La RCR Editorial, a aparut \u00eentr-o editie critica realizata de Iordan Datcu \u201eMarturisirile literare\u201c initiate si coordonate de D. Caracostea, \u00een anii 1932-1933, la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Reputatul etnolog si istoric literar a mai publicat sub acelasi titlu, \u00een 1971, la Editura Minerva, o editie, aceea \u00eensa amputata grav de cenzura vremii, care scosese complet din sumarul volumului confesiunile lui D. Nanu si Nichifor Crainic, iar \u00een textele multora dintre ceilalti \u201emarturisitori\u201c, mai ales \u00een cel al lui Ion Ag\u00e2rbiceanu, operase taieri ce le afectau logica sau le deturnau sensul. Ceea ce, din pacate, se \u00eenscria \u00een linia \u201edestinului ingrat\u201c, cum constata Iordan Datcu, al marturisirilor organizate de criticul si profesorul bucurestean preocupat de studiul genezei operei literare (critica genetica) si tintind chiar o estetica a creativitatii, proiect, \u00een treacat fie zis, pe c\u00e2t de ambitios, pe at\u00e2t de iluzoriu. \u00cen nota la editia critica, Iordan Datcu publica lista celor cenzurati \u00een 1971: D. Caracostea (\u201eC\u00e2teva lamuriri\u201c), Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Ion Ag\u00e2rbiceanu, Ion Pillat, Cincinat Pavelescu, Jean Bart si Gala Galaction. Textele apar acum \u00een volum integral. \u00cen plus, sunt incluse confesiunile lui Cezar Petrescu, acestea fiind descoperite mai t\u00e2rziu la Sectia de manuscrise a Bibliotecii Academiei. Regretabil si, desigur, pagubitor este faptul ca mapa cu textele invitatilor lui Caracostea, predata la Academie, s-a pierdut, \u00eenc\u00e2t cele ale lui Mihail Sadoveanu, George Bacovia si Ion Barbu, daca ele vor fi existat \u00een acea mapa, nu au mai fost de gasit. Ion Barbu nu lipseste din actuala editie, el figur\u00e2nd \u00eensa cu niste sumare \u201eNote pentru o marturisire literara\u201c fara o relevanta deosebita. Cum era si firesc, editorul a renuntat la capitolele din \u201eAnii de ucenicie\u201c de Mihail Sadoveanu, incluse \u00een volumul de acum 42 de ani. A renuntat si la paginile Agathei Grigorescu-Bacovia privind marturisirile lui Bacovia care s-ar fi pierdut. Agatha figureaza totusi \u00eentr-o anexa din editia de fata, dar numai ca\u2026 destinatara, alaturi de sotul sau, a scrisorii lui Caracostea prin care acesta \u00eesi exprima \u201edeosebita bucurie\u201c ca Bacovia urma sa vorbeasca \u00een Seminarul de Literatura moderna \u00een ziua de 16 februarie 1933 si sugera cu grija reperele ce ar fi fost de dorit sa le aiba \u00een vedere \u00een confesiunea sa cel care, asa cum s-a putut vedea si din comentariul nostru de saptam\u00e2na trecuta, pentru multi contemporani ai sai, era nu doar \u201eadormit pe carti \u00eentr-o provincie pustie\u201c, ci, pur si simplu, mort\u2026 Amplul chestionar adresat lui Bratescu-Voinesti din aceeasi anexa este c\u00e2t se poate de concludent privind menirea marturisirilor si obiectivul pe care si-l fixase organizatorul lor. Au mai raspuns invitatiei si chestionarului profesorului Caracostea, alaturi de cei deja amintiti (\u00een ordinea din volum): Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Cincinat Pavelescu, N. Davidescu, Jean Bart. Lesne de observat e ca, valoric, ei sunt diferiti. \u00cen timp, unii au iesit, \u00een masura \u00een care s-au aflat vreodata, din canon, fie si \u00een sensul mai larg al termenului. Dar e aproape de prisos a mai sublinia \u00eensemnatatea marturisirilor lor. Mai ales ca \u00een ele sunt numeroase referiri si la alti scriitori si fapte din viata literara a epocii.
\nProvocate cu stiinta, cu metoda, de D. Caracostea, cele mai multe publicate apoi de el \u00een \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c, pe care a si condus-o, marturisirile au intrat \u00een ceea ce-as numi fondul principal de valori documentare, si nu numai, al istoriei literare. Ele s-au dovedit a fi de un \u201einteres major\u201c, marc\u00e2nd, cum apreciaza pe buna dreptate editorul \u00een Introducere, \u201eun moment \u00een istoria noastra literara, constituindu-se ca piese de referinta, ca bibliografie critica de prima importanta \u00een cunoasterea vietii si a operei scriitorilor care s-au confesat\u201c. Adeseori posteritatea valideaza ceva ce autorul \u2013 creator \u00eentr-un domeniu sau altul \u2013 sa nu fi considerat ca s-ar afla printre cele mai \u00eensemnate fapte\/opere ale sale. Dupa cum, se stie, exista si situatia inversa. Exemplul lui Liviu Rebreanu este printre cele mai frapante. Autorul lui \u201eIon\u201c si al \u201ePadurii sp\u00e2nzuratilor\u201c marturiseste ca, din tot ce a scris, cel mai drag \u00eei este romanul \u201eAdam si Eva\u201c. \u00cen acest roman \u2013 crede romancierul \u2013 \u201ee mai multa speranta daca nu chiar o m\u00e2ng\u00e2iere\u201c. El ar revela faptul ca \u201eviata omului e deasupra \u00eenceputului si sf\u00e2rsitului pam\u00e2ntesc\u201c. \u00cen fine, pentru Rebreanu \u201eAdam si Eva\u201c este \u201ecartea iluziilor eterne\u2026\u201c. Schimb\u00e2nd ce-i de schimbat si pastr\u00e2nd proportiile, ne-am putea \u00eentreba daca D. Caracostea a \u00eentrevazut ca o \u201eactiune de modest seminar\u201c, cu vorbele lui Mircea Zaciu, va genera \u201edocumente de prim ordin\u201c, cum constata acelasi critic. Ceea ce e sigur este ca profesorul bucurestean era convins ca marturisirile scriitorilor \u00een fata unei audiente de tineri studiosi se vor dovedi extrem de importante. Istoria literara le-a validat ca fiind \u201ede prim ordin\u201c. Sunt astfel si pentru ca \u2013 apreciaza Iordan Datcu \u2013 ele \u201econtureaza plenar o epoca, surprinsa \u00een ceea ce a avut semnificativ, particular, cu ideile ei estetice dominante, cu aspiratiile, veleitatile, meditatiile si fram\u00e2ntarile ei\u2026 dramatice, cu alte cuvinte, o lume literara surprinsa caleidoscopic\u201c. O lume, as adauga, care nu e numai cea a timpului marturisirii, ci si a unui timp trecut, trait, \u00eentruc\u00e2t cei ce se rostesc sunt scriitori nascuti, chiar formati, \u00een secolul al XIX-lea si afirmati pe deplin \u00een primele decenii ale celui urmator; c\u00e2tiva, precum Arghezi, Rebreanu, Goga, erau deja la \u00eenceputul anilor \u201930 clasici \u00een viata ai literaturii rom\u00e2ne.
\nFara a face clasamente, cel mai tulburator discurs confesiv (\u00een acest caz, cuv\u00e2ntul discurs e cum nu se poate mai potrivit, fiind vorba de o elocinta electrizanta) e cel al lui Octavian Goga. Cel mai nonconformist, dar si mai inadecvat cadrului conceput de amfitrion este textul polemic \u201eDintr-un foisor\u201c al lui Tudor Arghezi, care, ca si \u201emarturisirea\u201c lui D. Nanu, nu a fost prezentat \u00een Seminarul de Literatura moderna. Publicat la \u00eenceputul anilor \u201940 \u00een \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c, a primit o replica, altminteri nu foarte convingatoare, a lui Caracostea tot \u00een RFR, sub titlul \u201eContrapunct\u201c. Conferinta lui Ioan Al. Bratescu-Voinesti se distinge prin modestie, ce pare sincera, si printr-un ton sfatos de bunic. Cincinat Pavelescu este protagonistul unui show acrosant, uneori la limita frivolitatii, nici o clipa \u00eensa depasita. Etc. \u201eMarturisirile\u201c nu sunt numai niste \u201econfesiuni de atelier\u201c, cu sintagma lui Goga. Pe l\u00e2nga date, informatii, dezvaluiri, autoanalize, ele au si o remarcabila valoare literara. Sunt literatura subiectiva de cea mai buna calitate. Elocinta, nostalgia, fiorul amintirii, schitele de portret, povestea fac ca lectura lor sa fie pasionanta. Mi-ar trebui un spatiu foarte mare sa citez fie si numai c\u00e2teva pagini \u00eenc\u00e2ntatoare. Voi mentiona doar evocarea de catre Ion Pillat a Bratienilor, dinastie nemonarhica, singulara nu doar \u00een istoria Rom\u00e2niei, si a atmosferei pline de o poezie grava de la Florica si Miorcani: \u201eIon Bratianu a \u00eenchis ochii la 4 mai 1891, o luna dupa nasterea mea, la Florica, unde fusesem adus si eu \u00een graba de parinti, putine zile \u00eenainte de a muri el. De a putut sa-si vada bunicul primul si singurul nepotel pe atunci. E firesc ca eu sa nu mi-aduc aminte de el dec\u00e2t din numeroasele portrete si relicve de familie, care faceau din casa de la Florica un lacas de scumpe si pioase amintiri. \u00cen casa aceea alba, cu doi plopi \u00een fata si trei plute mari, ramuroase \u2013 din terasa careia descopereai Valea Argesului, lunca si casele mici ale Pitestilor \u2013, \u00een casa aceea a Bratienilor de la Florica, legata pe atunci indisolubil de morm\u00e2ntul proaspat al bunicului care o domnea de pe deal \u2013 Ion Bratianu mai traia pentru ai sai o viata fantomatica, dar reala. Viata lui zilnica, simpla si frugala, de muncitor al ogorului public, la Bucuresti, si aici, \u00een via lui scumpa, de vier patriarhal, se continua, parca nest\u00e2njenita de moarte, \u00een casa \u00een care odaia lui ramasese neschimbata p\u00e2na la cel mai mic bibelou, p\u00e2na la bastonul sau de lemn de corn, p\u00e2na la palaria de fetru moale, p\u00e2na la uniforma sa de \u00abiunker\u00bb, din vremea lui Ghica-Voda, pastrata cu rochia de nunta a bunicei \u00eentr-un dulap cu geam, p\u00e2na chiar la sala primitiva de baie cu cada de lemn mirosind \u00eenca a foaie de nuc\u2026 De altminteri, \u00een cultul acesta al amintirii si al mortii, \u00een traditia aceasta, mistica aproape, ce lega ad\u00e2nc pe Bratieni de pam\u00e2ntul tarii unde le odihnea parintele si tot trecutul \u2013 nu intra nimic macabru sau lugubru\u2026 Regaseam gestul antic si ritual al rom\u00e2nului de la tara, \u00een pomenirea aceasta luminoasa a unui mort, \u00een care viata era pururi prezenta. Nu numai morm\u00e2ntul si casa, ci tot dealul de la Florica participa la viata postuma a batr\u00e2nului Bratianu\u201c.
\nDe la fereastra odaii \u00een care ma aflu c\u00e2nd scriu aceste \u00eensemnari, vad casa care a fost resedinta din Iasi a lui Ion I.C. Bratianu \u00een timpul primului Razboi Mondial. O placa memoriala de pe frontispiciul ei \u00eel informeaza pe cel ajuns \u00een Bulevardul Lascar Catargi din capitala Moldovei ca aici, la numarul 44, ilustrul om de stat, poate cel mai mare, alaturi de Mihail Kogalniceanu, din \u00eentreaga noastra istorie moderna \u201ea lucrat pentru Rom\u00e2nia Mare\u201c. Pentru Rom\u00e2nia Mare au lucrat, au luptat si mari scriitori \u2013 \u201eeternii nostri pazitori\u201c ai solului national, cum i-a numit G. Calinescu. \u00centre ei, desigur, Octavian Goga, a carui confesiune deschide maiestuos suita celor din volumul \u201eMarturisiri literare\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La RCR Editorial, a aparut \u00eentr-o editie critica realizata de Iordan Datcu \u201eMarturisirile literare\u201c initiate si coordonate de D. Caracostea, \u00een anii 1932-1933, la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Reputatul etnolog si istoric literar a mai publicat sub acelasi titlu, \u00een 1971, la Editura Minerva, o editie, aceea \u00eensa amputata grav de cenzura… Cite\u0219te mai mult »Marturisiri literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9035,9662],"class_list":["post-17025","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-iordan-datcu","tag-marturisiri-literare"],"views":2723,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17025","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17025"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17025\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17025"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17025"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17025"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}