societatii, Serviciile, Directiile, Agentiile descopera un complot terorist, o retea de corupti, de hoti si de evazionisti, stenogramele, \u00eenregistrarile, fotografiile sunt facute publice si c\u00e2teva ore sau zile televiziunile si ziarele maruntesc evenimentele p\u00e2na la delir. Arestatii, complicii, banuitii sunt scosi, \u00eempinsi \u00een automobile, defileaza sub paza mascatilor, s-a facut, se va face dreptate, justitia a triumfat, va triumfa, rom\u00e2ni, fiti linistiti, guvernul si institutiile lui specializate va apara.<\/strong> <\/em><br \/>\nDe-a lungul bulevardelor stationeaza din loc \u00een loc automobilele blindate ale agentiilor private de securitate si indivizi patibulari, \u00eenarmati si adunati \u00een uniforme negre, scruteaza amenintatori \u00eemprejurimile si trecatorii. \u00cen magazine, \u00een banci, \u00een farmacii, \u00een blocurile de birouri, pretutindeni, o privire suspicioasa, obraznica, grea \u00eensoteste cetateanul vinovat p\u00e2na la proba contrarie. Daca se adauga camerele video discret instalate, intruziunea companiilor \u00een existenta privata a angajatilor, Internetul si retelele sociale, revelatiile si fotografiile mai mult sau mai putin obscene cu politicieni, vedete si anonimi dornici de celebritate din puzderia de reviste destinate barbatusilor si femeiustelor \u00een calduri, tabloul supravegherii rom\u00e2nilor e aproape complet. Ar mai lipsi, dar totul este posibil, militarii care sa patruleze \u00eentr-o buna zi pe strazi. De vreme ce protestele sunt rare, daca nu cumva sunt cenzurate, trec pur si simplu neobservate sau nu sunt luate \u00een seama de cei \u00eendreptatiti sa le ia \u00een seama, e de presupus ca cei mai multi dintre rom\u00e2ni s-au obisnuit sa fie supravegheati si ascultati sau nu le mai pasa. Ar fi pretul libertatii, al democratiei si al dreptului la opinie care e bine sa nu puna \u00een pericol noua ordine politica si sociala.<br \/>\nSupravegheati, spionati, urmariti, ascultati si turnati au fost rom\u00e2nii si \u00een vremurile trecute, numite pernicios comunism. Tehnicile erau primitive, iar dovezile, la fel de primitive, s-au pastrat. Nu sunt putini cei care au simtit nevoia sa-si consulte dosarele de urmarire, c\u00e2tiva mai indignati p\u00e2na la sufocare le-au si publicat, poza bucolica de disidenta si de victima inocenta a sistemului totalitar a folosit si mai foloseste. S-ar fi putut totusi crede ca \u00een noua lume \u00eendelung visata si at\u00e2t de dezamagitoare azi aceasta practica orwelliana si-a pierdut sau \u00eesi va pierde rostul. Iluzia a fost si a ramas perfecta. Daca \u00eempotriva noilor tehnici de supraveghere si de ascultare nu se mai putea face nimic, s-ar mai fi putut crede ca fratia, respectul, armonia, multumirea, fericirea de a trai \u00een capitalism vor face sa dispara din Rom\u00e2nia macar turnatorii at\u00e2t de dragi unora. Natura umana fiind ceea ce a fost dintotdeauna, simpla, vulnerabila, invidioasa, ranchiunoasa, ur\u00e2ta, naiva, idealista, imprudenta, revoltata, turnatorii si cei turnati, cuplu inseparabil si patetic \u00een care victima nu este totdeauna cel care striga mai tare, publica si-si agata portretul de st\u00e2lpii bulevardului, au supravietuit si vor supravietui.<br \/>\nMai mult dec\u00e2t permeabila, prin guvernantii ei, societatea rom\u00e2neasca a asimilat avida, cu voracitate si cu vocatia traditionala a supunerii abjecte, schizofrenia si paranoia securitara a Statelor Unite unde, dupa scandalul planetar suscitat de dezvaluirile din iunie ale lui Edward Snowden, se poate spune ca toata lumea a spionat si a ascultat pe toata lumea cu mult \u00eenainte de atentatele din 2001 si de obsesia terorismului. Un modest progres a avut loc \u00een raport cu anii &#8217;50 si &#8217;60, c\u00e2nd supravegherea planetei si a propriilor cetateni a fost \u00eensotita de asasinarea mai multor oameni politici straini. Azi sunt doar interceptate comunicatiile cancelariei Merkel si ale altor 30 de presedinti de tari sau sefi de guverne, dar, \u00een privinta spionarii planetei, a propriei populatii si a asasinarii dusmanilor potentiali, ce-i drept de la distanta, cu drone, nu s-a schimbat nimic. Dimpotriva, aceste practici au luat proportii \u00eengrijoratoare pentru viitorul lumii.<br \/>\nInvitat de cur\u00e2nd la Montreal pentru a vorbi despre declinul hegemoniei Statelor Unite, lingvistul Noam Chomsky, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology, a sustinut ca viitorul societatilor civilizate se va confunda cu cel al anarhismului. Asociat anarho-sindicalismului, care pretinde ca toate structurile puterii trebuie sa-si justifice existenta, si curentului de st\u00e2nga, care nu cunoaste nicio limitare a libertatii individuale \u00een domeniul social si politic, Noam Chomsky nu se bucura de prea multa pretuire printre intelectualii nostri rom\u00e2ni \u201epublici\u201c si definitivi \u00een convingerile lor neoliberale si \u00een admiratia pentru \u201eAmerica\u201c.<br \/>\nPentru Chomsky, apogeul hegemoniei americane a avut loc la sf\u00e2rsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar declinul a \u00eenceput cu precadere dupa 1949, c\u00e2nd China si-a cucerit independenta. Invazia Indochinei, razboiul din Vietnam, strangularea economica a Cubei n-au avut, practic, nicio legatura cu puterea sovietica invocata \u00een contextul razboiului rece. Teoria dominourilor reflecta \u00een realitate frica Americii ca o regiune scapata de sub controlul sa devina \u201eun virus care putea contamina alte regiuni\u201c. Un principiu propriu si mafiei, probabil cel mai important \u00een relatiile americane internationale. De la \u00eenceputul mileniului, a remarcat Chomsky, Statele Unite si fidelul sau aliat canadian sunt excluse de la marile discutii hemisferice. Tentativele de lovituri de stat militare \u00een America latina sprijinite de Washington n-au mai reusit dec\u00e2t \u00een tarile cele mai vulnerabile, Haiti si Honduras. Nu revelatiile despre supravegherea si ascultarea planetei de catre Statele Unite l-au surprins pe savant, ci intensitatea acestora. Toate guvernele utilizeaza tehnologia pe care o au la dispozitie pentru a se apara de principalii dusmani, si pentru aproape toate guvernele dusmanul principal este propria populatie.<br \/>\nA fost cazul guvernelor Rom\u00e2niei socialiste si este si va fi cazul guvernelor Rom\u00e2niei capitaliste. Rom\u00e2nii au fost spionati, supravegheati si ascultati si sunt si vor fi spionati, supravegheati si ascultati. Intensitatea dusmaniei poate sa cunoasca si refluxuri, dar nu va disparea niciodata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rom\u00e2nii sunt spionati, supravegheati si ascultati, se stie. La rastimpuri deseori bine g\u00e2ndite sau \u00eentr-un efort vremelnic de reasezare morala a societatii, Serviciile, Directiile, Agentiile descopera un complot terorist, o retea de corupti, de hoti si de evazionisti, stenogramele, \u00eenregistrarile, fotografiile sunt facute publice si c\u00e2teva ore sau zile televiziunile si ziarele maruntesc evenimentele p\u00e2na&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dusmanul-principal\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Dusmanul principal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17063","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1410,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17063","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17063"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17063\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17063"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17063"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17063"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}