Dimensiunile valorice ale personalitatii lui Al. Piru, de la a carui disparitie se \u00eemplinesc, la \u00eenceputul lunii noiembrie, 20 de ani, pot fi identificate pe deplin doar printr-o raportare adecvata la \u00eenceputurile formarii sale intelectuale, din perioada studiilor secundare, ca elev al Liceului de Baieti \u201eFerdinand I\u201c din Bacau, si, cu deosebire, din anii studentiei iesene, la Facultatea de Litere si Filosofie (1936-1940), \u00een preajma personalitatii profesorilor Ion Petrovici, Petre Andrei, Dan Badarau si, mai ales, G. Calinescu, al carui colaborator mai apropiat devine odata cu tiparirea \u201eJurnalului literar\u201c (1939). Consider\u00e2ndu-se consacrat \u00een toate genurile, Al. Piru \u00eencepe sa publice, \u00eenca de la v\u00e2rsta de 17-18 ani, critica, proza si poezie. \u201eAm simtit \u00eentotdeauna propensiunea de a face literatura. Faptul ca am scris mai mult critica si istorie literara e un simplu accident. De fapt, eu nu separ nici critica nici istoria literara de literatura, le socotesc drept parti ale unui tot. Ce deosebire este \u00eentre un roman de Calinescu, sa zicem \u00abBietul Ioanide\u00bb si \u00abViata lui Mihai Eminescu\u00bb? Desi nu \u00eencepuse sa publice vreun volum, Al. Piru se bucura de pe acum de atentia lui G. Calinescu si \u00eel va urma \u00eendeaproape pe marele critic timp de trei decenii, onorat de \u00eencrederea pe care acesta i-o va acorda. (\u201eDaca astazi reprezint ceva, lucrul i-l datorez \u00een cea mai mare parte lui.\u201c) Aflat la v\u00e2rsta \u201emaximei intelectualitati\u201c si cunoscut deja prin lucrarile publicate (\u201eViata lui Mihai Eminescu\u201c, 1932; \u201eOpera lui Mihai Eminescu\u201c, vol. I-V, 1934-1936), G. Calinescu colaborase p\u00e2na atunci la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, \u201eAdevarul\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eVremea\u201c si \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, la directia careia, recomandat de G. Ibraileanu, se aflase timp de doi ani (1932-1934), \u00eempreuna cu Mihai Ralea. \u00cendreptatit pe deplin sa obtina titlul de doctor si sa ocupe o catedra la una din facultatile de litere din tara, G. Calinescu ia hotar\u00e2rea de a parasi Bucurestiul, \u00een care se nascuse si \u00eesi facuse studiile liceale si universitare, si vine la Iasi, insistenta lui Constantin Balmus\u00a0 \u00een a-l \u00eenscrie la doctorat trebuie sa fi avut, cu certitudine, un rol decisiv \u00een luarea acestei decizii (10 mai 1936). Teza principala a fost despre \u201eAvatarii Faraonului Tl\u00e0. Analiza literara a unui manuscris eminescian\u201c, nuvela fiind publicata tot de G. Calinescu \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c din 26 iunie 1932 si comentata \u00een vol. III al \u201eOperei lui Mihai Eminescu\u201c (1935), \u00eensa cu unele mici deosebiri. Examenul are loc la 23 noiembrie 1936, la Universitatea din Iasi, G. Calinescu fiind declarat doctor \u00een litere. Aflat \u00een sala printre cei care asistau la doctoratul lui G. Calinescu, Al. Piru recunoaste superioritatea candidatului asupra comisiei. \u00centre 17 si 29 mai, G. Calinescu se prezinta din nou la Iasi, la concursul pentru ocuparea postului de conferentiar suplinitor de la Facultatea de Filosofie si Litere, \u00een locul lui Octav Botez, care, dupa moartea lui G. Ibraileanu, devenise profesor la catedra de istorie a literaturii rom\u00e2ne moderne. Comisia de concurs a fost alcatuita din Mihai Ralea, presedinte, Octav Botez si Iorgu Iordan, membri titulari, si I.M. Marinescu si C.I. Balmus, membri supleanti. Sustinuta magistral, proba practica a concursului din ziua de 18 mai 1937, const\u00e2nd \u00een analiza poeziei \u201eRuga de seara\u201c, \u201emanifest liric energetic de la \u00eenceputurile creatiei argheziene\u201c (Al. Piru) si a poeziei mai noi \u201eHar\u201c, a lasat o impresie de neuitat. La 11 iunie, Senatul Universitatii valideaza lucrarile si, la 1 octombrie 1937, c\u00e2nd Al. Piru era \u00een anul al II-lea, propune ministerului numirea lui G. Calinescu \u00een postul respectiv. La Iasi, G. Calinescu se afla \u00een cei mai fecunzi ani ai sai si, cu exceptia \u201eVietii si a operei lui Mihai Eminescu\u201c (1932-1936), lucrarile sale importante au aparut \u00een acest timp. \u201eAici am luat eu doctoratul, aici mi-am \u00eenceput cariera universitara, aici am elaborat \u00abIstoria literaturii rom\u00e2ne\u00bb si tot aici am tiparit \u00abJurnalul literar\u00bb ajutat de niste tineri studenti vioi, dinamici si plini de entuziasm pentru cultura\u201c. Dornic de a descoperi tineri talentati, profesorul era mereu \u00een cautare de colaboratori, pe care \u00eei va ajuta sa se afirme, la \u201eJurnalul literar\u201c cristaliz\u00e2ndu-se, de altfel, cu prima serie de elevi ai acestei scoli calinesciene, un puternic fenomen spiritual de emulatie \u00een mediul universitar. \u201ePentru mine, va marturisi Al. Piru mai t\u00e2rziu, calinescian \u00een istoria literara este cine practica \u00een acest domeniu o stiinta inefabila si o sinteza epica. G. Calinescu facea portrete si evoca operele ca pe niste universuri perfect configurate. Niciun scriitor rom\u00e2n n-a fost mai complet si mai bine expus dec\u00e2t \u00een opera critica si de istoria literara a lui G. Calinescu. As vrea nu sa imit pe Calinescu \u00een ce a facut el, ci sa fac pentru literatura rom\u00e2na de dupa anul 1940 ceva \u00een sensul \u201eIstoriei\u201c sale din 1941\u201c. Format la aceasta scoala, Al. Piru \u00eei datoreaza enorm lui G. Calinescu, fie din punct de vedere stilistic, fie prin tendinta de epuizare a temelor si prin ambitia de a vedea grandios. \u00cen primavara anului 1938 (10 aprilie), la nici o saptam\u00e2na dupa preluarea postului de conferentiar (4 aprilie 1938), G. Calinescu lanseaza, prin intermediul ziarului \u201eIasul\u201c, ideea unei asociatii literare, intitulate \u201eNoua Junime\u201c, un fel de cenaclu literar, ce-si tinea sedintele la redactia acestui ziar. La sf\u00e2rsitul anului 1938, nemultumit de activitatea asociatiei literare, Calinescu trece la \u00eenfiintarea unei publicatii proprii, o \u201efoaie saptam\u00e2nala de critica si informatie literara\u201c, \u201eunde nimic sa nu fie improvizat si fara semnificatie, iar critica sa se abstraga de la orice judecata straina de literatura\u201c (Al. Piru). \u00cen acest context, \u201eJurnalul literar\u201c promitea sa nu fie \u201eun c\u00e2mp pe care se vor aduna tinerii, ci un ac prin gaura caruia vor trece numai tinerii cu dimensiune artistica\u201c. \u00cencep primele demersuri de obtinere a vizei Ministerului de Interne, a Serviciului Cenzurii, G. Calinescu fiind ajutat \u00een pregatirea aparitiei \u201eJurnalului literar\u201c de Mircea B\u00e2rsan, director al ziarului \u201eIasul\u201c, si de G. Ivascu, redactor-sef al publicatiei. \u00cen aceste \u00eemprejurari, \u201eJurnalul literar\u201c era proiectat \u00een patru pagini scrise \u00een cea mai mare parte de G. Calinescu, cu participarea profesorilor de la facultate si a colaboratorilor tineri (profesori, studenti si elevi). \u201eJurnalul\u201c are rubrici fixe, corespunz\u00e2nd unui program estetic, \u00een ce priveste formatul mare si structura revistei, repartizarea problemelor pe pagini, Calinescu lu\u00e2nd sugestii de la \u201eLes Nouvelles litt\u00e9raires\u201c, hebdomadar francez de arta si de stiinta, \u00eenfiintat la Paris, \u00een perioada interbelica, de catre Maurice Martin du Gard. Revista \u201eJurnalul literar\u201c a fost a cincea publicatie rom\u00e2neasca de anvergura aparuta la Iasi, dupa \u201eDacia literara\u201c, \u201eConvorbiri literare\u201c, \u201eContemporanul\u201c si \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c. Primul numar al \u201eJurnalului literar\u201c apare la 1 ianuarie 1939, printre membrii echipei de tineri colaboratori afl\u00e2ndu-se si Al. Piru, \u00een al treilea an de facultate, alaturi de G. Ivascu, Viorel Alecu, G.D. Loghin, C.M. Dragos. Dornic de a-si forma o echipa \u00een activitatea de cercetare, G. Calinescu \u00eei atrage pe studentii filologi spre domeniul arhivisticii. Pagina a doua a \u201eJurnalului literar\u201c purta denumirea \u201eDocumente. Istorie literara\u201c si era scrisa de cele mai multe ori de G. Calinescu. Contactul cu operele reprezentative ale literaturii rom\u00e2ne \u00eei dezvolta t\u00e2narului Al. Piru interesul catre valorile autentice ale literaturii si \u00eei rafineaza gustul, iar analiza adecvata a operelor literare modeleaza un anume spirit critic si un sentiment al valorii. \u201eSentimentul valorii, va declara viitorul critic si istoric literar, \u00eel am atunci c\u00e2nd ma regasesc \u00een opera pe care o citesc, \u00een sensul ca \u00eemi creeaza convingerea ca, daca as fi scris-o eu, as fi g\u00e2ndit-o si exprimat-o la fel. Demonstratia critica are \u00een vedere acest principiu. Arat ce corespunde si ce nu corespunde viziunii mele, adaug ceea ce mi se pare ca lipseste, elimin ceea ce cred ca e de prisos\u201c. Tabloul realizat de \u201eJurnalul literar\u201c \u00een privinta literaturii rom\u00e2ne si a literaturii universale, numai \u00eentr-un an de existenta, este complex si nemaiatins la noi de vreo alta publicatie saptam\u00e2nala interbelica. Revista era \u00een \u00eentregime creatia lui G. Calinescu, el g\u00e2ndea si compunea cu migala fiecare numar, atent la cele mai mici detalii. Intentia lui G. Calinescu de a da prin \u201eJurnalul literar\u201c o noua orientare culturii rom\u00e2ne e vizibila de la \u00eenceput (\u201eCuv\u00e2nt pentru \u00eenceput\u201c, nr. 1), punct de vedere asupra caruia va reveni cu insistenta \u00een numerele urmatoare (\u201eAvem un program\u201c, nr. 13, 26 martie), preciz\u00e2nd sensurile esentiale ale programului ce trebuiau atinse (formarea unui public de cititori constant, de nivel ridicat, totala abstragere a literaturii rom\u00e2ne de la orice judecata straina de ea, exercitarea spiritului critic de catre o echipa de critici competenti, bine pregatiti). \u201eNe vom sili sa mergem spre formatia scriitorului total (cult, informat, cu constiinta artistica, cu o experienta integrala a scrisului\u201c, scria G. Calinescu \u00een articolul \u201eUn an\u201c (nr. 52), cu putin timp \u00eenainte ca revista sa-si \u00eencheie brusc aparitia. \u00cen numarul 3 al revistei, G. Calinescu publica articolul \u201eInstructiuni pentru cercetatori\u201c, atrag\u00e2nd atentia tinerilor sai colaboratori ca orice realizare \u00een domeniul literar este posibila doar printr-o munca perseverenta si printr-o temeinica pregatire prealabila, norme ce l-au calauzit pe Al. Piru \u00een \u00eentreaga sa activitate: \u201eAm un program de lucru strict si o disciplina de fier \u00een executarea lui. Lucrez \u00een fiecare zi (inclusiv duminica, ziua mea cea mai grea) \u00eentre 8 si 14 ore, foarte putin si rareori dimineata, mai ales dupa amiaza si noaptea p\u00e2na la 1. Sunt \u00een cautarea formulei cu ajutorul careia Iorga a scris o \u00eentreaga biblioteca\u201c.
\n\u00cen aceste \u00eemprejurari, activitatea de critic si istoric literar a lui Al. Piru \u00eesi gaseste treptat cel mai prielnic climat. Colaboreaza \u00eenca de la primul numar al noii reviste, recenz\u00e2nd romanul \u201eRadacini\u201c (vol. I-II) al prozatoarei Hortensia Papadat-Bengescu (nr. 1, ianuarie, p. 3). Numele t\u00e2narului critic devine tot mai cunoscut, fiind prezent la rubricile \u201eDocumente. Istorie literara si Cronici. Recenzii. Reviste\u201c, cu articole si note privind scrierile lui Caton Theodorian (nr. 13, 26 martie, p. 2), Bacovia (\u201eM. Rollinat si G. Bacovia\u201c, nr. 27, 2 iulie, p. 3), I. Ag\u00e2rbiceanu (nr. 29, 16 iulie, p. 2), G. Top\u00eerceanu (nr. 33, 13 august, p. 2). Este frecvent \u00eent\u00e2lnit cu recenzii la unele volume publicate de Mihail Drumes (nr. 3, 15 ianuarie, p. 3), George Lesnea (nr. 12, 19 martie, p. 3), Eugeniu Sperantia (nr. 22, 28 mai, p. 3), Octav Dessila (nr. 24, 11 iunie, p. 3), Ion Biberi (nr. 25, 18 iunie, p. 3) si Mihail Sadoveanu (nr. 34, 20 august, p. 3). Primul studiu mai amplu pe care Al. Piru \u00eel publica \u00een \u201eJurnalul literar\u201c se intituleaza \u201eHasdeu filosof\u201c (nr. 26, 25 iunie, p. 1; 3, la rubrica \u201eEseuri\u201c), cu reflectii originale si profunde asupra ideilor \u00eenvatatului rom\u00e2n din \u201eSic cogito\u201c. Fara sa fie inhibat de dificultatea domeniului abordat, Al. Piru propune o foarte incitanta lectura critica dedicata celebrului studiu al lui Hasdeu, fac\u00e2nd de pe acum dovada unor \u00eensusiri critice exceptionale. \u201eS-a spus ca teoriile lui Hasdeu asupra visului si asupra basmului, observa Al. Piru, anticipeaza pe acelea ale lui Freud. E stiut \u00eensa ca ele nu sunt dec\u00e2t \u00een mica masura personale. Nu trebuie sa facem cu orice pret din Hasdeu un filosof. Credinta lui \u00een progres, \u00een primatul spiritualitatii, \u00een eternitatea sufletului sunt idei care depasesc naivitatea si fac mistificatia valabila. Este si motivul pentru care aceasta latura a geniului lui Hasdeu \u2013 sinteza de poezie si stiinta \u2013 nu trebuie neglijata \u00een total.\u201c \u00cen august 1939, Al. Piru \u00eel \u00eenlocuieste pe George Ivascu la secretariatul de redactie si \u00eei solicita lui G. Calinescu pagina a doua, de obicei rezervata lui, pentru un articol despre Top\u00eerceanu. Al. Piru trimite articolul la Bucuresti, directorul \u00eel aproba, cer\u00e2nd \u00eensa ca la subsol sa citeze o scurta definitie a sa dintr-un articol pe care G. Calinescu \u00eel va publica \u00een revista trei saptam\u00e2ni mai t\u00e2rziu. Al. Piru \u00eel considera pe autorul \u201eParodiilor originale\u201c un poet minor, autodidact, dornic de cunostinte, dar fara o cultura sigura, poezia lui fiind \u201efacuta din combinatii spirituale marunte, adeseori puerile, \u00eentr-o limba poleita, \u00eensa afectata\u201c. Dupa aceste concluzii, urmeaza nota lui G. Calinescu: \u201eOmul are o constiinta artistica paralizanta \u00een sensul artei exterioare si totodata sentiment. De aceea la jumatatea realizarii se blazeaza si se refugiaza \u00een parodie si \u00een jonglerii. Top\u00eerceanu nu-i niciodata asa de liric \u00eenc\u00e2t sa fie mare, niciodata asa de facil \u00eenc\u00e2t sa nu fie poet\u201c. Fata de aceasta situatie, Al. Piru marturisea mai t\u00e2rziu ca putea sa fie de acord cu definitia lui G. Calinescu, dar nu si cu obligatia de a o cita \u00een articolul sau. Asa st\u00e2nd lucrurile, dupa ce \u00eentr-o nota marginala raspunde la un atac al unui publicist cu privire la articolul sau (3 septembrie 1939), Al. Piru \u00eesi \u00eentrerupe colaborarea la \u201eJurnalul literar\u201c. Revista \u00eesi \u00eenceteaza aparitia la 31 decembrie 1939, cu numarul 53, dupa ce \u00eesi \u00eencheiase un an promitator.
\n\u00cencep\u00e2nd cu anul 1940, numele lui Al. Piru \u00eencepe sa se faca cunoscut, articolele publicate \u00een \u201eJurnalul literar\u201c evidentiind c\u00e2teva \u00eensusiri pe care activitatea sa viitoare le va atesta: spiritul de sinteza si posibilitatea de a trata monografic o problema. Sunt anii decisivi pentru formarea t\u00e2narului critic, consemn\u00e2nd directiile esentiale ale formatiei si ale conceptiei sale privind datoria criticului si metoda critica. \u201e\u00cent\u00e2ia datorie a criticului este sa scrie bine, sa poata fi citit si pentru cum spune, nu numai pentru ce spune. A doua datorie este sa citeasca mai bine dec\u00e2t altii si sa observe ceea ce scapa cititorului comun. A treia datorie, \u00een fine, este aceea de a evalua, prin exegeza si raportare la un model, opera\u201c. Ceea ce urmeaza este o continua completare, la scoala marelui sau profesor Al. Piru \u00eensusindu-si, \u00een primul r\u00e2nd, o mare \u00eencredere \u00een spiritul stiintific, riguros si sistematic. De acum, viitorul critic si istoric literar \u00eesi va anunta atitudinea fata de stiinta, devenita pentru el o metoda ferita de manifestari conventionale sau dogmatice. \u201eAdevarata critica e afirmatie, nu negare. Toata dificultatea \u00een critica consta \u00een a face palpabila valoarea, \u00een a evoca opera, \u00een a o proiecta \u00een spatiu ca pe o fiinta vie. Este facultatea de a construi\u00a0 \u00een critica, facultate pe care o au foarte putini. (…) \u00abLiteratura\u00bb \u00eemi displace \u00een critica, prefer analizele si sinteza, observatia, descriptia, expunerea de idei. Confuzia, obscuritatea, c\u00e2nd sunt voite, sunt cele mai reprobabile \u00een critica\u201c. \u00cen aceste \u00eemprejurari, Al. Piru \u00eesi cristalizeaza vocatia de critic, adopt\u00e2ndu-si tot mai vizibil o limpezime a ideii, tonul sigur si incisiv, cu intuitii de ansamblu juste si suple, ferite de prejudecati si de observatii rostite la \u00eent\u00e2mplare. \u201eRespect\u00e2nd un numar de principii generale, este de parere Al. Piru, \u00eencerc sa ma adaptez la regimul particular al fiecarei opere, s-o \u00eenteleg pe c\u00e2t posibil \u00een spiritul si genul ei. Metoda mea de interpretare difera de la opera la opera, fug de rigiditati, nu am prejudecati\u201c. Asprimea adevarurilor pe care le proclama era mereu \u00eensotita de argumentari pline de spontaneitate si ingenuitate, fara a micsora temeinicia lor, \u00eentr-un vizibil spirit polemic. \u201ePrin structura mea, sunt un polemist \u00eennascut. Simt nevoia din aceasta cauza sa-mi exprim \u00een toate controversele si punctul meu de vedere. Vad peste tot contradictii, caut solutii. (…) Desi putin practicata, polemica e mereu necesara. De altfel, au \u00eencercat-o toti marii critici, \u00eencep\u00e2nd cu Maiorescu si Ibraileanu care a fost un mare polemist. Nu polemizez cu critica, combat doar incultura, prostul gust, impostura si mistificatia\u201c. Comentariile sale, mai totdeauna polemice, sunt rezumative, \u00een maniera calinesciana, apel\u00e2nd la citate semnificativ-edificatoare, \u00eensotite, \u00een cazul scriitorilor modesti, de un \u201eacompaniament ironic\u201c, nu o data minimilizator. \u201eCine nu accepta polemica, scrie Al. Piru, nu accepta contradictiile. Neaccept\u00e2nd contradictiile, nu accepti progresul. Deci nu poti fi dialectician. Criticul adevarat este prin excelenta un dialectician\u201c. Sustinut \u00een astfel de forme, spectacolul analitic e semnificativ, fiind realizat pe tonalitati cuprinse \u00eentr-un amplu registru, de la dialogul cordial, p\u00e2na la magistratura ferma, de la \u00eencuviintarea comprehensiva, la intransigenta vituperanta, \u00een nota unei sobrietati critice totusi, a masurii \u00een polemicile inevitabile si pe fondul unui at\u00e2t de necesar simt al umorului. Continutul articolelor sale devine o forma de cunoastere de sine, teoretizata si desenata surprinzator \u00een texte care, \u00een decursul vremii, pot alcatui un expresiv \u201ejurnal de g\u00e2ndire si de creatie\u201c, cu subiecte dintre cele mai variate cu putinta. Aproape fiecare articol dezvolta o idee – filosofica, sociala, morala, artistica – exprimata clar, fara sofisticari si subtilitati excesive. Expuse \u00een \u00eentreaga sa publicistica (articole, eseuri, dezbateri, interviuri, studii, tablete), aceste opinii sunt, de fiecare data, interesante prin profunzimea conceptiei si refac amploarea experientei si a culturii criticului literar determinat sa abordeze marile probleme de creatie. Colaborarea cu articole critice la \u201eJurnalul national\u201c i-a atras lui Al. Piru, la cei nici 25 de ani ai sai, avantajul de a fi beneficiat de un excelent portret, un adevarat certificat de recunoastere a unui spirit critic, pe care G. Calinescu \u00eel va publica imediat \u00een \u201eIstoria\u201c sa din 1941, la capitolul \u201eRevistele noii generatii\u201c, si, putin mai t\u00e2rziu, \u00een \u201eCompendiul\u201c din 1945, fara sa evoce dec\u00e2t cele c\u00e2teva articole pe care Al. Piru le publicase \u00een \u201eJurnalul literar\u201c. Sunt surprinse aici calitati pe care, prin forta lucrurilor, nu le au multi critici literari la aceasta v\u00e2rsta. Este cea a capacitatii de informare, a eruditiei si a libertatii de g\u00e2ndire, a profunzimii, ca judecata de valoare, ca expresie, fie ea uneori si discutabila, a unui punct de vedere personal. \u201eSe pot pune legitime nadejdi \u00een cariera de critic a lui Al. Piru, era de parere marele critic. Preocupare incontinua de a se cultiva si informa… ambitia de a se documenta monografic asupra unui scriitor \u00eenainte de a da o sentinta… lectura integrala a operelor unui scriitor, \u00eensasi lipsa de graba \u00een \u00eenceperea activitatii sunt semne de maturitate\u201c. De altfel, \u00een acest timp, Mircea Streinul \u00eel clasifica \u00een recenta sa \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne\u201c printre criticii momentului, cele doua \u201ecarti de vizita\u201c servindu-i lui Al. Piru c\u00e2nd a \u00eenceput din nou sa publice, dupa perioada 1947-1956,\u00a0 \u00een care a fost obligat sa \u00eenfrunte ostracizarile si minciunile timpului.
\nDespartindu-se pentru scurta vreme de profesorul sau, Al. Piru desfasoara o intensa activitate publicistica. Colaboreaza la seria noua de dupa razboi a \u201eRevistei Fundatiilor Regale\u201c, la \u201eTribuna poporului\u201c, \u201eNatiunea\u201c, \u201eEcoul\u201c si la seria a II-a a revistei \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, condusa la Bucuresti de Mihai Ralea si D.I. Suchianu. La 30 noiembrie 1944 aparea decretul de numire a lui G. Calinescu ca profesor, la Facultatea de Filosofie si Litere din Iasi, ca la 1 aprilie 1945, dupa sapte ani petrecuti la Iasi, sa fie transferat, \u00eencep\u00e2nd cu \u201edata de 1 octombrie\u201c, \u00een acelasi post la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. La 1 ianuarie 1946, Al. Piru devine asistent stagiar la catedra de istorie a literaturii rom\u00e2ne moderne a profesorului G. Calinescu, \u00eempreuna cu Dinu Pillat, ca, \u00een iunie 1946, dupa sustinerea licentei, sa fie chemat asistent la aceeasi catedra si Adrian Marino. G. Calinescu le \u00eencredinteaza lui Al. Piru si lui A. Marino pagina saptam\u00e2nala de litere si arte din \u201eNatiunea\u201c, aparut la 20 martie 1946, aceasta pagina literara contin\u00e2nd cronici literare, teatrale si cinematografice, informatii stiintifice si literare. Cronicile literare sunt semnate de Al. Piru si Adrian Marino, cele dramatice si cinematografice de D.I. Suchianu si N. Saftu, iar articolele de fond apareau, de obicei, sub semnatura lui G. Calinescu. Al. Piru scrie si despre \u201eAnul literar 1946\u201c, Adrian Marino semneaza \u201eCronica foiletonistica\u201c, alaturi de Emil Manu, autorul studiului \u201ePoeti din provincie\u201c. \u00cen scopul tiparirii prelegerilor sustinute la cursul deschis, din 16 ianuarie 1946, la Facultatea de Litere din Bucuresti, G. Calinescu pregateste aparitia \u201eseriei a II-a\u201c sau a \u201eseriei noi\u201c a \u201eJurnalului literar\u201c, pastr\u00e2nd din fosta publicatie ieseana numai titlul. \u00cen formatul obisnuit al unei carti, din aceasta \u201epublicatie de istorie si critica literara\u201c bianuala\u00a0 apar doar patru brosuri (nr. 1, martie si nr. 2, iunie 1947; nr. 3 martie si nr. 4-5 iunie 1948). Noul \u201eJurnal literar\u201c \u201econtinua, \u00een general, programul cel vechi \u00een termeni mai severi si cu excluderea aspectului popularizator. Pornind de la punctul actual, el va strabate literatura istoric, problematic si critic \u00een viziunea sferica, merg\u00e2nd p\u00e2na la valorile universale si p\u00e2na la un concept despre lume prin fenomenologie artistica\u201c (\u201eProgram\u201c). G. Calinescu \u00eesi publica aici prelegerile tinute la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti \u00een anii 1946 si 1947, revista devenind, \u00eentr-un fel, un buletin al Catedrei de istorie a literaturii rom\u00e2ne moderne. \u00cen nr. 1 din 1947 apare eseul \u201eIstoria ca stiinta inefabila si sinteza epica\u201c, urmat de \u201eDomina bona\u201c (nr. 2\/1947), eseu asupra operei lui Caragiale, si de cunoscutul studiu \u201eUniversul poeziei\u201c (nr. 4-5\/1948), interesant prin distinctia pe care autorul \u201ePrincipiilor de estetica\u201c o realizeaza \u00eentre tematica poeziei si universul ei. Dintre colaboratori, alaturi de Dinu Pillat, Adrian Marino, G. Ivascu, Edgar Papu si Ovidiu Papadima, Al. Piru se distinge nu numai prin puterea de munca si deosebita pricepere redactionala, dar si prin profunzimea eseurilor publicate (\u201eEmil Isac\u201c, nr. 1, 1947; \u201ePaul Stapfer si arta ca tendinta\u201c, nr. 2, 1947). Din 14 octombrie 1947, lui Al. Piru i se ia dreptul de a mai semna \u00een vreo alta publicatie, Al. Piru marturisind odata ca, \u00een acest climat tot mai neprielnic de dupa razboi, primul sau \u201eadversar ireductibil\u201c a fost Marcel Breslasu, lezat de o ironie din recenzia la volumul \u201eNiste fabule mici si mari\u201c (1946), supararea acestuia av\u00e2nd pentru Al. Piru \u201econsecinte grele\u201c. Cu 15 septembrie 1949, la Reforma \u00eenvatam\u00e2ntului, dupa ce a functionat ca asistent timp de 3 ani, 8 luni si 15 zile, este trecut \u201e\u00een cadru disponibil\u201c pentru o perioada de sapte ani, urm\u00e2ndu-si profesorul, disponibilizat cu un an mai \u00eenainte. \u00cempartasesc aceeasi soarta si Dinu Pillat, Adrian Marino, Valeriu Ciobanu si Ovidiu Papadima, cei care formau, imediat dupa razboi, catedra de Istorie a literaturii rom\u00e2ne moderne, al carei sef era G. Calinescu. Colaborarea lui Al. Piru cu articole critice la \u201eJurnalul literar\u201c de sub directia lui G. Calinescu va atrage dupa sine nu numai o anume stare de luciditate si dorinta de a rosti totdeauna adevarul \u00een legatura cu cartile analizate, dar si \u201e\u00eencercarea de a-si face un limbaj critic\u201c, semne promitatoare ale unui critic si istoric literar care, metodic si mereu \u00een realitate, va \u00eembina perfect rigoarea stiintifica cu accesibilitatea judecatilor sale de valoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dimensiunile valorice ale personalitatii lui Al. Piru, de la a carui disparitie se \u00eemplinesc, la \u00eenceputul lunii noiembrie, 20 de ani, pot fi identificate pe deplin doar printr-o raportare adecvata la \u00eenceputurile formarii sale intelectuale, din perioada studiilor secundare, ca elev al Liceului de Baieti \u201eFerdinand I\u201c din Bacau, si, cu deosebire, din anii studentiei… Cite\u0219te mai mult »Al. Piru si \u201eJurnalul literar\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9661,7389],"class_list":["post-17023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-literar","tag-al-piru"],"views":3060,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17023"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17023\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}