{"id":17033,"date":"2013-11-07T17:40:04","date_gmt":"2013-11-07T15:40:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17033"},"modified":"2013-11-07T17:40:04","modified_gmt":"2013-11-07T15:40:04","slug":"in-linie-dreapta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-linie-dreapta\/","title":{"rendered":"In linie dreapta"},"content":{"rendered":"

Snurul se termina. Pe fetele tuturor se citeste o asteptare incordata. Dupa c\u00e2teva clipe, Hausvater cheama toti actorii pentru a le transmite observatiile. Ii face atenti la nuantele la care ar mai trebui sa lucreze. Cere mai multa intensitate la inceput. Si, ca totdeauna, inovatie la actori. Apoi trece la detaliile care fie fac sarea si piperul, fie distrug intregul moment.
\n\u2013 Relatia Caesar \u2013 Calpurnia sa continue.<\/strong>
\nImediat il cearta pe Matei Chioariu:
\n\u2013 Antonius, pauzele sunt insuportabile.<\/strong>
\nPesemne din cauza frecusului din ultimele saptam\u00e2ni si a muntilor de oboseala acumulata, Matei nu mai e baiatul gata sa se scuze smerit in fiecare clipa. De data aceasta riposteaza hotar\u00e2t:
\n\u2013 Bine, atunci o sa spun textul ca o mitraliera.
\nLa care Hausvater argumenteaza prompt:
\n\u2013 N-ai cauza de pauza.<\/strong>
\nAferim rima, domnule Hausvater! In timp ce colegii sai, atenti la ce li se spune, isi detensioneaza incet-incet corpurile, Razvan Mazilu asculta totul st\u00e2nd in spagat. Regizorul ii recomanda ca atunci c\u00e2nd spune \u201eTeme-te de 15 martie\u201c sa se uite in ochii lui Caesar. Apoi continua lu\u00e2ndu-i la r\u00e2nd pe ceilalti:
\n\u2013 Cassius, din ce in ce mai bine. De acum sa fii mult mai exploziv ca militar. Corina, vreau mult mai multa energie in scena de cabaret. Matei, dupa cursa, sa te uiti in ochii Anei Maria. Ana Maria, am discutat ca totul e vocal, int\u00e2i se aude vocea si dupa aceea apari tu.<\/strong>
\nRegizorul vrea continuitate. Cere de la cei care au text sa se auda clar:
\nSpectacolul e dinamic si cei care au text sunt statici.<\/strong><\/p>\n

***
\nM\u00e2ine este premiera. Inaintea repetitiei de seara, toata lumea se precipita la machiaj si la costume. Doamna care ii fardeaza pe actori e pusa pe glume. Ii trateaza cu veselie si cu un umor sanatos in fiecare moment. Toti se imbulzesc incolo si incoace pe culoarele de la Sala 2. Cu fete preocupate, se incruciseaza, schimba doua vorbe, se napustesc parca spre ceva. Nu e clar spre ce. Arata ca trasi de niste fire interioare. Fiecare merge la regizor sa-l consulte in c\u00e2te o chestiune: daca ii sta bine cravata, daca pantalonii ii vin cum trebuie… Benone Viziteu vrea sa stie daca sapca rosie merge cu costumul negru. Calin Stanciu jr. s-a vopsit blond. Ii sta miraculos. Oriunde te-ai duce, aerul e electric. Fiecare s-a impregnat de frenezia din jur. In mijlocul nebuniei, Razvan Mazilu, surescitat si el, imi marturiseste ca adora zilele de dinainte de premiera, cu toata agitatia asta. Il prind in cabina fard\u00e2ndu-se, ca intotdeauna, singur. Privirea imi cade pe caseta lui supraetajata de machiaj. Uau, c\u00e2ta monstrul! Ram\u00e2n cu gura cascata. Fardurile si cremele reprezinta una dintre eternele mele slabiciuni.
\n\u2013 Asta nu-i nimic fata de cea pe care o folosesc la Bucuresti, Pisi, imi ia el si mai tare maul.<\/p>\n

***
\nIn jur, agitatia a atins climaxul. Cur\u00e2nd incepe repetitia. Actorii se grupeaza pentru intrare. Pe fetele tuturor se ghiceste un singur lucru: tensiune. Start! Mamma mia, e cu totul si cu totul altceva! Nu e sec, nu e tehnic, nu e mestesugareste. Corpurile imbracate in costume spectaculoase, fetele machiate fac ca totul sa se schimbe. Nu mai e deloc repetitie. E teatru adevarat, in care se citesc intentia si greutatea. Las mirarea sa intre in mine si sa ma stap\u00e2neasca. Nu ma mai g\u00e2ndesc, nu mai vreau sa urmaresc pas cu pas sensurile, ci sa ma las in voia senzatiilor.<\/p>\n

***
\nJos, la fumoar \u2013 caci in perioada aceasta se fumeaza mai mult ca niciodata \u2013, Dana Bostan ii intreaba pe Ion Rizea si pe Vali Cotinschi cum trebuie sa intre spectatorii. Scenografa a mai pus un grilaj la intrare prin care va trece publicul. Pe nepusa masa, au survenit probleme cu usile. Spectatorii trebuie sa traverseze intregul foyer strabat\u00e2nd un traseu complicat p\u00e2na sa intre in sala. Au aparut, in sf\u00e2rsit, si mult-asteptatele masti de dictatori. Nimic de zis, foarte expresive! Doar ca actorii se pl\u00e2ng ca ii cam deranjeaza pe fata. Fetele avanseaza chiar un amanunt mai tehnic: din cauza mastilor le intra genele in ochi si, bineinteles, asta le incurca teribil. Nici nu te-ai fi g\u00e2ndit cu c\u00e2te chichite trebuie sa se lupte actritele in spatele stralucirii de pe scena!
\nIn sf\u00e2rsit, se repeta. Proiectiile ocupa, alternativ, toti peretii Colosseum-ului. Nenorocire! O vitrina nu se lumineaza, videoul nu intra c\u00e2nd si unde trebuie. La repetitie, Hausvater e ca un leu in cusca, zv\u00e2cneste la fiecare desincronizare. Ia foc la cea mai mica sovaiala a actorilor. Judit Dobre-K\u00f3thay se agita sa gaseasca solutii pentru piesele de decor care fac probleme: usile de la vitrine care, deschise navalnic si apoi tr\u00e2ntite, se intepenesc c\u00e2nd ti-e lumea mai draga.<\/p>\n

***
\nTimp de cinci saptam\u00e2ni i-am ascultat pe toti actorii vorbind cu mine sau \u2013 mult mai interesant \u2013, intre ei, pe cele doua scenografe, pe light designer etc. Am avut prilejul de a intra in intimitatile estetice pe care jurnalele artistilor le-au dezvaluit. Stiu ca regizorului i-ar fi placut sa fac o colectie de stiri care sa incadreze mostra lui de teatru politic in actualitatea rom\u00e2neasca din 2010, la douazeci de ani de la Revolutia de aici, de la Timisoara. Nu s-a putut. Cum spunea si Corina Dohanici, dupa opt ore si ceva de repetitii, de abia iti mai ram\u00e2ne timp pentru fiziologie si pentru deadline-urile care te preseaza, fac\u00e2nd sa-ti vuiasca mintea de incordare si de teama ca nu vei ajunge sa te achiti la vreme de toate responsabilitatile. Si, totusi, ma uit retrospectiv la cele cinci saptam\u00e2ni petrecute alaturi de TNTm si ma g\u00e2ndesc in ce masura am reusit sa cojesc straturile teatrului politic. Sau nepolitic. M-am lasat dusa de iuresul repetitiilor, am abandonat complet distanta dintre mine si ceea ce se petrece pe scena. Sa ma scufund si sa ma imbib de energia locului, a oamenilor, a lucrului care se naste din incrucisarea at\u00e2tor individualitati. Iata ce imi propusesem initial si am reusit sa ma tin de promisiunea facuta mie insami.
\nAcum, cu c\u00e2teva ore inainte de premiera, trec in revista zilele din ultimele cinci saptam\u00e2ni. Am descoperit misterul teatrului? Cu siguranta, nu. Atunci ce am invatat din aceasta experienta? Imi storc mintea ca sa enunt fraza secolului. Mai bine sa fiu cinstita cu mine! Cel mai important lucru pe care l-am descoperit se reduce la un singur cuv\u00e2nt: impreuna. Nu stiu care e secretul one-man-show-urilor, dar esenta unui teatru care cuprinde macar doua personaje o reprezinta acest impreuna. Actorii repeta ce repeta. Suna flasc si plat. Si, dintr-odata, intr-o singura clipa neanuntata de nimic, ceea ce fac ei pe scena incepe sa arate a teatru. Adica incepe sa emotioneze. Ce s-a int\u00e2mplat? Nu am nici o explicatie. Ceva s-a nascut si a crescut din intersectarea energiilor si a personalitatilor lor. Tine doar de un moment. Probabil ca acesta e miracolul teatrului. As vrea sa-l deconstruiesc si sa-l analizez in particule estetice maruntite? Nu, nicidecum! Mai bine sa-mi pastrez placerea si curiozitatea vie.
\nCe am urmarit? O suita de optsprezece actori, fiecare reaction\u00e2nd altfel. De la cinism flegmatic (Romeo Ioan) la ironie solara (Utu), umor luminos (Victor Manovici) sau potop de cuvinte care tradeaza nevoia, placerea si increderea de a fi alaturi de ceilalti (Doru Iosif), impreuna cu care isi desfasoara misterul creativitatii. O suma de personalitati una mai diferita de alta care isi compun fortele iar din efortul lor iese un spectacol cu fatete multiple si totusi cu o dominanta unitara. Poate ca Hausvater are dreptate, desi fraza lui ma contrariase la inceput. Poate ca orice relatie intre doi oameni este politica. Jocurile sociale au aparente diferite, dar esenta se pastreaza mereu aceeasi. O adunare formata din naturi at\u00e2t de deosebite, reusind sa-si niveleze discrepantele, sa se asorteze si sa-si armonizeze energiile, poate reproduce, la scara minuscula, dar cu grad maxim de semnificare, o societate intreaga care se pune in slujba unui tel comun.
\nVreo alta descoperire? Ceva legat de autoritatea tutelara? Cum il percepeam eu pe Hausvater inainte? Ca pe un regizor care nu se cantoneaza in vreo formula si care imi deschide mintea pe orice subiect, ori de c\u00e2te ori am ocazia sa-l int\u00e2lnesc. Si acum? Dupa cinci saptam\u00e2ni de respirat acelasi aer electric cu el, reprezinta cu totul altceva. Ce anume? Suma tuturor contrastelor! Este cel ce se foieste, alearga, sare, geme si interpreteaza toate rolurile intr-o infrigurare nu o data vecina cu furor. Dar si cel ce si-a conceput scenariul cu o rigoare rara, secunda de secunda, cu ceea ce se vede si se aude, cel ce a g\u00e2ndit situatiile (aproape niciodata, pe scena, petrec\u00e2ndu-se doar una) si modul cum se intersecteaza planurile. Altceva? Cel ce tuna nemilos, nu-si slabeste nici o clipa actorii, storc\u00e2ndu-i la maximum si, cu toate acestea, ii conduce cu inteligenta si, nu de putine ori, cu diplomatie. Si, mai presus de orice, cel ce ridica femeia pe un piedestal.<\/p>\n

Fragmentele de mai sus fac parte din volumul \u201eDespre dictatori si alsi demoni. Iulius Caesar, jurnal de repetisii\u201c de Cristina Rusiecki, editat in Colectia \u201eAtent\u201c a Teatrului National \u201eMihai Eminescu\u201c Timisoara. Lansarea va avea loc in cadrul Festivalului National de Teatru, s\u00e2mbata 2 noiembrie, ora 21.00, in foyerul Teatrului Odeon si luni 4 noiembrie, ora 18.30, la Libraria Carturesti Verona.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Snurul se termina. Pe fetele tuturor se citeste o asteptare incordata. Dupa c\u00e2teva clipe, Hausvater cheama toti actorii pentru a le transmite observatiile. Ii face atenti la nuantele la care ar mai trebui sa lucreze. Cere mai multa intensitate la inceput. Si, ca totdeauna, inovatie la actori. Apoi trece la detaliile care fie fac sarea… Cite\u0219te mai mult »In linie dreapta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9666,4164,82,1539,9667,9670,9669,9665,9668],"class_list":["post-17033","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-despre-dictatori-si-alsi-demoni-iulius-caesar","tag-alexander-hausvater","tag-cristina-rusiecki","tag-jurnal","tag-jurnal-de-repetisii","tag-montare-hausvater","tag-spectacolul-iulius-caesar","tag-teatrul-din-timisoara","tag-trupa-teatrului-de-la-timisoara"],"views":991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17033","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17033"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17033\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17033"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17033"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17033"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}