{"id":17008,"date":"2013-11-07T17:19:42","date_gmt":"2013-11-07T15:19:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17008"},"modified":"2013-11-07T17:19:42","modified_gmt":"2013-11-07T15:19:42","slug":"toamna-la-geneva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/toamna-la-geneva\/","title":{"rendered":"Toamna la Geneva"},"content":{"rendered":"<p><strong>La Geneva toamna este anotimpul reuniunilor si conferintelor internationale. Diplomatii revin din vacanta si politica \u00eesi reintra \u00een drepturi. \u00cen deschiderea lucrarilor de constituire a Societatii Natiunilor, \u00een 1924, prim-ministru al Frantei, \u00c9douard Herriot, avansa o prima conditie a negocierilor: \u201eFaurirea pacii cere mai multa barbatie dec\u00e2t razboiul\u201c. Acest rationament trebuie sa fi animat de ideea reluarii, la 15 octombrie, a negocierilor pentru punerea sub control a programului nuclear iranian.<\/strong><br \/>\n<strong>O noua perspectiva<\/strong><br \/>\nP\u00e2na cu un an \u00een urma, de la Teheran erau auzite doar vocile \u00eenfierb\u00e2ntate de ambitia crearii capacitatilor de \u00eembogatire a uraniului pentru finalizarea programului nuclear iranian. Israelul si statele occidentale au legat aceasta ambitie de intentiile iranienilor de a produce arma nucleara, iar presedintele Mahmud Ahmadinejad, \u00een cele doua mandate ale sale, a fost suficient de agresiv pentru ca aceasta suspiciune sa fie \u00eendreptatita. Ca presedinte, el a accelerat programul nuclear si a dezvoltat un comportament agresiv \u00een regiune, tinta principala devenind Israelul. De asemenea, a continuat sa refuze sa semneze Tratatul de neproliferare a armelor nucleare si sa accepte controlul international al siturilor de cercetare si activitate nucleara. \u00cen aceasta situatie, Statele Unite si cele occidentale au instituit embargoul. Iesirea de pe scena a lui Ahmadinejad si alegerea ca presedinte a lui Hassan Rohani au modificat cursul acestei politici agresive astfel \u00eenc\u00e2t au fost create conditii pentru reluarea ciclului de negocieri pe programul nuclear iranian. O reuniune pregatitoare a avut lor \u00een zilele de 15 si 16 octombrie la Geneva, \u00een formatul clasic de 5+1, cu participarea Statelor Unite, Rusiei, Chinei, Germaniei, Marii Britanii si Frantei, pe de o parte, si a Iranului, pe de alta.<br \/>\nBeneficiind de moderarea doamnei Catherine Ashton, ministrul de Externe al Uniunii Europene, reprezentantii Iranului au parasit pozitia belicoasa din vremea lui Ahmadinejad, s-au aratat cooperanti si au acceptat inspectiile la siturile nucleare. \u00cen general, aceasta modificare de pozitie este pusa pe seama viziunii politice noi a presedintelui Hassan Rohani. Meritul acestuia nu poate fi contestat. Chiar daca nu mai este \u00eenca t\u00e2nar, Rohani face parte din generatia de politicieni care considera ca a sosit timpul ca tara sa fie scoasa din izolare. Desi a crescut \u00een ambianta religioasa a \u201econducatorului revolutiei islamice\u201c, Rohani se deosebeste sensibil si de cei din r\u00e2ndul carora provine. Atitudinea moderata a presedintelui vine din convingerea ca trebuie sa scoata Iranul din arcanele embargoului. Economia tarii a fost puternic afectata, starea de spirit a populatiei s-a modificat progresiv iar idealurile \u201erevolutiei verzi\u201c care au adus la putere regimul ayatolahilor sunt tot mai putin sustinute de generatia noua. Rohani a venit greu, dar a venit la timp la putere, fiind probabil primul conducator care poate asigura tranzitia Iranului la un tip de regim politic diferit de cel fundamentalist. El are o cariera universitara si diplomatica, studii de drept constitutional \u00een Anglia si a fost negociatorul sef al dosarului nuclear iranian din octombrie 2003 p\u00e2na \u00een august 2005; vorbeste araba, engleza, franceza, germana si rusa. \u00cen toamna aceasta, Rohani s-a folosit de participarea la sesiunea Adunarii generale a ONU pentru a transmite un mesaj politic diferit de cel al predecesorului sau: a avut un discurs ponderat prin care a anulat teza lui Ahmadinejad privind distrugerea statului Israel si negarea Holocaustului, s-a declarat deschis pentru reluarea dialogului cu Occidentul si dispus sa contribuie la eforturile de pace \u00een regiune. Aceasta pozitie, pregatita diplomatic cu ceva timp \u00eenainte astfel \u00eenc\u00e2t discursul lui de la tribuna ONU sa fie asteptat cu interes, i-a creat conditii pentru o \u00eent\u00e2lnire cu presedintele Frantei, Fran\u00e7ois Hollande, si (deocamdata) pentru o convorbire telefonica cu presedintele Barack Obama. Dupa o ostilitate deschisa fata de Occident si mai ales dupa\u00a0 politica antiamericana dusa de Teheran mai bine de trei decenii, aceste contacte reprezinta o premiera politica.<br \/>\n<strong>Si, totusi, va trebui depasit <\/strong><br \/>\n<strong>trecutul&#8230;<\/strong><br \/>\nDupa convorbirea telefonica de la 27 septembrie cu presedintele Obama, presedintele Hassan Rohani doar a deschis calea dialogului americano-iranian. P\u00e2na la realizarea unor contacte directe mai sunt destule de facut. \u00centre cele doua state exista un contencios apasator provocat de fundamentalistii iranieni \u00een timpul \u201erevolutiei verzi\u201c. La 4 noiembrie 1979, un grup de patru sute de studenti au sechestrat personalul Ambasadei americane de la Teheran. Aproape un an si jumatate, nouazeci de persoane, dintre care cincizeci si noua erau diplomati, au suportat un regim de teroare si de umilinta greu de imaginat \u00een lumea de azi. Atacul din 4 noiembrie 1979 a reprezentat o \u00eencalcare grava a conventiilor internationale privind protectia ambasadelor si a diplomatilor. Doar \u00een timpul revolutiei bolsevice din 1917 se mai produsese un act at\u00e2t de brutal. Atunci, ministrul rom\u00e2n la Petrograd, C. Diamandy si \u00eentregul personal al Legatiei Rom\u00e2niei au fost arestati si internati \u00een fortareata Petropavlovsk. Dupa doua saptam\u00e2ni de proteste ale sefilor misiunilor diplomatice din capitala Rusiei, ministrul si personalul Legatiei au fost eliberati, dar Trotki si Lenin s-au acoperit \u00een continuare de rusine oblig\u00e2ndu-l pe Diamandy sa paraseasca tara si comand\u00e2nd confiscarea arhivei misiunii noastre diplomatice. Nici astazi rusii nu accepta sa restituie aceasta arhiva! Modelul, ca sa \u00eel numim asa, a fost luat de revolutionarii iranieni islamici. \u00cen 1979 ostaticii Statelor Unite au trait 444 de zile \u00eentr-o atmosfera de ostilitate si ura. Teheranul a ignorat demersurile diplomatice facute prin ONU si toate rezolutiile Consiliului de Securitate. O operatiune militara americana declansata la 4 aprilie 1980 pentru eliberarea acestora a esuat. Abia dupa negocieri directe ostaticii americani au putut fi eliberati. Desi azi presedintele Rohani vede cu alti ochi necesitatea dialogului cu Statele Unite, o eventuala reconciliere americano-iraniana presupune, cred, mai \u00eent\u00e2i clasarea acestui episod la care, probabil, nu se va putea ajunge dec\u00e2t prin ispasirea Teheranului si acordarea de satisfactii Washington-ului.<br \/>\n<strong>Posibile schimbari de strategie \u00een Orientul Mijlociu<\/strong><br \/>\nTeheranul a acceptat nu numai inspectarea siturilor nucleare, ci si inspectiile surpriza solicitate de occidentali. \u00cen c\u00e2teva zile, dosarul controversatului program nuclear iranian va intra din nou \u00een negocieri, de data asta ceva mai consistente. Se va vedea daca noua conducere de la Teheran va fi convingatoare \u00een intentiile sale. Adica daca va oferi suficiente probe ca va restr\u00e2nge programul nuclear la unul eminamente civil. Adica, \u00een alti termeni, ca renunta la dimensiunea militara a programului, daca ea a existat. Seful delegatiei iraniene la negocieri a fost \u00eentrebat de ziaristi daca la apropiatele negocieri va avansa propuneri concrete \u00een privinta semnarii, de catre Iran, a Protocolului aditional la Tratatul de neproliferare (NTP) si limitarii nivelului de \u00eembogatire a uraniului. Raspunsul acestuia a fost evaziv poate si pentru ca la negocierile din 15-16 octombrie se convenise sa se pastreze o anumita discretie asupra \u00eentelegerilor la care s-a ajuns \u00een aceasta etapa. Ceva putem \u00eentelege, totusi, din formularea raspunsului. Negociatorul iranian a spus ca \u00een planul propus de Teheran marilor puteri sunt avute \u00een vedere doua etape esentiale: prima, care ar fi de sase luni, ar trebui sa \u201erestabileasca \u00eencrederea reciproca\u201c, iar \u00een a doua, cea finala, Iranul va aplica masurile de verificare ale Agentiei Internationale pentru Energia Atomica \u00een schimbul ridicarii embargoului. \u00cen negocieri sunt de \u00eenteles si de luat \u00een calcul conditionarile, altfel ar fi vorba de capitulare. Dar tocmai pentru asta, greul \u00een dialogul cu Iranul abia de acum \u00eencepe. Daca, \u00een final, reconcilierea este posibila, Iranul \u00eesi va reface treptat statutul de putere regionala. Pe vremea sahinsahului Pahlavi, Iranul avea o armata puternica si moderna. Atunci, puterea sa militara fusese construita cu asistenta si sprijinul Statelor Unite. Acum, programul nuclear iranian se bucura de cooperarea Rusiei. Iesirea din izolare a Iranului este de mare importanta pentru evolutia conflictelor din lumea araba. \u00cen jurul Iranului se contureaza o posibila modificare a jocurilor strategice \u00een Orientul Mijlociu. Faurirea pacii, cum spunea Herriot, cere mai multa barbatie dec\u00e2t razboiul.<br \/>\nToamna la Geneva este anotimpul cel mai \u00eencarcat al diplomatilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La Geneva toamna este anotimpul reuniunilor si conferintelor internationale. Diplomatii revin din vacanta si politica \u00eesi reintra \u00een drepturi. \u00cen deschiderea lucrarilor de constituire a Societatii Natiunilor, \u00een 1924, prim-ministru al Frantei, \u00c9douard Herriot, avansa o prima conditie a negocierilor: \u201eFaurirea pacii cere mai multa barbatie dec\u00e2t razboiul\u201c. Acest rationament trebuie sa fi animat de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/toamna-la-geneva\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Toamna la Geneva<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-17008","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1023,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17008","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17008"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17008\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17008"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17008"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17008"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}