Neindoios, prezenta care domina a doua parte din secolul al XIX-lea in arta lirica meridionala este cea a lui Giuseppe Verdi (1813- 1901). Comanda Scalei din Milano pentru prima sa opera il lanseaza catre creatia de gen. Primul pas pe scena lirica apartine in mare parte unei conjuncturi favorabile. Reperul: prezentarea operei \u201eOberto, Conte din San Bonifacio\u201c la Scala din Milano, in 1839. Personalitatea verdiana este distincta si, din perspectiva timpului, va fi posibil sa o discernem, pentru a observa cum a rodit in capodopere, odata cu maturitatea. Dramaturgia devine, intuitiv si vocational, o preocupare prioritara pentru Giuseppe Verdi, mereu mai convins ca alegerea motivelor de inspiratie ii poate deschide calea spre teatrul cu muzica, realizat \u201ealtfel\u201c, ca un progres fata de cel al predecesorilor sai, Rossini, Donizetti, Bellini. Este un al doilea moment de desprindere de trecutul apropiat si, probabil, modul de a simti nevoia afirmarii noului in opera mijlocului de secol al XIX-lea.
\nIn cariera verdiana, un mare reper devine cel al asa numitei \u201etrilogii populare\u201c, ce cuprinde capodopere de celebritate mondiala. In g\u00e2ndirea muzicala a lui Verdi surprindem noi modificari ale conceptiilor creatorului, in \u201eRigoletto\u201c, opera in care predomina scriitura pentru mici ansambluri \u2013 duo, terzet, cvartet \u2013, si nu cea destinata ariilor, de genul \u201efotografiei sonore\u201c si canzonettei. Dupa aceasta capodopera, \u201etrilogia\u201c implineste, cu \u201eIl Trovatore\u201c si \u201eLa Traviata\u201c, momentul pragului prin care Verdi accede la deplina maiestrie, drept urmare a experientelor creatoare anterioare formatoare de stil, conceptie si personalitate. Poate, intr-o anumita masura, \u201eIl Trovatore\u201c semnifica abordarea unitara a temperamentalului, ca tensiune si emotivitate, acea maniera de exprimare imediata, plina de vointa si stralucire a vocalitatii. In urmatoarele decenii, Verdi va continua ascensiunea spre desav\u00e2rsire, infrunt\u00e2nd totusi dificultati in elaborarea dramaturgiei muzicale, cu incercari ce se reflecta in titluri ce par, din perspectiva timpului, de plan secund (\u201eVecerniile siciliene\u201c, \u201eSimon Boccanegra\u201c, \u201eBal mascat\u201c, \u201eForta destinului\u201c, \u201eMacbeth\u201c remaniat). In aceasta perspectiva, cu \u201eDon Carlo\u201c, dupa anii de afirmare si incursiunile tematice ulterioare, se poate considera ca evolutia creatoare reprezinta apogeul operei romantice italiene inspirate din istorie. Acum nu mai este vorba de istoria Italiei, ci de preocuparea pentru perspectiva ideatica, o istorie a Spaniei vazuta, comentata si repovestita de un german si prelucrata pentru genul liric de un italian, pe un libret in limba franceza. Dar, in principiu, viziunea monumentala a operei lui Verdi contureaza o fresca a timpului actiunii, implic\u00e2nd, nu doar ilustrativ, personalitati istorice importante ale epocii respective. In ultima perioada de creatie, prin confruntarea caracterelor, forta pasiunii si expresivitatea muzicii, \u201eAida\u201c este o impresionanta drama romantica, invecinata cu drama muzicala wagneriana. Drumul creatiei verdiene, de la modelele melodramei lirice italiene din prima perioada romantica, urca cu consecventa treptele maiestriei, efort sisific, p\u00e2na la expresia perfecta a dramei lirice declamatorii. Personalitatea sa emotioneaza prin simtul grandorii, fie ca este vorba de accentele patriotice, de \u201evocalitatea\u201c nestavilita din \u201eNabucco\u201c, \u201eAttila\u201c, \u201eErnani\u201c sau de cizelarea rafinata a teatralitatii vocale din \u201eOtello\u201c si \u201eFalstaff\u201c. Inainte de Boito, compozitorul a mai colaborat cu alti maestri libretisti care au contribuit la conditiile implinirii sale teatrale, baz\u00e2ndu-se pe scrieri de Schiller, Shakespeare, Gutierrez sau Hugo. In domeniul vocal, Verdi a parasit din proprie vointa belcantoul in favoarea c\u00e2ntului dramatic, al realismului teatral, solicit\u00e2nd vocilor dramatice aceeasi suplete, aceleasi efecte de expresie patetica in toate registrele. Rolul orchestrei a crescut, Verdi oferindu-i o functie esentiala, mai ales dupa \u201etrilogia populara\u201c, ajung\u00e2nd spectaculoasa dupa \u201eDon Carlos\u201c, cu ale sale culminatii vocal-simfonice si comentarii autonome ale dramei romantice. Scriitura instrumentala, initial cu un primat monteverdian de monodie acompaniata, a urmat acelasi drum ascendent, cu treptate c\u00e2stiguri in armonie si polifonie, culmin\u00e2nd cu semnatura verdiana la final de cariera, superba fuga din \u201eFalstaff\u201c. Verdi a ilustrat astfel la modul ideal, fara slabiciunile inerente psihologiei romanticilor, ideea exprimata de el c\u00e2ndva: \u201eEvenimentele vietii mele sunt operele mele.\u201c
\nPrimele ecouri ale aniversarii Bicentenaului nasterii marelui romantic Giuseppe Verdi consideram ca au fost momentele dedicate lui in repertoriul Festivalului International \u201eGeorge Enescu\u201c din abia incheiatul moment autumnal al lunii septembrie. In \u201eRecviemul\u201c verdian dirijorul Antonio Papano a selectat un cvartet solistic pe masura capodoperei, rezon\u00e2nd la unison cu idealul capodoperei in versiunea Orchestrei si corului Accademiei Santa Cecilia din Roma. In traditia muzicala italiana, creatia lui Verdi este un monument filosofic si artistic pe care, la fiecare auditie, il percepem prin importanta sa ca mesaj de credinta in valorile umanitatii. Suntem convinsi ca maestrul Antonio Papano si ansamblul pe care il conduce au dorit sa aduca in Rom\u00e2nia toata nobletea spiritualitatii italiene de care dintotdeauna am fost legati ca fapta si afinitati. Evenimentul auditiei \u201eRecviemului\u201c a avut in Festivalul enescian aceasta incarcatura\u00a0 de noblete si afectiune, rasplatita de ovatiile publicului. Cele patru \u201ePiese sacre pentru cor si orchestra\u201c de Verdi, propuse de Daniel Barenbloim, surprind printr-o conceptie muzicala sobra, cu stap\u00e2nie a polifoniei si cunoastere a orchestratiei de sorginte arhitectonica monumentala, dedicata elevatiei mistice in superbe incantatii si recitative nu lipsite de dramatism. Audierea si intelegerea unei lucrari mai greu accesibile a fost compensata de suplimentele oferite de Capela simfonica berlineza si dirijorul Daniel Barenboim. Cu cele doua Preludii din muzica operei \u201eLa Traviata\u201c si Uvertura la \u201eVecerniile siciliene\u201c Barenboim a impus geniul de simfonist al marelui sarbatorit, capabil sa inalte spectaculos decorurile sonore ale dramei in fata martorului uimit ca nu stie ce-l asteapta.
\nPutem considera un semn de personalizare al Operei Nationale Bucuresti faptul ca evenimentele muzicale recente se leaga intre ele. Iata, in contextul repertorial al celei de a XXI-a editii a Festivalului international \u201eGeorge Enescu\u201c, prima scena lirica a Rom\u00e2niei si-a adus contributia cu premiera, in 9 septembrie, a operei \u201eOtello\u201c de Giuseppe Verdi, compozitor aniversat in 2013 pentru cei doua sute de ani de la nastere. La mijlocul lunii octombrie, acelasi teatru transforma ecoul acestei premiere in evenimentul deschiderii de stagiune 2013 \u2013 2014. Aniversare, premiera, deschidere de stagiune \u2013 mi se pare o frumoasa relationare de contributii menite a construi in actualitate prestigiul acestei institutii, in primul an de c\u00e2nd la conducere se afla un nou manager, directorul general Razvan Ioan Dinca. Pentru punerea in scena a unei versiuni regizorale in spirit modern, a fost invitata realizatoarea de spectacole Vera Nemirova, semnatara unei montari care nu se cantoneaza, cu orice risc de credibilitate, in traditia lirica a secolului trecut, apartin\u00e2nd, pe scena aceluiasi teatru, regizorului Jean R\u00e2nzescu. Scenografia Vioricai Petrovici, de asemenea, a rezonat cu propunerile de ultima ora, depasind conventiile anterioare, catre o plastica moderna, mai ales in decoruri. Conducerea muzicala a spectacolului a purtat, in Festival, semnatura dirijoarei Keri-Lynn Wilson, careia ii succede acum, cu succes, Adrian Morar, in colaborare cu maestrul de cor, inca octogenarul Stelian Olariu. In rolurile principale, alaturi de distributia din septembrie, Marius Vlad Budoiu \u2013 Otello, un interpret de excelenta profesionala, Iulia Isaev \u2013 superba Desdemona, Liviu Indricau \u2013 Casio, in Iago a debutat, cu apreciabile valente vocale, Valentin Vasiliu. Sunt conditiile de principiu pentru un spectacol nou, considerat de critica \u201eenergic\u201c, partial convingator, corespunzator deci acestui Bicentenar.
\nCu \u201eGala Verdi\u201c, stagiunea Orchestrei Nationale Radio implineste propriul sau omagiu dedicat marelui compozitor romantic italian sarbatorit in 2013 cu prilejul Bicentenarului. In concordanta cu trasaturile caracteristice programelor, in care relatia cu publicul in Studioul de concerte interactioneaza cu cea a auditiilor transmisiilor radiofonice in direct, programul acestei Gale a ridicat realizarea integrala la cota evenimentului interpretativ si repertorial. Corul si orchestra, sub conducerea dirijorului Gabriel Bebeselea, au panoramat c\u00e2teva mari momente de ansamblu prin spectaculozitatea unor pagini vocal-simfonice apartin\u00e2nd operelor \u201eNabucco\u201c, \u201eTrubadurul\u201c si \u201eAida\u201c. Fireste, chiar in forma concertanta, muzica verdiana impresioneaza prin forta efectului scenic. Selectarea prezentelor solistice a adaugat satisfactii majore, oferite de voci ce apartin generatiilor tinere, deja afirmate pe plan international. In prim plan, s-a situat astfel soprana lirico-lejera Teodora Gheorghiu, artista care, de c\u00e2te ori revine in fata publicului rom\u00e2nesc, primeste meritate ovatii, in aceasta seara cu momente alese din \u201eRigoletto\u201c si \u201eFalstaff\u201c. Prezent cu arii de bravura, dar si partener al Teodorei Gheorghiu, tenorul Teodor Ilincai a devenit in ultimele stagiuni o voce aplaudata si pe marile scene lirice europene pentru stralucirea abordarilor eroice in operele italiene, disponibilitate demonstrata si in paginile verdiene din \u201eTrubadurul\u201c sau \u201eLombarzii\u201c. Cvartetul solistic s-a intregit cu gratia expresiva a mezzo-sopranei Roxana Constantinescu, mai ales in exotica realizare iberica a ariei din \u201eDon Carlo\u201c. Ion Dimieru a raspuns de asemenea solicitarilor, aflat la unul dintre primele dialoguri cu publicul concertelor stagiunii Radio. In intregul sau aniversar, Gala Verdi ne va ram\u00e2ne in memorie prin ambivalenta evocarii valorilor artistice apartin\u00e2nd componisticii romantice si confirmarilor interpretative ale artei lirice rom\u00e2nesti internationale actuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Neindoios, prezenta care domina a doua parte din secolul al XIX-lea in arta lirica meridionala este cea a lui Giuseppe Verdi (1813- 1901). Comanda Scalei din Milano pentru prima sa opera il lanseaza catre creatia de gen. Primul pas pe scena lirica apartine in mare parte unei conjuncturi favorabile. Reperul: prezentarea operei \u201eOberto, Conte din… Cite\u0219te mai mult »Ecouri la Bicentenarul Giuseppe Verdi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-17040","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1106,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17040","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17040"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17040\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17040"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17040"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17040"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}