Henri H. Stahl \u00een dialog cu Alexandru Mica<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
\u00cen anul 1978, c\u00e2nd profesorul meu \u00eentr-ale c\u00e2ntecului popular rom\u00e2nesc, regretatul etnomuzicolog Harry Brauner, mi-a adresat \u00eendemnul de a-l vizita pe apreciatul sociolog si profesor universitar Henri H. Stahl, cu care colaborase \u00een decursul timpului \u00een cercetarile sociologice si de folclor poetico-muzical \u00een cadrul Scolii de sociologie a savantului Dimitrie Gusti, m-am \u00eenfatisat pe Calea Dorobantilor din Bucuresti, la locuinta sa, \u00een vederea consemnarii unui dialog cu acesta despre colaborarea si peregrinarile celor doi \u00eentr-una dintre cele mai importante cercetari sociologice din mediul rural traditional rom\u00e2nesc.
\nProfesorul m-a primit cu multa cordialitate, arat\u00e2ndu-se bucuros sa-mi confieze unele dintre amintirile sale legate de acele investigatii ale caror rezultate au ramas \u00een analele cercetarii sociologice a satului rom\u00e2nesc, dar si despre conlucrarea istorica dintre Harry Brauner si \u201ePasarea Maiastra a c\u00e2ntecului rom\u00e2nesc traditional\u201c, nemuritoarea Maria Tanase.<\/p>\n
Alexandru Mica: Din ce an dateaza \u00eent\u00e2lnirea dumneavoastra cu folcloristul Harry Brauner?
\nHenri H. Stahl: Era prin anul 1929, la Dragus. Avusese deja loc vestita cercetare de monografie sociala \u00een localitatea Fundul Moldovei, la care participase si Constantin Brailoiu. De data aceasta, la Dragus, \u00een Fagaras, s-a deplasat o echipa mai numeroasa si mai bine reprezentata de specialisti \u00een diferite domenii ale stiintei, artei, etc. Din ea faceau parte: Harry Brauner, Matei Socor, Achim Stoia, Mihai Pop, Stefania Cristenesei, Zamfir Constantinescu, Stefan Topala, Maria Radulescu.
\nLa putin timp, Matei Socor a plecat din echipa deoarece se pregatea sa mearga \u00een Germania, la studii.
\nDe folclorul muzical se ocupau Harry Brauner si Achim Stoia. Fara \u00eendoiala, Brauner a fost \u201eprimasul\u201c, ca sa zicem asa.
\nAlternativ, am lucrat si eu de dragul folclorului si al lui Brailoiu si p\u00e2na la urma, si de dragul lui Brauner, cu care am colaborat apoi, necurmat, ani de zile, \u00een toate campanile la Institutul social rom\u00e2n dar si la Societatea compozitorilor romani \u00een cadrul careia Brailoiu reusise sa \u00eenfiinteze o sectie de folclor.
\nArhiva Societatii, a carei \u00eenfiintare a fost sprijinita cu mult entuziasm de marele nostru compozitor George Enescu, a fost practic alcatuita de Constantin Brailoiu, secondat \u00een permanenta de Harry Brauner, care-i era asistent.<\/p>\n
A.M.: Cunosc din \u201eistorie\u201c ca \u00een acea perioada dumneavoastra ati avut preocupari stiintifice punctuale cu privire la metode si tehnici originale de investigare pe teren. Ati putea sa detaliati \u00een ce au constat acestea si, mai ales, ce rezultate au fost obtinute?
\nH.H.S.: Da, \u00een timpul acela ma preocupam asiduu de elaborarea unor metode si tehnici de cercetare pe teren care sa ne permita o buna organizare a activitatii si, mai ales, obtinerea unor rezultate c\u00e2t mai complexe, ca baz\u00e3 de lucru pentru cercetarea ulterioara \u201ede laborator\u201c, cum s-ar spune, conform preceptelor noii stiinte a sociologiei si a noii Scoli sociologice a lui Dimitrie Gusti.
\nCa sa faci, cu adevarat, treaba pe teren, atunci c\u00e2nd esti culegator, trebuie sa ai si un dar pe care-l au foarte putini.
\nDraga tinere, trebuie sa stii ca nu este deloc o treaba usoara sa poti obtine rapid si corect informatia de care ai nevoie \u00een conlucrarea cu informatorul \u2013 depozitar al acesteia. Or, \u00een materia aceasta, vreau sa-ti spun, Brailoiu era un as, fara \u00eendoiala, si Harry Brauner era al doilea.<\/p>\n
A.M.: Foarte interesant. \u00cen ce consta abilitatea neobisnuita, cum spuneti, a lucrului cu \u201epertenerii\u201c abordati \u00een cursul investigarii de teren?
\nH.H.S.: Rareori am putut \u00eent\u00e2lni un om cu aceasta capacitate de a stabili un contact direct cu informatorii, fie ca erau batr\u00e2ni, tineri sau copii, femei sau barbati, rom\u00e2ni sau tigani. Indiferent pe cine \u00eent\u00e2lnea \u00een cale, cu o repeziciune uimitoare reusea sa intre \u00een sufletul lor si sa-i faca sa c\u00e2nte, sa boceasca, sa joace asa cum \u00eei era necesar.
\nSa stii ca nimic nu este mai greu, de pilda, dec\u00e2t sa determini o femeie sa boceasca la… comanda. Bocetul este, prin excelenta, un act ritual care nu se cade a fi c\u00e2ntat dec\u00e2t cu prilejul efectiv al \u00eenmorm\u00e2ntarii. Ca s-o faci pe o informatoare sa boceasca trebuie s-o pui, mai \u00eent\u00e2i, \u00een starea psihica necesara, s-o faci mai \u00eenainte sa pl\u00e2nga si abia dupa aceea poti obtine de la ea un bocet. Dupa cum vezi, nu e deloc o treaba usoara sa reusesti, de pilda, \u00eentr-un sfert de ceas, sa zicem, uneori si mai putin, s-o aduci pe informatoare \u00een starea psihica trebuincioasa, s-o faci sa verse lacrimi si s-o convingi sa boceasca \u00een mod spontan.<\/p>\n
A.M.: Realizez, domnule profesor, ca persuadarea unei informatoare, presiunea psihica la care o supui, \u00een acest context, necesita, \u00eentr-adevar, un talent si o capacitate de convingere de veritabil maestru.
\nH.H.S.: Tocmai. Determinarea \u201eproducerii\u201c unui bocet este un mestesug si o arta extraordinar de greu de realizat, mai ales, de pilda, c\u00e2nd vrei sa faci o \u00eenregistrare seara sau noaptea, c\u00e2nd exista o interdictie rituala de a boci.<\/p>\n
A.M.: Si, totusi, profesorul Brauner cum \u00eencalca aceasta interdictie si mai ales cum \u00eei convingea pe cei chestionati sa comita sacrilegiul?
\nH.H.S.: Este interzis, si totusi Harry Brauner reusea sa faca aceasta \u201escamatorie\u201c obtin\u00e2nd tot ceea ce voia el, la orice ora din zi sau din noapte. Avea, pur si simplu, o abilitate draceasca… nimeni nu-i rezista c\u00e2nd \u00eesi propunea sa faca asa ceva. De fapt, nu era nimic dracesc \u00een tot demersul sau. \u00centreaga sa reusit\u00e3 rezulta firesc, logic, adevarat, din acea liniste interioara transmisa informatorului, cu siguranta pe care ti-o da certitudinea reusitei, dorinta puternica de a reusi, credinta ferma \u00een valabilitatea si necesitatea actului propus a-l duce la \u00eendeplinire.
\nCe se mai poate adauga la toate acestea ar fi, \u00een plus, daca vrei, un anume dar de sugestionare a interlocutorului, pe care, iarasi, numai el \u00eel avea.<\/p>\n
A.M.: Mi-ati putea exemplifica, domnule profesor, cu o situatie concreta \u00een care l-ati urmarit pe Harry Brauner \u00een \u201eactiune\u201c?
\nH.H.S.: \u00ceti raspund cu placere. \u00cemi revine \u00een memorie momentul c\u00e2nd, vizit\u00e2nd \u00eempreuna cu Harry Brauner, un cimitir, am vazut, la una din cruci, o femeie care bocea un bocet extraordinar de interesant, nemaiauzit, p\u00e2na atunci, de noi.
\nHarry s-a apropiat tiptil, s-a asezat l\u00e2nga ea, si-a instalat fonograful si, foarte calm si sigur de el, i-a spus: \u201eia, boceste aici \u00een p\u00e2lnie!…\u201c, ceea ce femeia a si facut, conform\u00e2ndu-se ca raspuns la un \u00eendemn divin.
\nUneori, poate nu crezi, faceam si \u00eentreceri, cu ceasul \u00een m\u00e2na, care reuseste sa obtina \u00een 10-15 minute un bocet de la prima femeie \u00eent\u00e2lnita pe drum.
\nVreau sa spun ca aveam si eu o oarecare pretentie ca ma pricep la \u201eintervievarea funebra\u201c a femeilor de la tara \u00een astfel de \u00eemprejurari, dar Harry Brauner c\u00e2stiga toate \u00eentrecerile, bat\u00e2ndu-ma mar…<\/p>\n
A.M.: Stiu ca profesorul Brauner s-a aratat interesat si de viata mahalalelor, de muzica acestora, de lautarii care o practicau.
\nH.H.S.: Da, un lucru foarte interesant de stiut este ca sfera de preocupari ale lui Harry Brauner cuprindea si mahalaua care, poate te surprinde, dar asa este, \u00eel interesa mai putin pe Brailoiu.
\nSi \u00een aceasta privinta Harry Brauner avea un talent deosebit… el gasea numaidec\u00e2t motiv de dialog, intr\u00e2nd \u00een vorba, pe nesimtite, angaj\u00e2nd apoi discutii prietenesti, daca-ti poti imagina, pe limba lor, cu toti mitocanii, borfasii, cu toata tigania, p\u00e2na la urma…<\/p>\n
A.M.: Ati putea sa exemplificati cu o situatie concreta?
\nH.H.S.: Desigur. \u00cen anul 1930 am facut cu studentii seminarului de sociologie recensam\u00e2ntul cartierului Tei din Bucuresti Si l-am rugat si pe Harry Brauner sa vina cu mine pentru a culege ceva folclor. Misiunea sa mai era aceea de a descurca acele cazuri \u00een care cei recenzati refuzau sa raspunda la \u00eentrebarile ce li se puneau.
\nEram \u00een timpul sarbatorilor de Craciun. \u00centr-una din seri, unul dintre recenzori se \u00eentoarce disperat la centru, spun\u00e2nd ca la o anume locuint\u00e3 cetatenii respectivi pusesera c\u00e2inii pe el si zavor\u00e2sera poarta, nepermit\u00e2nd accesul \u00een curte. Preocupat de a gasi totusi o solutie, fac apel la \u201edarul\u201c lui Harry Brauner.
\n\u00centeleg\u00e2nd \u00eencurcatura, Harry s-a deplasat la fata locului, de unul singur. A trecut un ceas, au trecut doua ceasuri, Harry nu dadea niciun semn de viata. Trecuseara de acuma trei ceasuri, si Harry nu mai aparea. \u00cencepuser\u00e3m sa ne facem fel si fel de g\u00e2nduri rele… cu indivizi de teapa alora nu era de glumit… regretam chiar, \u00een sinea mea, ca l-am bagat pe bietul om \u00een cine stie ce bucluc… Alarmat, peste masura, \u00eemi iau inima-n dinti, cum spune rom\u00e2nul la primejdie, si ma duc dupa el \u00een tiganie. Dau sa intru \u00een curtea cu pricina, usa descuiata; ma apropii tiptil de una dintre ferestre si \u00eencerc sa privesc \u00eenauntru. Ma uit mai bine si \u2013 ce crezi ca-mi vad ochii? Harry statea de g\u00e2t la masa cu \u201erecalcitrantii\u201c cetateni, benchetuind si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pun\u00e2ndu-i sa c\u00e2nte \u00een p\u00e2lnia fonografului c\u00e2ntece de petrecere… \u00ceti poti imagina ca n-am mai putut pleca de acolo cu una, cu doua…<\/p>\n
A.M.: Asta a fost \u00een Bucuresti, \u00een mahalaua din Tei. Ce se \u00eent\u00e2mpla \u00eensa \u00een provincie, la tara? V-ati confruntat si acolo cu astfel de situatii?
\nH.H.S.: A, bine\u00eenteles. \u00cemi vine acum \u00een minte o alta \u00eent\u00e2mplare, de data asta, \u00eensa, cu mai putin haz. Eram prin anul 1934 la Nucsoara Muscel.
\nNe deplasaseram acolo trei echipe ale Fundatiei pentru culegeri de teren.
\n\u00cen echipa de cercetari sociologice am vrut s-o antrenez si pe cea de folclor, cu Harry Brauner. Era vara, zapuseala mare. Pe atunci verile erau mult mai calduroase dec\u00e2t astazi. Pe R\u00e2ul Doamnei, membrii echipei, baieti si fete, se spalau dimineata \u00een zori, unii faceau chiar baie. \u00centr-una din zile, auzim vociferari si vedem \u00een departare un grup de indivizi, de sateni, pusi pe harta si cu ceva obiecte contondente \u00een m\u00e2na, ciomege, rangi si asa mai departe, care se apropia de locul unde ne aflam. Ce se \u00eent\u00e2mplase?
\nUnii legionari din sat at\u00e2tasera satenii \u00eempotriva noastra, de fapt, \u00eempotriva lui Harry, pe motiv ca el, ca evreu, culegea folclor rom\u00e2nesc. Pretextul a fost \u00eensa ca acesta umbla \u00een pantaloni scurti si fara maieu.
\nVreau sa-ti spun, domnule Alexandru Mica, ca, de frica confruntarii cu legionarii, toata echipa a trebuit, \u00een mare graba, sa se retraga, pe ascuns, din sat. Cu totii ramaseseram profund socati de cele \u00eent\u00e2mplate, dar cel mai dureros socat a fost, desigur, Harry…
\nA.M.: Dar ce l-a surprins at\u00e2t de tare pe profesorul Brauner, doar erau cunoscute practicile acestor echipe de soc organizate de autoritatile legionare din tara noastra?
\nH.H.S.: Draga, vreau sa-ti spun ca sunt convins de faptul ca, p\u00e2na atunci, Harry nu avea constiinta ca este evreu.
\nAbsorbit p\u00e2na \u00een ad\u00e2ncul fiintei sale de cercetarea spiritului rom\u00e2nesc exprimat \u00een vers si melodie traditionale, cred ca el era lipsit de constiinta faptului ca apartine altei nationalitati dec\u00e2t celei rom\u00e2nesti.
\nIncidentul m-a durut si pe mine, fiind cel mai dureros esec din viata mea. Monografia, fireste, nu s-a mai putut continua.
\nReveniti la Bucuresti, ne-am reluat fiecare treburile noastre. Harry lucra mai departe cu Brailoiu la Societatea Compozitorilor Rom\u00e2ni, precum si la Fundatii.<\/p>\n
A.M.: Ce alte \u00eendeletniciri profesionale mai avea Harry Brauner, \u00een aceasta perioada?
\nH.H.S.: \u00cen afara \u00eendeletnicirilor profesionale curente, el era si profesor de muzica, \u00een Capitala, si se mai ocupa si de altceva…<\/p>\n
A.M.: De ce anume?
\nH.H.S.: De Maria Tanase. O cunoscuse pe Maria si, \u00eempreuna cu prietenul sau Sandu Eliad, un remarcabil om de teatru si gazetar, au instalat-o pe aceasta cu tot dichisul pe scena unui local vestit, de fapt, o c\u00e2rciuma din Piata Buzesti, din zona Garii de Nord, care cred ca se numea Neptun.
\nCe a iesit din Maria Tanase, p\u00e2na la urma, se datoreste, fara nicio \u00eendoiala, lui Harry Brauner, \u00een principal, las\u00e2nd la o parte talentul \u00eennascut al c\u00e2ntaretei.
\nHarry i-a procurat acesteia cel mai ales repertoriu de c\u00e2ntece din toata tara, care mai apoi a facut-o celebra. Creatii ca, de exemplu, \u201eCine iubeste si lasa\u201c (\u201eT\u00e2r\u00e2isul sarpelui\u201c), \u201eBun e vinul ghiurghiuliu\u201c si multe altele sunt din repertoriul personal al lui Harry. El le culesese prin satele cutreierate si le c\u00e2nta la \u00eent\u00e2lnirile prietenesti \u00een inima Bucurestiului.
\nTot de la el, Maria a deprins pretioase cunostinte despre folclorul muzical, \u00een general. Fiind foarte receptiva si de o sensibilitate iesita din comun, Maria Tanase a ajuns, destul de repede, sa c\u00e2nte melodii din mai toate regiunile tarii, pe care Harry i le dadea. \u201eImitatoare\u201c perfecta a mai multor stiluri de interpretare, Maria, sub atenta si entuziasta \u00eendrumare a lui Harry Brauner, a reusit sa-si \u00eentocmeasca un repertoriu specific ei si neimitabil, de o aleasa frumusete si de un pitoresc aparte. De la binecunoscutul c\u00e2ntec \u201eMi-am pus busuioc \u00een par\u201c, p\u00e2na la vestitele c\u00e2ntece populare gorjenesti, maramuresene sau de pe plaiurile Moldovei este un drum anevoios si lung, pe care numai Harry stie cum l-a parcurs Maria…<\/p>\n
A.M.: Cum a ajuns Maria Tanase sa c\u00e2nte acompaniata de cele mai cunoscute tarafuri din Bucuresti?
\nH.H.S.: Ma poarta acum g\u00e2ndul, \u00eencerc\u00e2nd sa-ti raspund la aceasta \u00eentrebare, la o alta \u00eemprejurare, notabila si ea, demna de a fi stiuta. Pe vremuri, \u00een gura pietelor Bucurestilor erau la mare cautare felurite c\u00e2rciumi.
\nLa Oituz, de pilda, veneau tarafuri din toata tara \u00een cautare de angajamente. Proprietarii de restaurante \u00eei ascultau, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, pe unii si pe altii, aleg\u00e2ndu-i pe cei care cadeau la \u00eenvoiala cu c\u00e2t mai putin, de obicei.
\n\u00cen mod regulat, ma duceam cu Harry sa \u201evizionam\u201c si noi tarafurile.
\nHotar\u00e2rea a ce trebuie \u00eenregistrat de la acestia el o lua, \u00eensa, \u00eentotdeauna. \u00cemi amintesc, de exemplu, de \u00eemprejurarea \u00een care a fost descoperita vestita c\u00e2ntareata din Gorj, Ioana Zlataru.
\nHarry se afla \u00eempreuna cu Brailoiu \u00een Gorj la culegeri de folclor.
\nPe drum trecea un grup de lautari care venea, sau se \u00eendrepta catre vreo nunta, nu mai stiu exact cum povestea Brauner.
\n\u00cendata ce i-au vazut, le-au oprit caruta si, pe loc, i-au pus sa le c\u00e2nte.
\nAcuma, e greu sa-mi dau seama cine a avut ideea primul, Harry sau Brailoiu… stiindu-l pe Harry, \u00een permanenta, o prezenta extrem de activa pe teren, iar, \u00een materie de recrutare, un mare si ne\u00eentrecut maestru, \u00eemi vine usor sa cred ca, mai degraba, el a avut initiativa, si nu Brailoiu. De fapt, era un lucru bine stiut de toata lumea… ori de c\u00e2te ori aveai nevoie de un taraf sau de un informator, cine putea sa ti-l aduca, \u00eentr-un timp record, dec\u00e2t Harry! Cum facea?… asta era un alt \u201esecret\u201c al lui… cert este, \u00eensa, ca \u00een anul 1934, la deschiderea Muzeului Satului, la hanul proaspat varuit si special amenajat pentru aceasta festivitate, cine delecta vizitatorii si curiosii? Taraful din Gorj al Ioanei Zlataru, recrutata si adusa de Harry la Bucuresti.
\nBrailoiu avea, desigur, o mare apreciere pentru Harry Brauner; acesta era si motivul pentru care \u00eel avea \u201em\u00e2na dreapta\u201c, \u00een tot ce facea.<\/p>\n
A.M.: Se spune ca profesorul Harry Brauner avea un stil spontan de a povesti anumite \u00eent\u00e2mplari hazlii auzite prin peregrinarile sale folclorice pe coclaurile patriei…
\nH.H.S.: Da, dragul meu, \u00eentr-adevar, Harry mai avea \u00eenca un dar, acela de societate, la fel de exceptional ca si celelalte. Ne amuzam cu totii copios \u00een prezenta lui. Avea un talent de povestitor, o mimica foarte plastica \u00een a imita situatii si personaje, relat\u00e2nd cu at\u00e2ta haz lucruri dintre cele mai nastrusnice, motiv pentru care era \u00eentotdeauna o adevarata placere sa stai \u00een compania lui.
\n\u00cen special c\u00e2nd se \u00eentorcea din culegeri, de pe coclaurile patriei, cum spui dumneata, venea cu sacul plin de povesti hazlii auzite prin satele colindate si, mai ales, cu c\u00e2ntece… La o adunare mai restr\u00e2nsa, \u00eentre prieteni, el dadea chiar mici recitaluri.<\/p>\n
A.M.: Ce se mai \u00eent\u00e2mpla, \u00een aceasta perioada, la Arhiva de Folclor?
\nH.H.S.: La Arhiva, cu timpul, lucratorii s-au \u00eenmultit, ca numar. Astfel, au venit Gheorghe Ciobanu, Tiberiu Alexandru, si, mult mai t\u00e2rziu, Emilia Comisel. \u00cen jurul lor s-au adunat, ulterior, si multi altii.
\nA.M.: Domnule profesor, Constantin Brailoiu, secondat de Harry Brauner, au avut, la un moment dat, initiativa organizarii unor actiuni de valorificare si popularizare a folclorului nostru coregrafic, dar si muzical, peste hotarele tarii.
\nH.H.S.: Desigur. \u00cemi amintesc de faptul ca Harry, alaturi de Brailoiu, a desfasurat o serioasa activitate \u00een domeniul valorificarii si popularizarii folclorului nostru \u00een afara tarii. Au facut v\u00e2lva la noi, dar si \u00een strainatate, calusarii din Paduretii de Arges care ne-au reprezentat la Londra. Cele dint\u00e2i echipe de dansatori si folcloristi din Rom\u00e2nia au fost prezente \u00een capitala Marii Britanii multumita ostenelilor lui Harry Brauner si, la \u00eenceput, si ale lui Brailoiu, pe care l-a \u00eensotit la una dintre actiuni. Atunci au fost initiate manifestarile de acest tip, care astazi se fac at\u00e2t de des. La initierea si organizarea lor, Harry a avut, fara \u00eendoiala, un rol direct.<\/p>\n
A.M.: Care era relatia savantului Dimitrie Gusti, care era un fel de \u201efactotum\u201c al acestor ample descinderi investigatoare pe teren, adevarate incursiuni istorice \u00een noianul traditiilor, muzicilor si obiceiurilor, al dansurilor populare rom\u00e2nesti cu Harry Brauner?
\nH.H.S.: Fara \u00eendoiala, savantul Dimitrie Gusti \u00eel aprecia mult pe Harry, desi el era mai putin interesat de membrii componenti ai echipelor de cercetare, pentru simplul motiv ca, de obicei, lucra \u00een special cu sefii de echipa, cu Brailoiu, de exemplu, c\u00e2nd era vorba de folclor.
\nHarry Brauner, prin firea sa at\u00e2t de comunicativa si deschisa, a avut multi prieteni adevarati. Printre acestia m-am numarat si eu. Am fost si am ramas prieteni buni. Si acum \u00eel socotesc pe prietenul Harry, \u00eentre folcloristii rom\u00e2ni, ca pe unul care are un orizont mai larg. Dincolo de tehnica muzicologica propriu-zisa, pe el l-a interesat viata muzicala, \u00een general, fenomenul cultural, precum si latura de sociologie \u00een studiul functiunilor sociale pe care la are muzica \u00een viata unei colectivitati.
\nHarry Brauner, din pacate, n-a scris. \u00cen afara cursului s\u00e3u de folclor si a studiilor asupra instrumentelor muzicale traditionale la rom\u00e2ni, \u00een special cobza, de la Conservator, nu a reusit sa lase mai nimic \u00een forma scrisa. Absorbit total de munca de teren, el a \u00eenfaptuit, la \u00eenceput, alaturi de eminentul sau profesor, savantul Constantin Brailoiu si, mai t\u00e2rziu si de altii, o munca deosebit de grea si de importanta, o munca de pionierat: descoperirea, culegerea, valorificarea si conservarea nestematelor folclorului rom\u00e2nesc. C\u00e2nd se pregatea sa se aseze la masa de lucru, pentru a-si asterne pe h\u00e2rtie rezultatele unice ale cercetarilor sale de pe teren, \u00een \u00eemprejurari care l-au depasit, nu numai pe el, ci si o epoca \u00eentreaga, ca sa nu spun, un popor \u00eentreg, a suportat o lovitura pe deplin nemeritata, paradoxal, din partea celor de-un g\u00e2nd si-o idee, \u00een teorie, cu el si, timp de 14 ani, s-a aflat izolat dureros de noi si de realitatea rom\u00e2neasca, de folclorul si traditiile rom\u00e2nesti.<\/p>\n
Abia din anul 1966, Harry Brauner, se poate spune cu \u00eendreptatire deplina, a putut renaste la normalitatea unei vieti personale si sociale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Henri H. Stahl \u00een dialog cu Alexandru Mica \u00cen anul 1978, c\u00e2nd profesorul meu \u00eentr-ale c\u00e2ntecului popular rom\u00e2nesc, regretatul etnomuzicolog Harry Brauner, mi-a adresat \u00eendemnul de a-l vizita pe apreciatul sociolog si profesor universitar Henri H. Stahl, cu care colaborase \u00een decursul timpului \u00een cercetarile sociologice si de folclor poetico-muzical \u00een cadrul Scolii… Cite\u0219te mai mult »Harry Brauner \u2013 un maestru neintrecut al culegerilor folclorice pe teren<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9463],"class_list":["post-17029","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-harry-brauner"],"views":2235,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17029","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17029"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17029\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17029"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17029"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17029"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}