{"id":17004,"date":"2013-11-07T17:17:45","date_gmt":"2013-11-07T15:17:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17004"},"modified":"2015-01-15T16:00:41","modified_gmt":"2015-01-15T14:00:41","slug":"radiografia-unui-esec-strategia-culturala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/radiografia-unui-esec-strategia-culturala\/","title":{"rendered":"Radiografia unui e\u015fec: strategia cultural\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Aratam \u00een articolul precedent c\u00e2t de usor am trecut pe l\u00e2nga o comoara care ar fi putut schimba \u00een mare masura imaginea negativa a Rom\u00e2niei, si anume Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c. Unul dintre cele mai mari festivaluri de muzica din lume, cu o existenta de decenii, cu un palmares care se identifica, de fapt, cu istoria muzicii contemporane, a fost \u00eentrecut, \u00een sufragiile unei ministrese care confunda turismul cu shopping-ul, de o frunzulita. Act st\u00e2ng, freudian, ar spune Ion Barbu. Esec al unei strategii culturale, spun eu.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00centrebarea fireasca este: de ce? De ce e posibil ca o natiune moderna, care cauta de peste doua decenii sa \u00eesi afirme valorile \u00eentr-o lume globalizata, se \u00eenfatiseaza pe sine sub auspiciile unor non-valori, iar valorile autentice sunt ignorate?<br \/>\nVoi evita explicatiile pe care aceasta \u00eentrebare le primeste \u00eendeobste, cum ar fi \u201eca la noi la nimeni\u201c, \u201easa-i la rom\u00e2ni\u201c sau \u201erom\u00e2nii nu-si pretuiesc valorile\u201c. De vreme ce am fost \u00een stare sa ne batem cu succes pentru mici si pentru magiunul de Topoloveni, nu s-ar putea sustine \u00een mod serios ideea ca nu stim sau nu vrem sa ne aparam valorile.<br \/>\nAs spune \u00eensa, \u00eent\u00e2i si-nt\u00e2i, ca avem unele dificultati \u00een a identifica aceste valori. Un masterat la Cambridge, sa zicem, deschide, la noi, calea regala catre orice functie, chiar si la o candidatura la presedintie. Uit\u00e2ndu-se ca sunt anual c\u00e2teva mii de masteranzi la Cambridge, cei mai multi din lumea a treia. Uit\u00e2ndu-se si de proverbul lui Anton Pann: \u201ea plecat la Paris bou si s-a \u00eentors vaca\u201c.<br \/>\nLa fel, e suficient ca tatal sa fi fost cineva, pentru ca fiul sa beneficieze de un cec \u00een alb, indiferent ce ar face sau spune. Functii pentru care \u00een Occident cineva munceste din greu ani si ani de zile (ministru, deputat, ambasador), la noi se dau pe ochi frumosi, pe baza CV-ului unei rude, nu al postulantului. Promovarea prin aplauze, nu prin examene (si mai ales nu prin examenul cotidian al competentei), a devenit o componenta at\u00e2t de rasp\u00e2ndita a vietii noastre publice, \u00eenc\u00e2t nimeni nu-si mai aminteste alt proverb al aceluiasi Anton Pann: \u201etaica-su avea cal si el a iesit magar\u201c.<br \/>\nN-as spune, asadar, ca avem un obicei prost din a ne denigra si ignora valorile, ci un obicei \u00eenca si mai prost de a proclama, rapid si fara probe, false valori pe post de valori. Asa se face ca nu e deloc imposibil \u2013 dimpotriva, e chiar probabil \u2013 ca \u00een postul \u00een care se decide \u00eentre frunzulita si George Enescu sa ajunga cineva care n-a auzit dec\u00e2t vag de George Enescu (dar nu stie sigur daca e designer de pantofi sau de posete). Cineva condamnat genetic sa aleaga frunzulita.<br \/>\nAs mai face o observatie legata de felul \u00een care functioneaza valorile, atunci c\u00e2nd, \u00eentr-un fel sau altul, ajung si ele sa se manifeste, printre at\u00e2tea non-valori. Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c functioneaza, la fiecare editie, sub semnul miracolului. De fiecare data, organizatorii, \u00een loc sa se ocupe exclusiv de ceea ce trebuie sa faca niste organizatori \u2013 program, selectia artistilor invitati, programarea concertelor, cazare, transport, promovare, protocol etc. \u2013, alearga pe la autoritati, \u00eencep\u00e2nd de la primul ministru si p\u00e2na la primarul de sector, ca si pe la firmele de succes, \u00een cautare de fonduri. Ca si cum festivalul n-ar exista de decenii, n-ar avea o cota demult stabilita pe palierul excelentei si n-ar reprezenta cel mai mare eveniment cultural din Rom\u00e2nia. Ca si cum ar fi o prima initiativa a unor amatori de care n-a auzit nimeni. Ca si c\u00e2nd, atunci c\u00e2nd se fac bugetele si strategiile, festivalul ar fi sistematic omis, desi ar trebui sa figureze din oficiu pe locul I.<br \/>\nStiu, din experienta mea de cronicar sportiv, ca, atunci c\u00e2nd ai un jucator ca Gheorghe Hagi, faci echipa \u00een jurul lui. Daca nu faci asta, \u00eenseamna ca nu esti antrenor.<br \/>\n\u00cen cultura, nimeni nu si-a facut p\u00e2na acum strategia \u00een jurul festivalului. Nimeni nu a avut curajul de a taia finantarea la 20 de festivaluri folclorice locale, care cultiva prostul gust si provincialismul, spre a consolida c\u00e2t de c\u00e2t bugetul Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c. Si nimeni, nici un ministru al Culturii, nici un director din minister, nu a demisionat atunci c\u00e2nd din bugetul culturii s-au amputat sume care ar fi fost necesare festivalului. Asa cum a demisionat Titu Maiorescu atunci c\u00e2nd i-a fost respins proiectul de reforma a \u00eenvatam\u00e2ntului.<br \/>\nOr, daca acest festival de nivel mondial traieste, editie de editie, \u00eentr-o asemenea \u201eindigenta lustruita\u201c (ca sa preiau formula lui G. Calinescu), ce sa mai spunem de carti, de reviste, de filme?<br \/>\nDar sa nu se creada ca am facut o fixatie pentru Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c. L-am ales doar pentru ca, \u00eent\u00e2mplator, dintre bunurile culturale vii de care dispunem \u00een momentul de fata, este cel mai usor de promovat. Muzica este un limbaj universal, care nu are nevoie de traduceri spre a circula. Republica medievala a literelor a fost \u00eenlocuita de republica sunetelor muzicale. Vedetele lumii muzicale (dintre care marea majoritate au fost deja la Bucuresti) sunt la fel de populare, la nivelul elitei sociale si economice a lumii, ca fotbalistii sau tenismenii.<br \/>\nNaravul de a sub-finanta bunuri de patrimoniu cultural viu este \u00eensa, din pacate, general. Institutii de prestigiu sunt trimise sa scoata bani din piatra seaca, uit\u00e2ndu-se amanuntul ca finantarea este o meserie aparte, foarte bine platita, la care oamenii de cultura nu se pricep pentru ca ei se pricep la cultura. Mai mult: cu un cinism care nu vine dec\u00e2t din ignoranta, finantistii care fac bugetele culturii repartizeaza sume derizorii pentru plata unor profesionisti care sa atraga bani. Cu alte cuvinte, organizatorii de manifestari culturale sunt trimisi la pescuit, dar \u00een loc de undita li se da un pai.<br \/>\n\u00cen fine, trebuie sa vorbim si de orgolii. Sau, mai exact spus, de vanitati. Caci orgolii nu au dec\u00e2t marii creatori, care pot pune \u00een spatele unei toane de moment o opera de-o viata, care transforma toana \u00een opinie si chiar \u00een curent de opinie. Vanitatile, la noi, tin adesea loc de ratiune si de pragmatism.<br \/>\nVanitatea unui fost ministru a impus, de pilda, \u00eempotriva unui curent cvasi-general al opiniei publice, un grafician la conducerea unei mari biblioteci. Graficianul era, \u00een bransa lui, foarte bun. Dar \u00eentre grafica si biblioteca secolului al XXI-lea sunt tot at\u00e2tea asemanari c\u00e2t \u00eentre un cal si un stilou. Rezultatul: respectiva mare biblioteca a stagnat un deceniu, anumite codexuri manuscrise \u00eemprumutate fara precautie au fost deteriorate iremediabil, imaginea \u00eensasi a institutiei s-a scufundat \u00een anonimat. A fost de ajuns ca vanitatea fostului ministru sa ajunga la final de mandat, iar la biblioteca sa ajunga un om de meserie, competent si devotat, pentru ca totul sa se schimbe. Nu \u00eentr-un deceniu, ci \u00een doi-trei ani.<br \/>\nVanitatile trebuie \u00eenfr\u00e2nate de reguli. Nu avem o imagine buna pentru ca nu avem reguli. Iar c\u00e2nd le avem, le \u00eencalcam. Avem o lege care stabileste clar ce conditii trebuie \u00eendeplinite pentru ca un dosar de concurs pentru o functie sa fie validat, dar acceptam fara probleme candidati care nu \u00eentrunesc conditia de baza, aceea de a fi de meserie. Am avut (si banuiesc ca \u00eenca mai avem) ingineri de mine ca directori de muzee arheologice si specialisti \u00een siguranta nationala ca directori de biblioteci universitare. Ce altceva sa iasa, la capatul acestui traseu de decizie, ca element de imagine nationala, daca nu o frunzulita?<br \/>\nNu e de r\u00e2s, e de pl\u00e2ns. Tari al caror tezaur cultural este minuscul \u00een comparatie cu tara noastra se promoveaza politic si turistic prin cele c\u00e2teva monumente pe care le au. Iar noi, care avem at\u00e2tea, prin clipuri publicitare care prezinta aceleasi stravechi, ceausiste imagini de pasuni cu vaci, piscuri de munti si ostroave din Delta Dunarii.<br \/>\nTotul, pe banii nostri.<br \/>\nDar despre bani voi vorbi data viitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Aratam \u00een articolul precedent c\u00e2t de usor am trecut pe l\u00e2nga o comoara care ar fi putut schimba \u00een mare masura imaginea negativa a Rom\u00e2niei, si anume Festivalul \u201eGeorge Enescu\u201c. Unul dintre cele mai mari festivaluri de muzica din lume, cu o existenta de decenii, cu un palmares care se identifica, de fapt, cu istoria&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/radiografia-unui-esec-strategia-culturala\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Radiografia unui e\u015fec: strategia cultural\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,9656,9655],"class_list":["post-17004","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-finantare-cultura","tag-strategia-culturala-esec"],"views":2014,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17004","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17004"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17004\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17004"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17004"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17004"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}