{"id":17061,"date":"2013-11-14T13:11:35","date_gmt":"2013-11-14T11:11:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17061"},"modified":"2015-01-15T15:59:39","modified_gmt":"2015-01-15T13:59:39","slug":"cultura-sisau-bani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cultura-sisau-bani\/","title":{"rendered":"Cultura si\/sau bani"},"content":{"rendered":"

Ori de c\u00e2te ori vine vorba de cultura, finantistii nostri nu pun, desigur, m\u00e2na pe pistol (cum spunea un cunoscut demnitar nazist). \u00cen locul gingasului instrument, ei se folosesc de o lozinca la \u00eendem\u00e2na, \u00eendelung repetata: \u201eNu sunt bani\u201c. Sau, atunci c\u00e2nd demagogia lor e ceva mai rafinata, oamenilor de cultura li se raspunde: \u201eDaca vreti sa investim mai mult \u00een cultura, trebuie sa veniti cu solutii de finantare\u201c.<\/strong> <\/em>
\nBunavointa fata de cultura<\/strong>
\nReplica de-a dreptul kafkiana, care n-are nici macar meritul de a fi cinica, asa cum este prima lozinca. Aceasta macar pretinde ca, \u00eentr-o societate \u00een care sunt bani ca sa se scrie cu oi pe dealuri numele conducatorului mult-iubit si sa fie suita demonstrativ pe cal o fiinta la ani-lumina distanta de ideea de aristocratie, nu exista fonduri pentru reviste literare si carti.
\nCererea ca oamenii de cultura sa gaseasca ei \u00eensisi solutiile de finantare a activitatilor culturale este \u00eensa de-a dreptul absurda. Nu numai pentru ca oamenii de cultura, prin \u00eensusi profilul lor intelectual, nu se pricep \u00eendeobste la operatiuni de finantare. Ci si pentru ca, daca s-ar pricepe, politicienii si finantistii ar deveni inutili. Si n-ar mai exista nici un motiv pentru ca oamenii de cultura sa le solicite ajutorul.
\nDar hai sa intram \u00een jocul lor si, prin reducere la absurd, sa \u00eenlaturam ipoteza ca suntem oameni de cultura si n-ar trebui sa ne ocupam cu identificarea, ci doar cu utilizarea responsabila a fondurilor. Sa \u00eencercam sa le demonstram finantistilor ca nu banii lipsesc \u00een Rom\u00e2nia, ci bunavointa fata de cultura si responsabilitatea fata de datoria statului de a-i furniza cetateanului servicii si bunuri culturale de cel mai \u00eenalt nivel. \u00cen ultima instanta, lipseste dragostea fata de identitatea rom\u00e2neasca si europeana. Caci cultura este identitate. Cine nu o are, este frunza \u00een v\u00e2nt.
\nLegea sponsorizarii<\/strong>
\nMai \u00eent\u00e2i, sa constatam ca una dintre legile a caror revizuire \u2013 ceruta cu insistenta de paturile cele mai largi ale societatii \u2013 este refuzata sistematic este Legea sponsorizarii. O lege elaborata \u00een primii ani de democratie si demult depasita, deoarece cadrul social si economic a evoluat enorm.
\nC\u00e2nd ea a fost elaborata, de exemplu, economia rom\u00e2neasca era \u00eenca, \u00een mare parte, proprietate de stat, iar legiuitorul a dorit sa evite ca, printr-o lege prea permisiva, conducerile firmelor de stat sa sifoneze catre buzunare private fondurile care trebuiau sa ajunga la bugetul comun. Acum, situatia este complet diferita: economia este aproape \u00een \u00eentregime privata, dar legea prea restrictiva, care nu ofera de fapt nici un fel de facilitati celor care doresc ca, din banul propriu, sa finanteze activitati culturale, sportive sau sociale, face ca aportul de bani privati \u00een cultura sa fie extrem de redus.
\nDe asemenea, la \u00eenceputul anilor ’90, cultura si oamenii de cultura se bucurau \u00eenca de o popularitate apreciabila si de o respectabilitate sociala incontestabila. De aceea, legiuitorul de atunci nu a considerat necesar sa distinga \u00eentre sponsorizarea actului de cultura si a celui sportiv, sa zicem. Astazi, \u00eensa, cultura si-a pierdut, din pacate, vizibilitatea sociala, iar punerea ei pe acelasi plan cu sportul a dus, inevitabil, la \u00eendreptarea banilor privati catre acesta din urma. Care ofera mai multa vizibilitate si chiar mai mult \u201eprestigiu\u201c.
\nVreti, deci, bani privati \u00een cultura? Ar trebui modificata Legea sponsorizarii. Sau elaborata o noua Lege a sponsorizarii actului de cultura, care sa ofere beneficii mai substantiale celor care doresc ca, din surplusul lor, sa ofere ceva si culturii rom\u00e2ne. Cu o economie \u00een crestere, cu un sector privat dinamic si cu nevoi culturale destule, ar trebuie sa asistam la o crestere a sprijinului privat pentru actul de cultura. Legea ar trebui sa distinga si \u00eentre finantarea privata, prin sponsorizare, a creatiei si premierea ei, caci deficitara este mai ales cea dint\u00e2i.
\nSa facem profitabil turismul!<\/strong>
\nApoi ar trebui sa ne g\u00e2ndim ca Rom\u00e2nia nu are nici o sansa la turismul pur si simplu. Ar trebui sa investim zeci de miliarde (pe care nu le avem) \u00een infrastructura si sa alocam decenii (si nu le avem nici pe acestea), fara a avea vreo garantie ca, la capatul acestor eforturi, vom putea concura cu marile puteri din turismul mondial. Muntii nostri sunt foarte frumosi, dar nu sunt Alpii, iar Litoralul, \u00een ciuda unor atuuri evidente ce tin de dezvoltarea din anii ’70, nu are dec\u00e2t doua luni de soare pe an. Spre deosebire de patru \u00een Bulgaria, sase \u00een Turcia si p\u00e2na la opt \u00een Grecia sau Spania (de insulele tropicale nici nu e cazul sa mai vorbim).
\nPrin urmare, orice strategie \u00een materie de turism ar trebui sa se bazeze pe conexiunea cu cultura. Un amestec de turism cultural, balnear si de relaxare ar putea fi nisa de care avem nevoie spre a trece de la 1% din PIB \u2013 c\u00e2t reprezinta turismul acum \u2013 la un 7-8% decent.
\nO asemenea strategie ar pune cultura (mai exact, patrimoniul material si spiritual, de felul Festivalului George Enescu) \u00een postura de a nu mai cersi bani de la buget, ci de a produce ea \u00eensasi bani. Bani care, printr-o politica fiscala inteligenta, ar putea sa se \u00eentoarca \u00een cultura. Prin investitii \u00een patrimoniu, prin finantarea dezvoltarii de manifestari culturale, prin studii si cercetari care sa creasca vizibilitatea atractiilor culturale ale Rom\u00e2niei, prin burse catre straini, pentru ca acestia sa ne cunoasca si, cunosc\u00e2ndu-ne, sa ne devina parteneri. Cultura poate deveni un stimulent al turismului si chiar al dezvoltarii economice a Rom\u00e2niei. Cu conditia, desigur, ca politicienii si finantistii sa nu \u00eencerce sa revolutioneze stiinta economica: \u00een orice activitate de acest fel, investitia precede \u00een mod necesar si obligatoriu profitul. Este absurd sa ceri, ca p\u00e2na acum, culturii sa faca profit, c\u00e2t timp nu investesti nimic \u00een ea.
\nLoterie si privatizari<\/strong>
\n\u00cen sf\u00e2rsit, sunt metodele clasice de a face bani pentru cultura, utilizate \u00een trecutul Rom\u00e2niei si, azi, \u00een alte state europene. De pilda, mult-hulitul rege Carol al II-lea a pus Loteria Nationala sa finanteze, cu 10% din profitul ei anual, Fundatiile Regale, care erau cea mai importanta institutie culturala a tarii. Astazi, dimpotriva, cei care conduc \u00eenca institutia respectiva s-au luptat ani de zile si au reusit, \u00een cele din urma, sa \u201eelibereze\u201c Loteria de \u201ecorvoada\u201c de a da bani culturii rom\u00e2ne. Ca si cum natiunea ar fi creat privilegiul Loteriei Nationale pentru ca aceasta sa faca bani \u00een sine, nu \u00een folosul natiunii \u00eensesi!
\nO amendare a Legii Loteriei Nationale, care sa stabileasca ferm, odata pentru totdeauna, obligatia acesteia de a directiona o parte din profit catre o serie de institutii culturale nationale (publice si private deopotriva) ar putea constitui un balon de oxigen nu numai pentru acestea din urma. Ci si pentru bugetul de stat, care ar fi degrevat de sarcina \u2013 care \u00eenteleg ca an de an e tot mai \u00eempovaratoare \u2013 de a gasi bani pentru cultura.
\nDar Loteria nu este nici pe departe singura institutie care face bani printr-un privilegiu pe care i l-a dat natiunea, fara sa \u00eentoarca o parte din sumele pe care le c\u00e2stiga catre cultura rom\u00e2na. At\u00e2t de mare este spaima de cultura a unor sefi de institutii, \u00eenc\u00e2t ma \u00eentreb c\u00e2teodata daca acesti oameni au trecut prin sistemul de \u00eenvatam\u00e2nt sau si-au facut studiile prin vreo vagauna. Exemplul Bancii Nationale a Rom\u00e2niei, care a sustinut si sustine cu generozitate un program cultural vast si inteligent, este singular. Dar poate fi cu siguranta imitat.
\nMa \u00eentreb daca nu cumva ar trebui sa introducem anumite obligatii privind cultura \u00een pachetele de privatizare ale societatilor ramase \u00een portofoliul statului. Daca am fi facut asta cu bancile, de pilda, oblig\u00e2ndu-le prin contractul de privatizare sa vireze, sa zicem, 1% din profitul lor anual catre cultura, azi am fi fost departe. \u00cenca mai avem destule companii publice foarte bogate, care \u00eesi premiaza directorii si liderii de sindicat si \u00eesi ridica vile de vacanta, dar nu au dat un ban pentru cultura rom\u00e2na. Prin privatizare, cei care le cumpara ar putea (eu spun chiar ca ar trebui) sa fie obligati sa \u00eesi asume sustinerea culturii rom\u00e2ne.
\nAsta, desigur, \u00een ipoteza ca vom continua cu actuala politica bugetara, prin care culturii nu \u00eei revine nici 0,2% din PIB.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ori de c\u00e2te ori vine vorba de cultura, finantistii nostri nu pun, desigur, m\u00e2na pe pistol (cum spunea un cunoscut demnitar nazist). \u00cen locul gingasului instrument, ei se folosesc de o lozinca la \u00eendem\u00e2na, \u00eendelung repetata: \u201eNu sunt bani\u201c. Sau, atunci c\u00e2nd demagogia lor e ceva mai rafinata, oamenilor de cultura li se raspunde: \u201eDaca… Cite\u0219te mai mult »Cultura si\/sau bani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,9656,9681],"class_list":["post-17061","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-finantare-cultura","tag-legea-sponsorizarii"],"views":2388,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17061","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17061"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17061\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17061"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17061"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17061"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}