{"id":17027,"date":"2013-11-07T17:33:30","date_gmt":"2013-11-07T15:33:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17027"},"modified":"2013-11-07T17:33:30","modified_gmt":"2013-11-07T15:33:30","slug":"dan-berindei-90","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dan-berindei-90\/","title":{"rendered":"Dan Berindei 90"},"content":{"rendered":"

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Un dosar de Angela Martin<\/strong><\/p>\n

Minutie documentara si sinteza istoriografica: academicianul Dan Berindei<\/strong><\/p>\n

ALEXANDRU ZUB<\/strong><\/p>\n

Istoria, ca disciplina umanista, e un domeniu \u00een care se ajunge la performanta relativ t\u00e2rziu, anevoie si cu destule sacrificii. \u201eLa plus difficile des sciences\u201c, constata la timpul sau Fustel de Coulanges, el \u00eensusi un artizan tenace al domeniului si un reper de neocolit, convins ca e necesara \u201eo viata de analiza pentru o clipa de sinteza\u201c. Rar se \u00eent\u00e2mpla ca un istoric sa dea masura competentei sale din primii ani, pe seama \u00eensusirilor personale, ca si a unei bune optiuni tematice si de metoda. Este cazul academicianului Dan Berindei, ani de-a r\u00e2ndul presedinte al sectiei de resort, actualmente vicepresedinte al savantului corp, pozitie din care a exercitat o legitima influenta asupra istoriografiei.
\nNu e de mirare ca a fost evocat la rastimpuri \u00een reuniuni de profil si i s-au dedicat volume omagiale, iar diverse universitati i-au conferit titlul de doctor onorific, \u00een semn de apreciere a operei sale, pe tar\u00e2m stiintific si socio-cultural. \u00censa un anume impact profesional, \u00een cazul sau, e sesizabil \u00eenca din primii ani, ca specialist \u00een epoca moderna, preocupat \u00eendeosebi de miscarile social-politice care au jalonat istoria secolului XIX, miscari \u00een miezul carora s-au situat figuri de mare forta combativa (Tudor Vladimirescu, N. Balcescu, Al. I. Cuza), miscari pe care le-a studiat monografic, cu o documentatie mereu extinsa si analize menite a st\u00e2rni interesul breslei si al publicului totodata. Modernistii au tras un real profit din numeroasele documente de epoca scoase la iveala de t\u00e2narul istoric, precum si din analizele secventiale privind un aspect sau altul. \u00cen centru s-a plasat mereu miscarea pasoptista, cu antecedentele si efectele ei, constituind pentru autor o tema de reflectie si de continua ad\u00e2ncire. A fost o buna alegere, una ce \u00eengaduia o extensie continua de orizont informational si exegetic, la care au contribuit concomitent si alti specialisti: Cornelia Bodea, Silviu Dragomir, Gh. Platon, Apostol Stan etc. I s-a revelat ideea ca \u201efara generatia pasoptista Rom\u00e2nia n-ar fi existat. A fost generatia celor care s-au aflat pe baricadele Revolutiei din 1848, pentru ca, apoi, tot ei sa fie fauritorii statului modern. A fost generatia care \u2013 \u00eensufletita de un ardent patriotism, dar si de inteligenta politica \u2013 a stiut sa \u00eenlature piedici ce pareau de netrecut si sa puna temeiurile existentei statului modern\u201c. Nu e greu de sesizat faptul ca acea epoca i-a oferit istoricului nu doar o tema de studiu si reflectie, ci si modele de \u00eemplinire civica si morala.
\nDotarile personale, formatia intelectuala si initierea \u00een domeniul istoriei cu profesori de elita (G.I. Bratianu, I. Hudita, V. Papacostea s.a.) au constituit atuuri \u00eensemnate \u00een devenirea sa en historien, \u00een pofida unor elemente de obstructie inerente \u00een epoca, pe care a stiut \u00eensa cum sa le depaseasca. A publicat, intens, volume de documente, studii secventiale, monografii, sinteze privind modernitatea rom\u00e2neasca, relatiile cu lumea din afara, impun\u00e2ndu-se ca un specialist de marca, unul ale carui opinii contau tot mai mult \u00een evolutia istoriografiei. \u00cen tara, ca si \u00een anumite organisme internationale de resort, el a ajuns o figura proeminenta, una demna de stima breslei apartenente.
\nRecunoasterile nu i-au lipsit, mai cu seama \u00een ultimul sfert de secol, c\u00e2nd soarta i-a facilitat unele pozitii de \u00eenalta raspundere, nu doar simbolica. Profesionalismul, staruinta \u00een proiect, abilitatea \u00een raporturile cu ceilalti, palmaresul istoriografic au rodit exponential, daca se poate spune asa, mai ales \u00een perioada posttotalitara.
\nDin aceasta perioada dateaza initierea de ample sinteze colective, precum \u201eIstoria rom\u00e2nilor\u201c, sub egida Academiei Rom\u00e2ne, alaturi de frecvente activitati de interes national desfasurate \u00een acelasi cadru, pe linie de cercetare stiintifica, \u00eensa si privitor la didactica istoriei. \u201eVisez la o Enciclopedie a istoriei rom\u00e2nilor, \u00een care sa se \u00eensumeze biografiile. Sunt preocupat si de o valorificare a propriilor lucrari\u201c, marturisea neobositul istoric, \u00eentr-un interviu patruns anume de spiritul sau militant si tenace.
\nA pune r\u00e2nduiala \u00een propria biografie, dupa exemplul unor \u00eenaintasi de seama, a fost o preocupare a sa constanta, din care s-au \u00eenfiripat deja unele volume de ego-istorie, \u00een sensul practicat si de alti profesionisti ai domeniului. Ar fi de mentionat aici \u201eDrumuri \u00een lume, \u00een vremuri de speranta si incertitudini\u201c (2005), \u201e\u00cen mijlocul cetatii\u201c (2009), \u201eG\u00e2nduri \u00eengrijorate\u201c (2011), \u201eRom\u00e2nii \u00eentre trecut si viitor\u201c (2012), carti care, din pacate, nu s-au bucurat de o difuziune pe masura.
\nNimic mai firesc la un istoric dec\u00e2t sa-si evoce calatoriile, fie acestea cu rost profesional sau de agrement. \u00cen spatiul rom\u00e2nesc, exemplele de acest fel abunda, de la Kogalniceanu si Xenopol la Iorga si C.C. Giurescu, de la D. Prodan la N. Djuvara, daca e sa mentionam numai c\u00e2teva nume. Este surprinzator ca nimeni nu le-a supus \u00eenca unei analize mai atente, cu toate ca \u201eliteratura\u201c calatoriilor constituie deja, la intersectie de genuri, un capitol dens al istoriei culturale. Mai mult \u00eenca, historicus viator se simte cumva descoperit c\u00e2nd tine sa observe mai de aproape ego-istoria.
\n\u00cen sensul amintit si cu g\u00e2ndul, poate, la o resistematizare autobiografica, Dan Berindei a scos, cu ceva timp \u00een urma, un asemenea volum, contin\u00e2nd relatari despre calatoriile sale prin lume, limit\u00e2ndu-se momentan la trei lustri pusi sub semnul sperantei si incertitudinilor. Ca si \u00een alte lucrari, autorul se multumeste a consemna fapte, evenimente specifice, reduc\u00e2nd la minimum consideratiile de ordin teoretic.
\n\u201eArgumentul\u201c cu care se deschide volumul include o asemenea reflectie: \u201eCalatoria este o componenta esentiala a vietii omenesti. A vedea altceva \u00eenseamna a cunoaste si a \u00eentelege ceea ce este dincolo de-o existenta limitata \u00een spatiu si pe multi altii. A iesi din tiparele propriei vieti, din hotarele cotidianului, reprezinta pentru om o nazuinta fireasca, cu at\u00e2t mai normala \u00een conditiile mondializarii. Calatoria te ajuta sa devii un om cu o alta putere de comprehensiune, cu un alt orizont, un cetatean al lumii\u201c.
\nFara a dramatiza c\u00e2tusi de putin, autorul constata ca \u00eentre \u00eent\u00e2ia calatorie \u2013 efectuata ca adolescent, \u00een spatiul balcanic \u2013 si prima iesire, dincolo, \u00een lumea apuseana, s-au scurs aproape trei decenii, timp \u00een care lumea \u00eensasi se schimbase fundamental. Regimul instalat \u00een Rom\u00e2nia dupa al Doilea Razboi Mondial, sub dominatia sovietica, a \u00eentors spatele lumii libere, limit\u00e2nd la minimum contactele cu aceasta si supraveghindu-le sever pe cele tolerate \u00eenca.\u00a0\u00a0 \u00a04
\nMai complex ca finalitate se arata volumul \u201e\u00cen mijlocul cetatii\u201c (2009), titlu echivalent cu un credo profesional, asumabil de orice istoric devotat comunitatii sale. E un triptic tematic, \u00een care prima sectiune (\u201eG\u00e2nduri despre lume si viata\u201c) trimite anume la un eseu p\u00e2rvanian; a doua se refera la \u201eIstoria astazi\u201c; ultima, la problematica tranzitiei privita sub unghi istoric. Autorul nu ezita sa puna \u00een discutie teme ardente \u00een ultimele decenii, ca patria, natiunea, scoala, predarea istoriei, relatia cu politica, nevoia de modele etc., zugravind \u00een ansamblu un tablou sui generis al unei istoriografii \u00een care adevarul si spiritul civic se afla \u00een buna concordie.
\nSpre deosebire de confratii care \u201ese joaca\u201c de-a pluralismul \u00een istoriografie, Dan Berindei s-a mentinut \u00een orizont pozitivist, sustin\u00e2nd ca \u201eadevarul este unul singur, dar cunoasterea sa ridica marile probleme\u201c, asupra carora distinsul istoric n-a socotit ca e cazul sa insiste. Dupa opinia sa, \u201eistoriografia traieste un proces ne\u00eentrerupt de \u00eennoire\u201c, \u00eentemeiat pe \u201eacumularile traditiei, pe munca si creativitatea \u00eenaintasilor\u201c, \u00eensa si pe \u00eennoirile aduse de confrati. Istoricul trebuie sa stie masura lucrurilor, sa ram\u00e2na un \u201ejudecator impartial\u201c, ca \u00een stiuta maxima ciceroniana reiterata adesea de-a lungul timpului. \u00cen cazul de fata, s-a impus cumva concluzia ca \u201eistoria ram\u00e2ne o stiinta \u00een obiective si \u00een metode, desi scrierea istoriei trebuie sa fie, \u00een masura posibilului, frumoasa si atractiva\u201c, adica sa aiba si o valenta artistica. Simpla \u00eenregistrare de fapte nu-l poate multumi pe istoricul autentic, sensibil la semnificatii si la sinteza integrativa.
\nCa si alti contemporani, Dan Berindei a preferat, mai ales \u00een primii ani, sa publice documente, antologii tematice, bibliografii dintre cele mai pretentioase, ca raspuns la anumite comenzi, desigur, \u00eensa si pentru a evita \u201epogoramintele\u201c impuse la lucrarile mai sintetice. A \u00eenceput prin a edita rapoarte consulare, documente interne, \u201eizvoare\u201c privind statul rom\u00e2n \u00een epoca moderna, fara a se limita \u00eensa nicic\u00e2nd la simpla compulsare documentologica, ci folosindu-le pentru restitutii fragmentare si studii monografice, \u00eenainte de a le topi, asa-zic\u00e2nd, \u00een sinteze.
\nBiografiile \u00eentocmite pe parcurs (cea a lui Balcescu a fost si premiata de Academia Rom\u00e2na) ram\u00e2n exemplare prin exactitate si deschideri, autorul silindu-se a integra fiecare personaj \u00een epoca si \u00een istoria culturii. Portrete de istorici a zugravit mereu, sintetic, \u00een revuistica de specialitate sau chiar \u00een volume de autor, cel mai atasant si mai comprehensiv fiind poate portretul lui \u201eFlorin Constantiniu, un mare \u00eenvatat si un prieten\u201c . Un dens capitol din volumul \u201ePortrete istorice\u201c (2001) e \u00eenchinat de altfel confratilor de breasla, integrati legitim \u00een devenirea cronotopica a natiunii noastre. \u201eA scrie si a face istorie\u201c constituie, ca \u00een sintagma sallustiana, actiuni afine si consubstantiale. Secventele ego-istorice publicate \u00een presa sub titlul \u201eMemorii sincere sau dreapta masura \u00een judecata trecutului\u201c sugereaza existenta unui proiect mai vast, \u00een relatie cu care se cer puse volumele deja aparute \u00een anii urmatori. Era de asteptat ca ecoul lor sa fie mai puternic dec\u00e2t se vadeste \u00een dificila noastra \u201enormalizare\u201c.
\nUnele secvente privitoare la istoria de azi ar putea fi socotite ca excesive: \u201eNu mai avem patrioti! Nu mai avem constiinta colectiva si nici un fel de educatie nationala. Tara se risipeste\u201c. Este o generalizare ce nu tine seama, pare-se, de acea \u201eRom\u00e2nie vesnica\u201c, evocata \u201e\u00cen mijlocul cetatii\u201c. Acea Rom\u00e2nie poate fi adesea somnolenta si uneori sa adoarma, ca Frumoasa din basm, dar o trezire se produce la un moment dat, fie si cu aparente miraculoase, ca \u00een fatidicul pasoptism pe care Dan Berindei l-a situat \u00een centrul reflectiei sale en historien, asigur\u00e2ndu-i \u00eensa perspectiva duratei lungi, orizont indispensabil celui care tine sa afle \u201ecum a fost\u201c si daca se poate trage profit din experienta trecutului. Raspunsul distinsului istoric, \u00een ambele registre, e tonic, fiindca activeaza cumva speranta redresarii. La popasul aniversar de acum, lectura operei sale, vasta si coerenta, ne poate reconforta.<\/p>\n

 <\/p>\n

Istoricul Rom\u00e2niei moderne<\/strong><\/p>\n

IOAN-AUREL POP<\/strong><\/p>\n

Sarbatorirea seniorilor, mai ales a celor care se confunda cu secolul si cu faurirea Rom\u00e2niei Mari, trebuie sa fie o \u00eendatorire suprema a noastra, a tuturor. Un astfel de senior, descins dintr-o spita boiereasca, participanta la mai toate actele energice ale rom\u00e2nilor de la \u00eentemeiere \u00eencoace, este istoricul Dan Berindei.
\nProfesorul Dan Berindei, nascut\u00a0 la 3 noiembrie 1923, \u00een Bucuresti, s-a afirmat, de multi ani, drept o personalitate marcanta a istoriografiei rom\u00e2nesti, ajung\u00e2nd, mai ales \u00een deceniile din urma, sa se confunde cu scrisul istoric \u00eensusi si, \u00eendeobste, cu cea mai importanta institutie de consacrare a valorilor culturale rom\u00e2nesti \u2013 Academia Rom\u00e2na. Ales, \u00een 1991, membru corespondent al prestigiosului for mentionat, devine titular la scurt timp (1992), apoi presedinte si presedinte de onoare al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie (din 1993 p\u00e2na azi). De asemenea, din 2006 este vicepresedinte al Academiei Rom\u00e2ne.
\nFormat \u00een ambianta scolii istorice de la Bucuresti, \u00een cea dint\u00e2i universitate a tarii, profesorul Dan Berindei si-a desfasurat o parte substantiala din cariera de istoric la Institutul de Istorie \u201eNicolae Iorga\u201c al Academiei, \u00een calitate de cercetator. Gratie modelului oferit cu generozitate de catre profesorii sai \u2013 unii dintre cei mai de seama istorici rom\u00e2ni ai secolului trecut \u2013, precum si daruirii si dotarii personale exceptionale, t\u00e2narul \u00eenvatacel a ajuns repede la performante stiintifice deosebite, apreciate de catre cunoscatori. Aprecierea aceasta cvasiunanima a avut \u00eensa si sincopele sale, pricinuite de dictatura comuniste, dificultatile de exprimare obiectiva a reconstituirii trecutului, primatul politicului si al ideologiei, \u00eenc\u00e2t venerabilul istoric de astazi s-a vazut chiar \u00eendepartat pentru un numar de ani din activitatea de cercetare. Au urmat \u00eensa apoi anii maturitatii creatoare, care au corespuns si cu relativa destindere si liberalizare a societatii comuniste. Specializat \u00een istoria moderna a Rom\u00e2niei, a ajuns de-a lungul deceniilor sa fie autorul, individual sau \u00een colaborare, a circa 65 de volume si a aproape 650 de articole si studii aparute \u00een prestigioase reviste stiintifice din tara si din strainatate, \u00een care abordeaza aspecte referitoare la istoria politica si sociala a secolului al XIX-lea (revolutiile din 1821 si 1848, Unirea Principatelor, Razboiul de Independenta), la istoria economica, istoria culturii, a jurnalismului, a orasului Bucuresti, istoria diplomatiei si relatiile internationale: \u201eLa r\u00e9forme agraire de 1864 en Roumanie et son application\u201c (\u00een colab.); \u201eReforma agrara din 1864\u201c; \u201eCucerirea independentei Rom\u00e2niei\u201c; \u201eL’Union des Principaut\u00e9s Roumaines\u201c; \u201eL’ann\u00e9e r\u00e9volutionnaire 1821 dans les Pays Roumains\u201c; \u201eRevolutia rom\u00e2na de la 1848\u201c; \u201eIndependenta Rom\u00e2niei\u201c; \u201eEpoca Unirii\u201c; \u201e1848 \u00een tarile Rom\u00e2ne\u201c; \u201eCalatori rom\u00e2ni pasoptisti\u201c; \u201eRevolutia rom\u00e2na de la 1821\u201c; \u201eSocietatea rom\u00e2neasca \u00een vremea domniei lui Carol I. 1866-1876\u201c; \u201eRevolutia rom\u00e2na din 1848-1849. Consideratii si reflexii\u201c; \u201eRom\u00e2nii si Europa \u00een epoca premoderna si moderna\u201c; \u201eLes Roumains et la France au carrefour de leur modernit\u00e9\u201c etc. \u00cen egala masura a fost atras si de unele figuri de seama ale istoriei moderne a Rom\u00e2niei: \u201eMihail Kogalniceanu, Texte social-politice alese\u201c; \u201ePe urmele lui Nicolae Balcescu\u201c; \u201ePortrete istorice\u201c s.a. Recent, a publicat \u201eIstoria Academiei Rom\u00e2ne\u201c. A depistat si a publicat izvoare istorice privitoare la istoria moderna a Rom\u00e2niei: \u201eDocumente privitoare la Unirea Principatelor\u201c (vol. I, II, IV); \u201eDocumente Hurmuzaki. Serie noua. Rapoarte consulare austriece (1812-1823)\u201c; \u201eRazboiul pentru independenta nationala 1877-1878. Documente militare (\u00een colab.); Independenta Rom\u00e2niei. Documente (II\/1-2, \u00een colab.)\u201c; \u201eDocumente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza. I. 1859-1861\u201c (\u00een colab.); \u00een domeniul istoriei contemporane, a tiparit \u201eJurnalul politic\u201c al profesorului Ioan Hudita (8 vol.). A fost coordonator si autor la tratatul \u201eIstoria rom\u00e2nilor\u201c (vol. VII\/1). S-a numarat printre autorii a numeroase lucrari colective, este redactor-sef al unor publicatii prestigioase (\u201eMemoriile Sectiei de stiinte Istorice si Arheologie \u2013 Academia Rom\u00e2na\u201c, \u201eRevue Roumaine d’Histoire\u201c, \u201eStudii si Materiale de Istorie Moderna\u201c) si membru \u00een colegiile de redactie a unor periodice de profil rom\u00e2nesti si straine (\u201eHistoria Urbana\u201c, \u201eArhiva Genealogica\u201c, \u201eCahiers \u201eCharles Fourier\u201c\u201e din Besan\u00e7on, \u201eRevue d’Europe Centrale\u201c din Strasbourg-Paris). A fost ales, de-a lungul anilor, membru al unor academii si foruri stiintifice straine (Academia Europeana de stiinte, Arte si Litere, Academia Polona de stiinte si Litere din Cracovia, Comisia internationala a presei, Asociatia de istorie contemporana din Franta, Societatea de Istorie Moderna a Frantei, Confederatia Internationala de Genealogie si Heraldica, Comisia Internationala de Studii Slave, Centrul Italo-Rom\u00e2n de Studii Istorice din Milano, Comisia de Istoria Relatiilor Internationale, Societatea Austriaca pentru Istoria Secolului al XVIII-lea, Asociatia Istoricilor Europeni, Societatea de Istoria Revolutiei de la 1848 si a Revolutiilor din Secolul XIX din Franta, Societatea Sud-Est Europeana din Germania, Societatea \u201eP.J. Proudhon\u201c din Besan\u00e7on, Asociatia Istoricilor Francofoni din Paris, Societatea de Genealogie si Heraldica a Greciei etc.).
\nScrierile Domniei Sale au desenat, cu trasaturi energice, portretul unei epoci numite \u00eendeobste \u201esecolul nationalitatilor\u201c, evidentiind, \u00een cadru european, afirmarea moderna a rom\u00e2nilor si a Rom\u00e2niei, cu toate procesele importante de-atunci: revolutiile de emancipare sociala si nationala, formarea statului rom\u00e2n unitar, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, instaurarea si afirmarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, marile reforme, cucerirea independentei de stat, desav\u00e2rsirea unitatii nationale si Primul Razboi Mondial etc. \u00cembin\u00e2nd cu \u00eendem\u00e2nare de maestru analiza cu sinteza, editarea izvoarelor cu elaborarea de monografii, istoria nationala cu implicatiile sale europene si universale, academicianul Dan Berindei s-a situat mereu \u00een centrul culturii poporului sau, pe care a \u00eenteles sa-l faca apreciat si cunoscut \u00een lume. Conceptia istorica reflectata de lucrarile Domniei Sale evidentiaza preocuparea constanta pentru cercetarea trecutului \u00een acord cu faptele reiesite din izvoare, \u00een vederea stabilirii adevarului, at\u00e2t c\u00e2t este acesta omeneste posibil. Tinz\u00e2nd spre o asemenea reconstituire, profesorul Dan Berindei a urmat mod\u00e9le celebre din istoriografiile franceza si germana, prin \u00eembinarea eruditiei si acribiei cu verbul \u00eenaripat, cu expunerea frumos mestesugita, \u00eentr-o limba rom\u00e2na plina de farmec. \u00cen acest fel, a \u00eenchinat mii de pagini Revolutiei de la 1848, epocii Unirii de la 1859, domniilor lui Alexandru Ioan Cuza si Carol I, independentei de stat a Rom\u00e2niei, figurilor reprezentative de barbati de stat, ajunsi protagonisti ai acestor \u00eempliniri. Prin toate acestea, academicianul Dan Berindei a alcatuit, de fapt, portretul Rom\u00e2niei moderne, dupa legatul lasat de scrisul istoric de la cumpana secolelor XIX si XX, prin pana lui Alexandru D. Xenopol, Ioan Bogdan, Constantin Giurescu si Nicolae Iorga. Preocupat de epoca cea mai dinamica a modernizarii Rom\u00e2niei sau a sincronizarii civilizatiei rom\u00e2nesti cu cea europeana (cum ar fi zis Eugen Lovinescu), domnul Dan Berindei s-a situat \u00een pleiada de istorici activi \u00een plan continental si preocupasi de nivelul european al scrisului nostru istoric. Studiind drumul triumfal al natiunii rom\u00e2ne spre formarea statului modern si spre nasterea si consolidarea institutiilor de model occidental, autorul a adoptat un ton potrivit evenimentelor si proceselor relatate, situ\u00e2ndu-se pe fondul unui optimism moderat si realist. Toate aceste scrieri au fost \u00eensotite de un tonic sentiment patriotic, urmarind educarea rom\u00e2nilor (si mai ales a tinerilor) \u00een spiritul dragostei fata de locul de nastere al lor si al stramosilor, fata de tara care ne tine pe toti, fata de valorile culturale rezultate din zbaterea milenara a poporului nostru. Astfel, profesorul Dan Berindei si-a dedicat viata si cariera nu doar instruirii tinerilor cu scopul cunoasterii corecte de catre acestia a trecutului, ci si educarii rom\u00e2nilor, dupa principiul care spune ca stiinta fara constiinta devine caduca si poate naste, ca si somnul ratiunii, monstri. Cu multumirea datoriei \u00eemplinite, istoricul Dan Berindei este, azi, ca \u00eentotdeauna, o aparitie senina, tonica, plina de \u00eentelegere pentru oameni si nevoile lor spirituale. Viata sa zbuciumata, grea si dramatica pe alocuri l-a pus si \u00een grave situatii limita \u2013 \u00een anii regimului stalinist-comunist \u2013 judecate de unii cu prea mare usurinta sau \u00een necunostinta de cauza. Le-a raspuns tuturor cu demnitate si calm, pun\u00e2nd \u00een prim-plan zecile de tomuri si sutele de studii \u00eenchinate trecutului national, vazut mereu ca o premisa pentru prezent si o garantie pentru viitor. A sprijinit si condus de-a lungul vietii institutii si oameni, maturi si tineri, convins, \u00een manierea unei succesiuni eterne de umanisme, ca omul este valoarea suprema pe acest pam\u00e2nt.
\nLa ceas aniversar \u00eei dorim \u00eemplinirea pe mai departe a vocatiei Domniei Sale, aceea de a scoate la iveala trecutul \u201easa cum a fost\u201c \u2013 dupa expresia celebra a unui ilustru antecesor, din secolul pe care istoricul Dan Berindei l-a iluminat cu at\u00e2ta pricepere si daruire \u2013, \u00eenalt\u00e2nd \u00een continuare edificiul istoriografic al Rom\u00e2niei moderne.<\/p>\n

 <\/p>\n

A fi sau a nu fi \u00een istorie<\/strong><\/p>\n

AUGUSTIN BUZURA<\/strong><\/p>\n

Sunt foarte fericit ca avem prilejul sa-l omagiem pe academicianul Dan Berindei, una dintre personalitatile importante ale culturii rom\u00e2nesti, reputat istoric si pretuit colaborator al publicatiei noastre.
\n\u00cen ceea ce ma priveste, nu sunt la prima tentativa de a scrie despre Domnia Sa, dar, din nefericire, nu mi-a iesit un text asa cum as fi vrut, nu am gasit, se pare, cuvintele cele mai potrivite. Era \u00eentr-un moment c\u00e2nd niste impostori, \u201epuri\u201c ideologic, dar nuli, intelectual si moral, repetau practicile comunistilor primitivi de dupa ultimul razboi, \u00eencerc\u00e2nd sa conteste tot ce era valoare, traditie, credinta, tot ce avea legatura cu fibra cea mai profunda a natiei noastre. Ideile erau foarte limpezi: cei ce nu au fost colaborationisti erau prea batr\u00e2ni, expirati, turnatori sau agenti ai nu stiu cui. Lipsita de importanta era doar opera celor supusi tirului, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t harnicii agitatori care \u00eei condamnau nu stateau dec\u00e2t pe niste carnete de partid sau de ong si, desigur, pe putinii euro sau dolari cu care erau recompensati. Am aflat, \u00een acele \u00eemprejurari, ca eminentul istoric av\u00e2nd, cu ani \u00een urma, sotia la Jilava, unde a si nascut, iar celelalte rude apropiate\u00a0 la \u00eenchisoare ori la canal, pentru a-si \u00eentretine cei doi copii, dupa ce fusese dat afara de la Institutul de Istorie, a fost nevoit sa se specializeze \u00een confectionat blacheuri la o cooperativa oarecare.\u00a0 Si asta, \u00een contextul politic \u00een care nimeni nu se \u00eendoia de vesnicia comunismului, c\u00e2nd americanii uitasera sa vina, iar naivii sau eroii care luptasera cu arma \u00een m\u00e2na \u00eempotriva comunismului zaceau prin \u00eenchisori sau \u00een gropile comune pe care cercetatorii le descopera abia \u00een zilele noastre. Prin urmare, \u00eenainte de a-i condamna pe altii, mi se pare obligatoriu sa ne \u00eentrebam ce am fi facut noi \u00een conditiile respective? Sau: cine este \u00eendreptatit sa ridice piatra? Atunci, c\u00e2nd am \u00eencercat sa scriu, am citit c\u00e2teva dintre cartile sale, dar\u00a0 \u00eentrebarea care m-a obsedat, ma simt \u00een masura sa o formulez abia acum, deodata cu raspunsul. Asadar: dupa ce ai \u00eendurat toate umilintele posibile, spaimele la care te-au supus o lume primitiva, cruzimea si nerusinarea ei; dupa ce a demonstrat ca \u00eesi poate asasina conducatorii si lasa v\u00e2rfurtile sa moara prin \u00eenchisori si lagare, mai ai puterea sa crezi \u00een acest popor? Mai poate el avea vreo sansa \u00een anii ce vin? Profesorul Dan Berindei nu are nici o ezitare \u00een a spune: da. Scrierile despre pasoptisti si despre fauritorii Marii Uniri, publicistica si faptele sale sunt argumente mai mult dec\u00e2t convingatoare. Prin urmare, raspunsul trebuie cautat \u00een istorie. Cu conditia, fireste, sa o cunoastem.
\nDin pacate, Revolutia din decembrie 1989 a gasit intelectualitatea noastra nepregatita. \u00cen loc sa propuna proiecte de viitor, solutii, un mod de a \u00eentelege si practica libertatea si demnitatea, cei mai multi intelectuali si-au cautat adapost \u00een umbra unor puternici ai clipei sau a c\u00e2torva organizatii obscure venite sa propovaduiasca democratia. Dar cu ce ne-am ales? Astazi, dupa un sfert de veac de la asasinarea lui Ceausescu, s-a v\u00e2ndut tot ce se putea vinde, \u00eenc\u00e2t, pe neobservate, a \u00eenceput sa se comercializeze p\u00e2na si istoria. Internationalistii proletari de odinioara, nepotii lui Lenin si ai lui Stalin au devenit vajnici\u00a0 anticomunisti, europeni si, se sub\u00eentelege, filoamericani, iar clasa politica rom\u00e2neasca \u2013 desigur, cu exceptiile pe care doar le banuiesc! \u2013 este angajata \u00eentr-o competitie trista: aparent, pentru dob\u00e2ndirea unei onorabilitati, a recunoasterii interne si internationale etc.; \u00een realitate, \u00eensa, numai si numai din nevoia de a c\u00e2stiga titlul de cea mai sluga dintre slugi. Caci, asa cum spunea Hegel, e mult mai usor sa fii sclav dec\u00e2t stap\u00e2n. \u201eSlaba tara, rea tocmeala\u201c, exclama un personaj al lui Panait Istrati, iar continuarea \u2013 ce ar trebui facut cu\u00a0 \u201er\u00e2nduiala\u201c ei si, fireste,\u00a0 verbul folosit \u2013, nu e potrivit sa le reproduc aici.
\nDar, indiferent prin c\u00e2te greutati ar trece o tara, indiferent de marimea crizelor sau de razboaiele carora trebuie sa le faca fata, o conducere inteligenta nu \u00eesi ignora cultura, spiritul, adica identitatea si, prin urmare, viitorul. Cultura costa, striga toti activistii politici, de ieri si de azi, dar este la \u00eendem\u00e2na oricui sa observe ca prostia costa infinit mai mult. Din pacate, vorbim prea putin despre asta. \u00cen alte medii, \u00een alte spatii geografice, rom\u00e2nii sunt buni, foarte multi fac performanta pentru ca acolo se pune accentul pe calitatile lor, pe inteligenta si inventivitate, Noi, aici, am ramas cu multe prin secolele trecute, \u00eenainte chiar de Regulamentul Organic, pentru ca, \u00een buna traditie, le sunt exploatate numai si numai defectele \u00eenc\u00e2t, \u00een momentul de fata, aceasta preocupare a devenit cel mai performant sport national. Dar daca vrem cu adevarat sa existam suntem obligati sa ne \u00eentoarcem la cartea adevarata, la istorie pentru a afla contextele \u00een care am fost \u00eenvingatori. Caci am fost de multe ori \u00eenvingatori, iar demnitatea nu a fost un banal cuv\u00e2nt din dictionar. Asa fiind, eminentul nostru profesor Dan Berindei, caruia \u00eei dorim din toata inima viata lunga si sanatate deplina, ne-ar putea spune cu ce ar trebui sa \u00eencepem. Caci nu mai putem am\u00e2na. C\u00e2nd o tara \u00eentreaga \u00eesi doreste un lucru, un drum adevarat, apar si barbatii de care are nevoie.<\/p>\n

Academicianul Dan Berindei si reconstituirea Revolutiei de la 1848 din Tarile Rom\u00e2ne<\/strong><\/p>\n

IOAN BOLOVAN<\/p>\n

\u00cen istoriografia rom\u00e2neasca dedicata epocii moderne nu exista, practic, o personalitate care, \u00een ultimii 150 de ani, sa nu fi alocat revolutiei pasoptiste un interes binemeritat. Revolutia de la 1848 1849 a fost, fara \u00eendoiala, un moment fundamental al istoriei moderne, nu doar \u00een istoria rom\u00e2nilor, ci si a altor popoare din spatiul central
\nsud-est european.
\nPentru rom\u00e2ni cel putin, Revolutia de la 1848 are o valoare si o semnificatie nationala fondatoare, fiindca acum s-au exprimat fara echivoc cele doua obiective majore ale ideologiei nationale (unitatea tuturor rom\u00e2nilor si independenta), ambele subsumate sau\/si convergente idealului modernizarii societatii rom\u00e2nesti si \u00eencadrarii acesteia \u00een Europa civilizata. Academicianul Dan Berindei a intuit si a \u00eenteles cum nu se poate mai bine ca revolutia pasoptista din Tarile Rom\u00e2ne a marcat o cotitura \u00een devenirea istorica a natiunii rom\u00e2ne, ca pentru putina vreme, rom\u00e2nii au actionat sincron cu celelalte popoare ale Europei, ca la Bucuresti, Islaz, Iasi, Cernauti, Brasov, Sibiu sau Blaj au fost exprimate idei, s-au elaborat programe revolutionare si s-au desfasurat actiuni compatibile si comparabile cu cele de la Paris, Torino, Viena, Praga, Frankfurt etc., respectiv faptul ca\u00a0 rom\u00e2nii s-au \u00eencadrat perfect spiritului european al momentului. Nu \u00eent\u00e2mplator, discursul de receptie al Academicianului Dan Berindei, rostit \u00een Aula Academiei Rom\u00e2ne la 26 aprilie 2001, avea ca tema \u201eGeneratia pasoptista\u201c (discursul a si fost ulterior publicat \u00een prestigioasa colectie \u201eMemoriile Stiintifice ale Sectiilor Academiei Rom\u00e2ne\u201c sub titlul \u201eGeneratia pasoptista, Discurs de receptie \u00een Academia Rom\u00e2na\u201c, Bucuresti, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2001, 24 pag.).
\nBine cunoscut specialistilor din tara si strainatate pentru numeroasele volume (monografii, editii de documente etc.) si sutele de studii consacrate istoriei moderne a rom\u00e2nilor, istoricul Dan Berindei a acordat Revolutiei de la 1848 un interes aparte. Cuantific\u00e2nd productia istoriografica din acest domeniu a Academicianului Dan Berindei, putem sesiza faptul ca ea \u00eensumeaza c\u00e2teva mii de pagini condensate \u00een mai multe carti de autor (\u201eRevolutia rom\u00e2na din 1848\u201c, Bucuresti, Ed. Politica, 1974, 80 pag.; \u201e1848 \u00een tarile rom\u00e2ne\u201c, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1984, 120 pag. (cu o varianta si \u00een limba franceza: \u201eL’an 1848 dans les Pays Roumains\u201c, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984, 120 pag.); \u201eRevolutia rom\u00e2na din 1848-1849. Consideratii si reflexii\u201c, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, Fundatia Culturala Rom\u00e2na, 1997, 411 pag. etc.) si \u00een circa 40 de studii aparute \u00een reviste si volume colective din tara si strainatate.
\nNu lipsit de importanta pentru tema de fata este si faptul ca\u00a0 istoricul Dan Berindei\u00a0 a investigat diverse aspecte referitoare la Revolutia de la 1848 din Tarile Rom\u00e2ne \u00een mod constant, \u00eenca de la \u00eenceputul carierei si p\u00e2na recent. Prin urmare, studierea cauzelor, contextului, desfasurarii si consecintelor revolutiei pentru rom\u00e2ni nu a fost ceva conjunctural \u00een activitatea istoricului omagiat, ci, dimpotriva, o preocupare recurenta care a traversat deceniile de afirmare profesionala a academicianului Dan Berindei. Simptomatica pentru aplecarea cu consecventa a Domniei Sale asupra cercetarii revolutiei pasoptiste este chiar prima realizare stiintifica publicata la \u00eenceputul carierei, respectiv studiul \u201eRevolutia din 1848 din Franta si tinerii rom\u00e2ni aflati la Paris\u201c (aparut \u00een \u201eRevista Istorica Rom\u00e2na\u201c, XV (1945), pag. 171-192). Acest studiu deschidea un santier de lucru al istoricului, o directie de cercetare care \u00eesi propunea sa \u00eencadreze\u00a0 fenomenul revolutionar rom\u00e2nesc \u00eentr-un cadru ideologic si politic mai general. Interog\u00e2nd sursele arhivistice si memorialistica edita ce i-a stat la \u00eendem\u00e2na, prin acest studiu dar si prin multe altele publicate \u00een deceniile ce au urmat (\u201eL\u2019id\u00e9ologie politique des r\u00e9volutionnaires roumains de 1848\u201c \u00een \u201eNouvelles \u00e9tudes d\u2019 histoire\u201c. Vol. IV. Publi\u00e9es \u00e0 l\u2019occasion du XIII-e Congres des sciences historiques. Moscou, 1970, Bucarest, Ed. De l\u2019Academie de la R.S de Roumanie, 1970, pag. 207-221; \u201eLa Revolucion Rumana en 1848. Ideologia y programa\u201c, \u00een\u00a0 \u201eSemestre historico\u201c, 1977, nr. 6, pag. 125-141; \u201eParis-Bucarest. Itin\u00e9raires roumains en 1848. Les Roumains \u00e0 Paris avant 1848\u201c, \u00een \u201e1848. Revolution et mutations au XIX\u2019e si\u00e8cle\u201c, Paris, 1990, nr. 6, pag. 39-54; \u201eLe groupe dirigeant valaque de 1848 et la France\u201c, \u00een \u201eEtudes Danubiennes\u201c, Strasbourg, 1995, 11, nr. 1, pag. 11-23; \u201eLa r\u00e9volution roumaine de 1848. Le modele fran\u00e7ais et les rapports franco-roumains\u201c, \u00een \u201e La R\u00e9volution de 1848. La France et l’identit\u00e9 nationale roumaine\u201c, Dijon, 2002, pag. 123-135 s.a.), istoricul Dan Berindei a conturat \u00een primul r\u00e2nd o imagine complexa si credibila privind formatia ideologica a elitelor rom\u00e2nesti din Tara Rom\u00e2neasca si Moldova care au fost ori se mai aflau la studii \u00een orasul de pe malurile Senei \u00een primavara anului 1848, c\u00e2nd valul revolutionar a pornit de la Paris spre rasarit. Astfel, conchide savantul, elita rom\u00e2neasca era pregatita ideologic sa declanseze o actiune generala de eliberare sociala si nationala, acest lucru fiind \u00eensa imperios reclamat de evolutia anterioara a Principatelor Rom\u00e2ne. Nicolae Balcescu a surprins foarte bine, \u00eentr-un studiu din 1850, acest aspect. El arata ca \u201eRevolutia rom\u00e2na de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fara trecut si viitor, fara alta cauza dec\u00e2t vointa \u00eent\u00e2mplatoare a unei minoritati sau miscarea generala europeana. Revolutia generala fu ocazia, iar nu cauza revolutiei rom\u00e2ne. Cauza ei se pierde \u00een zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinte si lucrare a poporului rom\u00e2n asupra lui \u00eensusi\u201c . Prin urmare academicianul Dan Berindei, merg\u00e2nd pe urmele marelui democrat Nicolae Balcescu, caruia i-a si \u00eenchinat o monografie cuprinzatoare, a devoalat faptul ca elita rom\u00e2neasca a fost capabila sa asimileze rapid\u00a0 si sa aplice concret ideologia revolutionara fiindca realitatile de acasa impuneau cu acuitate acest lucru. \u00cen cartile publicate ori \u00een numeroasele studii si articole, istoricul Dan Berindei a sustinut mereu ca originile revolutiei pasoptiste din Tarile Rom\u00e2ne stau \u00een str\u00e2nsa legatura cu procesul de redesteptare nationala \u00eenceput \u00een prima jumatate a secolului al XIX-lea. Cauzele interne au fost primordiale \u00een izbucnirea revolutiei \u00een teritoriile rom\u00e2nesti, stadiul de dezvoltare al societatii rom\u00e2nesti, statutul politico-juridic al Principatelor Rom\u00e2ne faceau necesara aprinderea unei sc\u00e2ntei. Regasim aceste interpretari \u00eentr-o serie de studii presarate de-a lungul mai multor decenii: \u201eLes r\u00e9volutionnaires roumains de 1848 et l’id\u00e9e d’unit\u00e9\u201c, \u00een \u201e Revue Roumaine d\u2019Histoire\u201c, 1968, 7, nr. 6, pag. 931-947; \u201eProgramul intern al revolutiei rom\u00e2ne din 1848-1849\u201c, \u00een \u201eRevolutia de la 1848 \u00een tarile rom\u00e2ne\u201c, Bucuresti, Ed. Academiei R.S. Rom\u00e2nia, 1974, pag. 35-58; \u201eCum trebuie apreciat programul revolutiei rom\u00e2ne de la 1848?\u201c, \u00een \u201eRevista de Istorie\u201c, 1982, 35, nr. 9, pag. 1040-1041; \u201eLocul revolutiei de la 1848-1849 \u00een istoria Rom\u00e2niei\u201c, \u00een \u201eRevista de istorie\u201c, 1983, 36, nr. 5, pag. 431-440; \u201eProgrammes et plateformes socio-politiques de la r\u00e9volution roumaine de 1848\u201c, \u00een \u201eRevue Roumaine d\u2019Histoire\u201c, 1995, 34, nr. 1-2, pag. 67-73 s.a. Nu a \u00eencadrat si nici nu a \u201etopit\u201c mecanic realitatile rom\u00e2nesti de la 1848-1849 \u00eentr-un context larg european, dimpotriva, a reliefat de fiecare data specificitatile revolutiei pasoptiste din Tarile Rom\u00e2ne, arat\u00e2nd care a fost contributia rom\u00e2nilor la tentativa de regenerare democratica a Europei vremii. O serie de studii stau marturie \u00een acest sens: \u201eDas europ\u00e4ische Revolutionsjahr 1848. Seine Bedeutund f\u00fcr die Rum\u00e4nische L\u00e4nder\u201c, \u00een \u201eOsterreischische Osthefte\u201c, 1973, 15, nr. 4, pag. 325-335; \u201eLa r\u00e9volution roumaine de 1848 dans le contexte europ\u00e9en\u201c, \u00een \u201eRevue Roumaine d\u2019Histoire\u201c, 1973, 12, nr. 3, pag. 473-488; \u201eProgramul extern al revolutiei rom\u00e2ne din 1848\u201c, \u00een \u201eRevista Rom\u00e2na de Studii Internationale\u201c, 1973, 7, nr. 2, pag. 55-60; \u201eRevolutia rom\u00e2na de la 1848 si Europa\u201c, \u00een \u201eStudia et Acta Musei \u201eNicolae Balcescu\u201c, 1973-1974, pag. 11-20; \u201eDie Achtundvierziger Revolution in den rum\u00e4nischen F\u00fcrstent\u00fcmern und Europa\u201c, \u00een \u201eModernisierung auf Raten in Rum\u00e4nien\u201c. Anspruch, Umsetzung, Wirkung. M\u00fcnchen, 2004, pag. 99-106 etc. Meritul unor atari cercetari este faptul ca academicianul Dan Berindei ne-a pus la \u00eendem\u00e2na, deopotriva cercetatorilor rom\u00e2ni si straini, o viziune sintetica nu numai de istorie rom\u00e2neasca ci si una de istorie europeana. Avem desfasurata \u00een fata ochilor, at\u00e2t partea c\u00e2t si \u00eentregul, revolutia pasoptista de pe continent, dar si articulatiile locale, rom\u00e2nesti.
\nDespre istoricul Dan Berindei, ca si despre alte ilustre personalitati ale istoriografiei rom\u00e2nesti postdecembriste, se poate afirma ca este un reformator al scrisului istoric contemporan, ca este un demitizator, dar nu un demolator al istoriei nationale. Academicianul Dan Berindei ne-a oferit prin numeroase contributii referitoare si la Revolutia de la 1848-1849 o lectura neconventionala, dar extrem de fecunda asupra unei problematici istorice extrem de importante \u00een contextul \u00een care si istoriografia din Rom\u00e2nia si-a reevaluat dupa 1989 discursul, metodologia. Publicatii ale istoricului Dan Berindei precum studiul \u201eDeux personnalit\u00e9s f\u00e9minines dans la r\u00e9volution roumaine de 1848\u201c, \u00een \u201eFemmes dans la Cit\u00e9, 1815-1871\u201c, Crest, 1997, pag. 547-554, capitolul \u201eV\u00e2rsta si legaturile genealogice ale fruntasilor Revolutiei din Tara Rom\u00e2neasca\u201c din cartea \u201eRevolutia rom\u00e2na din 1848-1849. Consideratii si reflexii\u201c, Cluj-Napoca, 1997, cartea \u201eRom\u00e2nii si francmasoneria\u201c, Bucuresti, Editura Tesu, 2009, 86 pag. etc. demonstreaza resursele de inovare istoriografica ale celui omagiat.
\nAstfel, cu acribie si comprehensiune, Academicianul Dan Berindei a reconstituit timp de mai bine de sase decenii, \u00eentr-un mod profesionist, veridic, un onorabil moment din istoria rom\u00e2nilor, Revolutia de la 1848-1849. Practic, nu i-a scapat analizei istoriografice\u00a0 niciun aspect relevant \u00een ceea ce priveste revolutia pasoptista rom\u00e2neasca. S-a preocupat de latura social-economica, dar si de cele cultural-ideologica, politica sau diplomatica,\u00a0 a evidentiat cu echilibru-i binecunoscut nexurile dintre intern si international, influentele reciproce, dar si specificul evolutiei istorice din Tarile Rom\u00e2ne, \u00een concluzie a pus \u00eentr-o lumina corecta rolul generatiei pasoptiste \u00een faurirea Rom\u00e2niei moderne.
\nCe-i poate ura acum, la ceas aniversar, un istoric preocupat la r\u00e2ndu-i de fenomenul revolutionar pasoptist, mai cu seama \u00een partile transilvane ale pam\u00e2ntului rom\u00e2nesc? Multa sanatate si putere de munca pentru a-i mai inspira si cu alte subiecte pe cercetatorii epocii moderne, pastrarea acelei generozitati intelectuale care l-au facut sa fie respectat si apreciat de generatiile mai tinere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0 Un dosar de Angela Martin Minutie documentara si sinteza istoriografica: academicianul Dan Berindei ALEXANDRU ZUB Istoria, ca disciplina umanista, e un domeniu \u00een care se ajunge la performanta relativ t\u00e2rziu, anevoie si cu destule sacrificii. \u201eLa plus difficile des sciences\u201c, constata la timpul sau Fustel de Coulanges, el \u00eensusi un artizan tenace al domeniului… Cite\u0219te mai mult »Dan Berindei 90<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5877],"class_list":["post-17027","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dan-berindei"],"views":2771,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17027","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17027"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17027\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}