Recent \u00eencheiatele alegeri de la Uniunea Scriitorilor au si meritul de a-i fi reconfirmat dnei Marta Petreu \u201eaptitudinile mele de prezicatoare\u201c, fapt ce ne readuce \u00een minte ca \u00een celebrele lui \u201eAmintiri\u201c, Creanga \u00eei atribuia celui mai iubit personaj al sau o \u00eensusire asemanatoare: \u201emama era mare farmazoana\u201c. Ce spune \u00een aceasta calitate de presvitera dna Marta Petreu? \u201eIar daca e sa spun un cuv\u00e2nt despre mine, e timpul: eu am candidat pentru consiliul de conducere al Filialei si am pierdut cu 26 de voturi: prima dupa linie, cum s-ar zice. Sunt multumita \u00eensa: asa cum ghicesc dinainte premiile Uniunii, i-am ghicit, cu c\u00e2teva luni (vreo trei) \u00eenainte, si pe toti cei alesi. Multumita fiind de aptitudinile mele de prezicatoare, nu ma pot abtine si comentez: nu stiu de ce s-a adoptat \u00een statut un numar asa de mic de persoane \u00een conducerea filialelor locale \u2013 ar fi putut fi mai multe locuri, fara ca asta sa coste un ban \u00een plus, deoarece \u00eentrunirea consiliilor de filiale nu presupune cheltuieli de deplasare si cazare… Am \u00eenteles de ce Consiliul Uniunii trebuie sa fie mai restr\u00e2ns: pentru ca acela mare era inoperant, prea costisitor si prea greoi \u00een luarea deciziilor. Dar de ce sa \u00eengustezi baza de conducere din filiale? Mister. Singurii c\u00e2stigati sunt sefii de filiale, care concentreaza \u00een m\u00e2na lor o putere mai mare. Or, eu stiu ce-au putut face ei si cu o putere mai limitata, deci am de ce sa suspectez una… absolutista, ca sa nu folosesc alt cuv\u00e2nt. \u00cen sf\u00e2rsit: daca nu m-am trezit c\u00e2nd se discuta statutul, acuma nu mai am ce face: dec\u00e2t sa constat situatia\u201c. Situatia nu-i \u00eensa chiar asa de nelinistitoare: previzibilitatea efectelor unei actiuni este ori poate fi un salutar simptom de transparenta. Sub auspiciile acestei transparente democratice, \u201eaptitudinile mele de prezicatoare\u201c asupra carora avertiza autoarea memorabilei \u201eFilozofii a lui Caragiale\u201c se pot manifesta \u00een voie si nelimitat. \u00cen finalul reportajului sau, dna Marta Petreu revine asupra aceleiasi aptitudini, mention\u00e2nd ca scrie acest reportaj \u00een calitate de \u201escriitor profesionist, membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, dornic sa \u00eenteleg ceea ce se petrece si amuzat ca prea ghicesc bine rezultatele, cu luni de zile \u00een avans\u201c. \u00cen concluzie, totul e bine c\u00e2nd se sf\u00e2rseste cu bine: asa cum prevazuse si presimtise cu mult \u00eenainte distinsa prezicatoare. Reportajul Martei Petreu nu face, \u00een fond, dec\u00e2t sa confirme \u00eensusirea esentiala a unui mare scriitor de oric\u00e2nd si de oriunde: aceea de a fi un ghicitor sau, ma rog, cobitor norocos si de temut \u00een ceata viitorului ce va sa vie. Ce-si poate dori mai mult si mai mult un adevarat scriitor?! Dupa ultimele \u201emasuratori\u201c \u00eensa, un scriitor din Rom\u00e2nia de azi doreste cel mai mult sa-si largeasca \u201ebaza de desfacere\u201c cucerind un public continental sau chiar planetar. \u00centr-un numar anterior al \u201eApostrofului\u201c clujean (8\/ 2013), dna Marta Petreu realizeaza un interviu pretios si semnificativ cu frantuzoaica Marily le Nir nascuta \u00een aprilie 1932 la Alba Iulia, unde-si traieste copilaria: \u201ePentru mine, acesti ani au fost raiul pe pam\u00e2nt, fericirea din primii ani cred ca m-a ajutat sa fac fata \u00eencercarilor vietii ulterioare: n-am fost crutata, dar mereu am putut rezista. Am capatat un temperament reactiv, luptator, mereu privind \u00eenainte, niciodata st\u00e2nd sa ma vaiet de pierderi, de trecut. Stateam pe strada Nicu Filipescu nr.2… Alba Iulia era un oras pasnic si patriarhal, \u00een care parintii nu se fereau sa ne lase sa colindam t\u00e2rgul singure sau sa mergem la \u00abmozi\u00bb unde rulau filme cu Stan si Bran sau Shirley Temple…\u201c Tatal era profesor la Liceul Mihai Viteazul, \u00eenfiintase un \u201eclub\u201c, o prima forma de Institut francez, cu biblioteca, cursuri de franceza, conferinte, activitati la care participa si mama viitoarei traducatoare: \u201e\u00cenvatasera am\u00e2ndoi limba rom\u00e2na si o vorbeau cu placere. Cu mama s-a \u00eent\u00e2lnit \u00een Rom\u00e2nia. Bunicul meu, Andr\u00e9 Aurand, era profesor la Petrosani; \u00een acea perioada (\u00eencep\u00e2nd din 1922), Ardealul beneficia \u00een mod special de prezenta francezilor\u201c, sub forma unei \u201eMission Universitaire fran\u00e7aise\u201c, unde profesorii din zona se \u00eent\u00e2lneau des. \u00cen memoriile sale, I.D. S\u00e2rbu \u00eel va pomeni pe bunicul traducatoarei de azi, fost profesor de franceza la Petrosani. Si tatal sau, profesorul Pierre Chanier, \u00eei spune Martei Petreu traducatoarea Marily le Nir, \u201ea lasat multe amintiri si marturii ale sederii lui la Alba Iulia…\u201c Miraculoasa, cu amintiri de nesters, copilaria si-o petrece \u201e\u00een masina lui tata Nicu (sau Nicu baci), un Ford T cu claxon exterior cum nu mai vezi dec\u00e2t \u00een filmele americane, \u00een apa Muresului unde mergeam la scaldat, si, la cules de vie, zdrobind cu piciorusele ciorchinii de struguri \u00een butoaiele imense \u00een care aproape dispaream, ne distram p\u00e2na seara t\u00e2rziu, parintii, chefuind, nu prea se mai ocupau de ora de culcare…\u201c \u00cen acest Paradis de la Alba a fost mai \u00eent\u00e2i la gradinita, apoi \u00een primul an de scoala primara, \u201eam \u00eenvatat sa scriu si sa citesc rom\u00e2neste, franceza a venit mai t\u00e2rziu, mai ales \u00een 1940-41, c\u00e2nd familiile profesorilor francezi au fost evacuate \u00een Franta, p\u00e2na nu s-a \u00eencheiat un acord \u00eentre noul guvern francez si cel rom\u00e2n pentru perenizarea misiunii culturale franceze. Dar rom\u00e2na ram\u00e2ne limba de baza\u201c, pe care n-a uitat-o nici dupa anii de \u201ecrud exil dupa 1948, c\u00e2nd noul regim a desfiintat misiunea\u201c. Cum se vede exilul acesta n-a izbutit sa devasteze Paradisul de la Alba Iulia din amintirea dnei Marily le Nir, acela din timpul \u201einvaziei\u201c frantuzesti din Ardeal si al misiunilor franceze de \u201ecucerire\u201c pasnica si spirituala, din interior, a rom\u00e2nilor de acolo: traducatoarea din Bretania de azi s-a nascut si a copilarit \u00een acest climat, \u201ede aceea vorbesc, asa cum spui, si putin ardeleneste\u201c. Astfel pregatita, cu o experienta ce nu se uita, doamna Marily le Nir \u00eei raspunde doamnei Marta Petreu: \u201eMa \u00eentrebi de carti: am tradus si publicat vreo 20 de carti, dar si multe fragmente pentru diferite reviste (ca de pilda din Ion Vartic sau din proza ta pentru l’Herne), articole, scurte eseuri (ca de pilda \u00abDans\u00e2nd pe ruine\u00bb de Dan C. Mihailescu). De un an si ceva raspund de traduceri pentru revista \u00abLettres Romaines\u00bb, \u00een care am tradus multi autori, de la George Balaita, Adina Rosetti la Dan Stanca, Radu Tuculescu etc. \u00cen momentul de fata lucrez la romanul Florinei Ilis: \u00abVietile paralele\u00bb. Precedenta carte a Florinei, \u00abCruciada copiilor\u00bb, a obtinut premiul francez pentru \u00abCea mai buna carte straina\u00bb \u00een 2010 (Editura Syrtes)\u201c. Iata motive indubitabile pentru ca asa-numita criza de vizibilitate a literaturii rom\u00e2ne sa-si mai reduca decibelii, iar scepticismul pesimistilor care se pl\u00e2ng \u00eentruna de marginalitate si lipsa de ecou sa mai dea \u00eenapoi, daca nu-i dec\u00e2t chestie de temperament. Sigur ca editorii francezi nu stau mereu cu bratele deschise catre scriitorii rom\u00e2ni: adesea, sticlele aruncate \u00een mare n-ajung nicaieri, editorii nu raspund, iar altii regreta, dar \u201ecartea nu intra \u00een planul nostru editorial\u201c. Doamna le Nir are si multe deceptii: \u201eexista diferiti autori rom\u00e2ni, ma g\u00e2ndesc de exemplu la Dan Stanca, pentru care am o mare stima: de vreo sapte-opt ani tot \u00eencerc sa plasez, fara succes, cartile lui la diverse edituri. Nu pot \u00eentelege de ce. Ipostaza minunata este cea \u00een care o editura ma solicita direct cum este cazul Editurii Le Seuil\u201c. Editura Syrtes i-a propus publicarea romanului lui Dinu Pillat, \u201eAstept\u00e2nd ceasul de apoi\u201c, mai sunt si alte cazuri fericite: \u201eDeci, speram. Am multe proiecte\u201c. Cu privire la politica culturala externa a Rom\u00e2niei \u201enu sunt competenta pentru a judeca sau a da sfaturi. Apreciez ca activitatea desfasurata de ICR \u00een ultimii sapte ani a fost foarte eficace. Ram\u00e2ne o etapa: mediatizarea pe piata internationala\u201c. Vorbind despre Franta, spune ca, din pacate, pentru ca un autor sa \u201eexiste\u201c trebuie sa fie vazut la televizor. Or, \u201ep\u00e2na acum, nici unul, nici dintre cei mai mediatizati \u00een reviste, precum de pilda Norman Manea, nu a avut o invitatie la televiziunea franceza\u201c! Asa este, daca nici Norman Manea \u2013 atunci cine?!
\nAlt interviu interesant din \u201eApostrof\u201c este acela pe care Iulian Boldea l-a realizat cu Alex. Stefanescu, autorul unei \u201eIstorii a literaturii rom\u00e2ne contemporane (1941-2000)\u201c, care n-a uitat nici dupa opt ani de la aparitie ca \u201edoua categorii de autori au atacat furibund \u00abIstoria…\u00bb: cei carora nu le-am rezervat capitole \u00een cuprinsul ei si cei care ar fi vrut sa scrie ei aceasta carte\u201c. Primii pot fi \u00eentelesi, desi n-au dreptate, cei din a doua categorie, \u00een schimb, trebuie respinsi din capul locului fara niciun pic de mila ori compasiune: ei sufera, din c\u00e2t se \u00eentelege, de o invidie meschina si neagra preschimbata \u00een ura. Acestora Alex. Stefanescu li se adreseaza, inutil, astfel: \u201eSa presupunem ca \u00abIstoria\u00bb mea este un esec. Dar de ce vorbiti despre acest esec cu at\u00e2ta ura? M-as fi asteptat sa ma compatimiti. Dar dvs., \u00een loc sa vi se faca mila de mine, ma tratati cu o antipatie violenta, \u00eemi doriti \u00een mod explicit \u2013 unii dintre dvs. \u2013 moartea. Ura dvs. este suspecta. Ea ma face sa cred ca \u00abIstoria\u00bb mea este buna\u201c. Ce \u00eenteleg eu din aceasta supralicitare, cam maladiva!, a urii nascute dintr-o invidie neverosimila e ca Alex. Stefanescu \u00eei reduce la absurd pe contestatari \u2013 nu sunt printre ei! \u2013 asociindu-si precedente mai mult sau mai putin ilustre: \u201eau mai patit-o si altii!\u201c. Nu cred ca fermecatorul si impresionantul sau reportaj istorico-literar menit unei \u00eendelungate dainuiri are nevoie de at\u00e2ta supralicitare a unei uri imaginare, fie ea invocata si sub specia ironiei \u201eucigatoare\u201c. Iulian Boldea \u00eei propune un test de recunoastere \u00eentr-un text plin de aprecieri scris de N. Manolescu \u00een 1988 (\u201eAlex. Stefanescu este cel mai departe de didacticismul \u2013 oric\u00e2t de bine ascuns \u2013 al cronicii traditionale si cel mai avansat pe drumul unei \u00eent\u00e2mpinari de tip jurnalistic, care are alte standarde si se adreseaza, \u00een principiu, unui public nou\u201c) si, surpriza, criticul de azi \u201epica\u201c la acest test, raspunz\u00e2nd, prezumtios, asa: \u201e\u00cen treacat fie spus, nu cred ca i-ar face placere lui Nicolae Manolescu sa i se aduca aminte ca a fost o vreme c\u00e2nd ma aprecia. Pe atunci, ma lauda dezinvolt, consider\u00e2ndu-ma un concurent inofensiv. \u00cen schimb, \u00een ultimii ani, enervat de succesul meu la public, a \u00eenceput sa-mi bagatelizeze scrisul\u201c! \u00cen primul r\u00e2nd e de observat ca a fi cel mai departe de didacticismul traditional nu implica, automat, o evadare din orice fel de \u201edidacticism\u201c.<\/p>\n
De altfel, functiunea didactica a criticii literare n-are \u00een sine nimic peiorativ sau umilitor, din contra, asigura un acces lejer si mai direct la publicul cititor: or, dupa cum recunoaste cu onestitate, \u201evreau sa atrag cititorii spre literatura, nu sa-i intimidez, prin folosirea unui limbaj savant\u201c si emite deviza lui: \u201eHai sa ne bucuram \u00eempreuna de frumusetea literaturii\u201c! O fi enervat Nicolae Manolescu de \u201esuccesul la public\u201c al lui Alex. Stefanescu, dar nu p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t sa-i \u201ebagatelizeze\u201c scrisul, ci doar, cel mult, sa-l ignore: \u00eei ram\u00e2n, \u00een schimb, lui Alex. Stefanescu cititorii pe care i-a cucerit. Ce si-ar putea dori mai mult?! Pe de alta parte Alex. Stefanescu evoca pe drept cuv\u00e2nt un \u00eentristator si \u201erusinos triumf al lenei, care i-a despiritualizat pe oameni, i-a infirmizat, i-a dat \u00eenapoi pe scara evolutiei\u201c si pune acest fenomen general pe seama efectelor secundare ale \u201ebutonului\u201c de imagine al televizorului. Ar fi trebuit probabil sa adauge si dezastrul purtat \u00een umbra marilor avantaje aduse cu sine de revolutia mediatica \u00een curs. \u00cen aceasta zona merita poposit spre a gasi \u2013 daca s-or gasi! \u2013 solutii pentru rec\u00e2stigarea cititorului pierdut. \u201eScriitorii fara succes \u2013 spune dezolat Alex. Stefanescu \u2013 dau vina pe public. Este neproductiva si regretabila aceasta fuga de confruntarea directa cu publicul si de competitia reala \u00eentre scriitori (arbitrata de public)\u201c. \u00cen cele din urma, toata discutia revine la factorul cheie, la publicul cititor care nu prea mai citeste, dec\u00e2t \u00een felul lui: \u201e\u00cen realitate, publicul nu este niciodata vinovat de nimic. Scriitorii trebuie sa-l cucereasca, iar daca nu reusesc este numai vina lor\u201c! Sunt si alte idei si constatari extrem de interesante si chiar pertinente \u00een interviul acordat de Alex. Stefanescu si care ar merita sa fie dezbatute pe larg. Cu una singura nu ma \u00eempac, aceea \u00een virtutea careia el alege sa faca liste si sa dea note, repartiz\u00e2ndu-i pe unii \u00een iad, pe altii \u00een raiul cititorilor. Las la o parte ca, oricum, chestia asta cu \u201elistele\u201c suna ca dracu. Pune, militareste, pe doua coloane o seama de \u201escriitori din vremea noastra\u201c si decide (decreteaza?), scurt, ca unii au talent, au totul si merita sa fie cititi, iar altii n-au nimic. Asa ceva nu se face dec\u00e2t eventual \u00een cazul grafomanilor de maculatura literara sau al \u201efacatorilor de cuvinte\u201c, chit ca literatura e facuta din cuvinte. Grafomanii nu intra \u00een nicio discutie, necum \u00eentr-o \u201eierarhie\u201c. Neantul nu este ierarhizabil. Restul e literatura: mai buna, mai putin buna. C\u00e2t despre talent, notiune misterioasa si cuv\u00e2nt demonetizat de at\u00e2ta purtare nu-i nimic de zis. Criteriul \u201elistei\u201c negre a lui Alex. Stefanescu \u00eemi scapa. \u00cen plus, pe ea figureaza jignitor c\u00e2tiva scriitori demni de toata atentia si stima cititorilor. Dar moda \u201elistelor\u201c nu-i priveste pe scriitori si pe cititorii lor,\u00a0 ci doar pe slujbasii \u201ecriticii judecatoresti\u201csi oglinda \u00een care ei se privesc cu nespusa admiratie de sine. Pacate omenesti…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Recent \u00eencheiatele alegeri de la Uniunea Scriitorilor au si meritul de a-i fi reconfirmat dnei Marta Petreu \u201eaptitudinile mele de prezicatoare\u201c, fapt ce ne readuce \u00een minte ca \u00een celebrele lui \u201eAmintiri\u201c, Creanga \u00eei atribuia celui mai iubit personaj al sau o \u00eensusire asemanatoare: \u201emama era mare farmazoana\u201c. Ce spune \u00een aceasta calitate de presvitera… Cite\u0219te mai mult »Criticii literari fata cu \u201esuccesul de public\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1943,4640,1309],"class_list":["post-17059","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara-romaneasca","tag-critici-literari","tag-marta-petreu"],"views":1281,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17059","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17059"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17059\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17059"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17059"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17059"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}