Aproape un an, de dincoace de ocean, singurul care s-a mai razboit serios si aprig cu cadavrul comunismului a fost cunoscutul gropar oficial ramas fara institutie, supraveghetorul vigilent si fara somn a tot ce misca \u00een Rom\u00e2nia, memorialistul cartierului Primaverii si biograful satrapilor comunisti autohtoni si de aiurea. O performanta! Un caz! Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pentru a mai respira si altceva dec\u00e2t duhoarea cadavrului, si-a umflat plam\u00e2nii cu aerul tonic al actualitatii tarii citita \u00een ziare si vazuta si auzita la televizor. Prilej de a mai tavali \u00een noroi unul sau altul din dusmanii presedintelui iubit caruia \u00eei datoreaza totul, de a reaminti binefacerile capitalismului si imensa, inegalabila, inestimabila, universala lui opera si contributie la dezvaluirea ororilor comunismului. Dupa ce ani \u00een sir a cunoscut gloria si rasfaturi materiale si morale, nedreptatea surghiunului \u00een virtual, lasitudinea amicilor de baricada, din ce \u00een ce mai rarele suspine de admiratie, si chiar si lipsa \u00eenjuraturilor, l-ar fi putut dezarma, trimite spre alte preocupari. Dar domnul profesor, cum mai este uneori alintat, e consecvent, e tenace, are o vocatie, are o misiune. Si, de cur\u00e2nd, nu mai e din nou singur.
\nC\u00e2tiva intelectuali daca nu redutabili, cel putin la fel de celebri ca prezentatoarele meteo, s-au saltat si ei cu o surprinzatoare vioiciune si vehementa pe baricada \u00eencapatoare a anticomunismului alaturi de groparul oficial. Situatia ar fi grava. Foarte grava. Cuvintele au \u00eenceput sa stirbeasca \u00eencrederea \u00een capitalism. Natia e b\u00e2ntuita de nostalgii, \u201eraul comunist\u201c, raul biblic, care nu se sterge niciodata, raul etern, cum zice filozoful, fofilat \u00een capitalism pur ca lacrima si \u00eemproprietarit gratios si amical pentru binele promis compatriotilor ignari, nu mai impresioneaza, Securitatea si ispravile ei odioase apartin istoriei, folclorului, securistii de ieri cu pensii de merit pentru a fi aparat ordinea pe atunci stabilita sunt cam morti sau cu un picior \u00een groapa, tinerii au \u00eenceput sa-si puna \u00eentrebari suparatoare, destabilizante, periculoase despre capitalism si ororile lui, unii se declara fatis de st\u00e2nga si gasesc \u2013 O, stupoare ! \u2013 ca \u00een socialismul rom\u00e2nesc s-au facut si s-au \u00eent\u00e2mplat si lucruri bune, iar discursul anticomunist s-a banalizat, si-a pierdut din pertinenta si adevar prin repetitie, monotonie si simplitate si nu mai e altceva dec\u00e2t propaganda ieftina pentru spalat creierele, dec\u00e2t terorism intelectual.
\nCei \u00eempietriti de mai multa vreme sau mai recent pe \u00eencapatoarea baricada anticomunista traiesc, \u00eendoielile si dilemele nu-si au rostul, \u00eentr-o alta Rom\u00e2nie dec\u00e2t cea de azi confruntata cu grave si insurmontabile probleme sociale si politice, cu proteste si revolte ale caror amploare si evolutie, \u00een cazul \u00een care nu vor fi \u00eenabusite (se pare ca se va \u00eent\u00e2mpla), nu prevestesc nimic bun. A fost si este, de fapt, pentru celebritatile noastre meteo subit \u00eemboldite \u00een ultimele saptam\u00e2ni de simtul datoriei, o regasire a suspectei voluptati a unui oarecum pierdut de-a lungul anilor spirit combativ din motive de capatuire personala, de alcatuire si de consolidare a grupurilor de influenta, de aliniere \u00een r\u00e2nduri str\u00e2nse la ideologia neoliberala dominanta. \u00cen v\u00e2rtejul acaparator si dulce ametitor al at\u00e2tor exigente si oportunitati, nu e o scuza, vederea realitatilor concrete, mizerabile ale tarii le-a slabit p\u00e2na la cecitate. De unde credinta ca, dupa\u00a0 douazeci si trei de ani de scormonire furibunda si nediferentiata \u00een trecutul rom\u00e2nesc socialist, anticomunismul s-ar fi cuvenit sa fie fara alte \u00eentrebari, de la sine \u00eenteles, cadou miraculos al \u00eensoritului cer capitalist, una din virtutile fundamentale ale rom\u00e2nului de azi indiferent de v\u00e2rsta, o convingere ferma, o trasatura de caracter definitiva, o noua gena cu care se vine \u00een viata si se transmite din generatie \u00een generatie pentru eternitate.
\nSe pare ca redutabilii si celebrii nostri mesageri ai vremurilor probabile politic, social, ideologic, moral si filozofic au mai crezut ca ceea ce \u00eei lipsea anticomunismului primitiv si abrutizant, care a stat de altfel la baza carierei si prosperitatii lor, era substanta teoretica pe \u00eentelesul plebei, elanul, dilemele si certitudinile intelectuale, emotia, umorul fin, de cafenea, far\u00e2ma de suflet ravasita cu masura de lipsa crasa de memorie istorica a rom\u00e2nilor, de inexplicabila, dar juvenila si \u00eenduiosatoarea nerecunostinta si ignoranta a tinerilor. Si pentru ca tabloul sa fie complet, pornind cum se cade \u00een astfel de situatii care cer rigoare de la admiratia si recunostinta pentru propria persoana, unul dintre ei a creionat portretul robot, ideal, al anticomunistului frecventabil si necesar bunului mers al societatii rom\u00e2nesti.
\nIata-l rezumat \u00een toata splendoarea si \u00een toate voluptatile lui suspecte: Democrat, liberal si adept al capitalismului din crestet p\u00e2na \u00een talpi, dusman hotar\u00e2t, vigilent si neiertator al totalitarismului ideologic, indiferent ca e de st\u00e2nga sau de dreapta, respectuos al trecutului istoric adus la zi, al libertatii de expresie si al convingerilor politice moderate, bucuros ca lumea de azi a dat posibilitatea a trei milioane de rom\u00e2ni sa-si c\u00e2stige existenta pe alte meleaguri, tolerant, nu e xenofob, nici rasist si nici antisemit si, tusa finala, de o rara \u00eentelegere pentru semeni si derivele lor, nu are nimic \u00eempotriva homosexualilor. Scuzati, a gay-lor.
\nTraim vremuri minunate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aproape un an, de dincoace de ocean, singurul care s-a mai razboit serios si aprig cu cadavrul comunismului a fost cunoscutul gropar oficial ramas fara institutie, supraveghetorul vigilent si fara somn a tot ce misca \u00een Rom\u00e2nia, memorialistul cartierului Primaverii si biograful satrapilor comunisti autohtoni si de aiurea. O performanta! Un caz! Din c\u00e2nd \u00een… Cite\u0219te mai mult »Voluptatile suspecte ale anticomunismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1184],"class_list":["post-17006","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-anticomunism"],"views":960,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17006","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17006"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17006\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17006"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17006"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17006"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}