{"id":17048,"date":"2013-11-07T17:49:28","date_gmt":"2013-11-07T15:49:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17048"},"modified":"2013-11-07T17:49:28","modified_gmt":"2013-11-07T15:49:28","slug":"inventarea-tenisului-62","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-62\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (62)"},"content":{"rendered":"

Dar ce spune John McEnroe despre epoca petrecuta la Stanford? In primul r\u00e2nd, Bad Boy este convins ca stagiul universitar de un an a constituit in sine cea mai buna optiune posibila. In septembrie 1977, c\u00e2nd a ajuns la universitate, alatur\u00e2ndu-se echipei de tenis conduse de Dick Gould, Johnny era de-a dreptul epuizat. Dupa Wimbledon el luase startul in c\u00e2teva turnee consecutive si, desi nu rupsese gura t\u00e2rgului, se simtea extrem de obosit. De la bun inceput i-a spus antrenorului ca nu vrea sa mai vada in fata ochilor terenul de tenis, ca simte o adevarata alergie fata de o asemenea posibilitate! Sa o recunoastem, atitudine bizara pentru cineva care dorise at\u00e2t de mult sa devina tenismen pro, sa ajunga number one mondial si sa studieze (citeste: sa joace pentru) Stanford!<\/strong><\/em>
\nDar Gould era vulpe batr\u00e2na. L-a inteles pe John, l-a pasuit cu antrenamentele, oricum campionatul nu incepuse, asa ca p\u00e2na pe data de 13 decembrie newyorkezul nu pune deloc m\u00e2na pe racheta. Intre timp, el ia pulsul vietii studentesti si incearca sa-si aleaga niste cursuri care sa-l intereseze si care sa i se potriveasca. Experimentul este lung si diversificat. Mac frecventeaza cursurile de antropologie, economie si calcul infinitezimal, asa cum il sfatuise consilierul pedagogic al scolii. Evident, esecul este unul patent. Nu pricepe nimic, nimic nu-l atrage. In semestrul al doilea, indemnat de amicii lui din echipa de tenis, dar si din cea de fotbal a universitatii, Johnny alege cursul de \u201eparapsihologie si fenomene psihice\u201c. Ceva mai dotat pentru acest domeniu (sa ne mai miram?), el obtine chiar calificativul maxim la cursul \u201esomn, narcolepsie si politica\u201c. Acest lucru se int\u00e2mpla nu in virtutea vreunei dispozitii particulare pentru materie, ci pentru ca accepta sa dispute o partida demonstrativa in scopuri caritabile!
\nCeea ce-l intereseaza cu precadere pe tenismen este viata febrila, de petreceri, de int\u00e2lniri si discutii. In acea perioada el calatoreste foarte mult, indragostindu-se de California. C\u00e2ndva, John este invitat de amicul si colegul sau Doug Simon la casa de vacanta a bunicului acestuia de la Carbon Beach. Norton Simon era in acea vreme un mare colectionar de arta. Acolo, in casa de pe plaja, descopera McEnroe arta abstracta, caci bunicul Simon avea pe perete p\u00e2nze de Picasso, Matisse si de alti maestri europeni.
\nCampionatul universitar american nu era chiar floare la ureche. In acel sezon echipa Stanford a c\u00e2stigat neinvinsa competitia, dar John, care era numarul unu la californieni, cunoscuse in doua r\u00e2nduri umilinta de a pierde. Paradoxul a determinat ca prima bataie Mac sa o incaseze chiar in fata propriului public, de la un anumit Eddie Edwards, care juca pentru Pepperdine University!\u00a0 Cealalta infr\u00e2ngere a venit de la fratele lui Brian Gottfried (tenismen de top cinci, finalist la Roland Garros si membru de baza al echipei americane de Cupa Davis), Larry, care juca sub culorile celor de la Trinity.
\nTotusi, chiar si asa, contributia lui Mac a fost decisiva. El l-a dobor\u00e2t pe Eliott Telscher, pe-atunci ocupantul locului 10 ATP, in finala contra altei echipe din California, cea a UCLA. A fost o infruntare deosebita, cu mare incarcatura emotionala, iar John a dorit cu orice pret victoria, pe care a si obtinut-o intr-un final, dupa ce a salvat o minge de meci. Stanford University era campioana la tenis!
\nAsadar, pentru a conchide, ce spune John McEnroe despre acel an \u201esabatic\u201c, in care a renuntat la circuitul pro pentru a juca tenis \u201euniversitar\u201c? Iata fragmentul: \u201eN-am petrecut dec\u00e2t un an la Stanford, dar a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodata. Asta mi-a ingaduit sa int\u00e2lnesc oameni inteligenti, ceea ce m-a obligat sa devin responsabil. Pe-atunci eram un excelent jucator de echipa, asa cum imi dorisem intotdeauna sa fiu: eram obligat sa ma pliez eforturilor colective, sa uit ca sunt un star\u201c. Interesant, nu-i asa?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dar ce spune John McEnroe despre epoca petrecuta la Stanford? In primul r\u00e2nd, Bad Boy este convins ca stagiul universitar de un an a constituit in sine cea mai buna optiune posibila. In septembrie 1977, c\u00e2nd a ajuns la universitate, alatur\u00e2ndu-se echipei de tenis conduse de Dick Gould, Johnny era de-a dreptul epuizat. Dupa Wimbledon… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (62)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-17048","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":1029,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17048","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17048"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17048\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17048"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17048"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17048"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}