O carte exceptionala mi se pare a fi \u201ePoarta neagra. Scriitorii si \u00eenchisoarea\u201ca istoricului literar Mircea Anghelescu (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013). Carte exceptionala, dar cu receptia oarecum \u00eent\u00e2rziata de evenimentele, si ele \u201eexceptionale\u201csi chiar senzationale din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ce ocupa, de o buna bucata de vreme, prim planul vietii literare. Un asemenea volum ca acela semnat de temeinicul istoric literar are nevoie, \u00eentr-o prima instanta, de cititori implicati, care sa atraga atentia, \u00een cunostinta de cauza, asupra subiectului \u2013 un \u201esubiect\u201ccu o arie de rasp\u00e2ndire cu mult mai \u00eentinsa \u00een spatiu si \u00een timp dec\u00e2t se crede. Un asemenea cititor profund implicat este istoricul Alexandru Zub, care, aflat printre \u00eent\u00e2ii cititori ai cartii, scrie: \u201eDimensiunea punitiva a corpului social a devenit tot mai mult tema de analiza sub multiple unghiuri. \u00cen ultimele decenii ea a ajuns sa nutreasca numeroase discursuri, pe temei istoric, antropologic, sociologic, filosofic. Domeniul literaturii nu putea ram\u00e2ne \u00een afara acestei nevoi de explorare, cu unelte specifice, a acelui topos omniprezent. De cur\u00e2nd, Mircea Anghelescu, eminent istoric literar si orientalist, i-a dedicat un pretios volum de analize punctuale, menit a ram\u00e2ne un reper \u00een cultura rom\u00e2na: \u00abPoarta neagra. Scriitorii si \u00eenchisoarea\u00bb. L-am parcurs cu interes legitim, data fiind importanta temei, \u00eensa si locul pe care autorul \u00eel ocupa \u00een cultura noastra din ultima jumatate de secol\u201c. Despre profilul istoricului literar si locul pe care-l ocupa autorul \u00een cultura rom\u00e2na scrie astfel profesorul Paul Cornea: \u201eFormat mai mult la scoala exemplelor dec\u00e2t la cea a dascalilor, bine pregatit filologic, dotat cu o vie curiozitate pentru noutatile metodologice, si cu pasiunea cotrobairii prin arhivele si cartile vechimii, Anghelescu se \u00eenscrie, de la debutul sau editorial, printre reprezentantii de frunte ai istoriografiei noastre literare (…) E netagaduit un istoric literar de vocatie, un spirit sobru, echilibrat si modern, atent la evolutiile \u00eenregistrate dincolo de c\u00e2mpul disciplinei, dar destul de \u00eentelept ca sa nu se lase fascinat de ultimele mode ale clipei. \u00centr-o epoca de schimbari majore, c\u00e2nd istoria literara pare a-si fi pierdut capacitatea de a-i emula pe tineri Anghelescu e dintre cei care-i ilustreaza beneficiile intelectuale si morale, cu inteligenta, profesionalism si demnitate\u201c. Cu ce fel de rezultate se soldeaza \u00een \u201ePoarta neagra…\u201c\u201epasiunea cotrobairii\u201csemnalata de profesorul Paul Cornea? Roadele acestei, de fapt, recitiri a textelor pe care mari sau mai putin mari scriitori rom\u00e2ni precum Ioan Slavici, Tudor Arghezi, N. D. Cocea, Mircea Damian, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Dragos Protopopescu, Zaharia Stancu le dedica exclusilor dinapoia \u201ePortii negre\u201csunt un sir de interogatii obsedante si nelinistitoare pe care autorul exceptionalei carti si le pune \u00een primul r\u00e2nd lui \u00eensusi, dar si scriitorilor si cititorilor unor asemenea carti. Nu se grabeste sa raspunda, explicit, gravelor \u00eentrebari ce rasar nenumarate din paginile cartii lui. \u00censa tocmai aceste semne ale unui proces ne\u00eencheiat si mereu nelinistitor cu privire la felul \u00een care literatura si scriitorii au \u00eenregistrat pasional si poetic ori au ocolit, cu metafore elegante si exces artistic o realitate \u00een definitiv infernala si o umanitate scoasa din conditia ei umana ram\u00e2n sa interogheze constiinta grava sau usuratica a actualitatii si posteritatii. \u00cen medalionul sau dedicat lui Mircea Anghelescu (\u201eConvorbiri literare\u201c, septembrie 2013), Alexandru Zub crede ca \u00een capitolul final al cartii, \u201eDar literatura?\u201c, \u201esemnul \u00eentrebarii e o surdina pusa tentatiei curente de a supraestima acea dimensiune (\u00abdimensiunea estetica a naratiunilor carcerale\u00bb), tentatie prezenta adesea \u00een analiza memoriilor carcerale\u201c. Cu siguranta, \u201esupraestimarea\u201cestetica a memorialisticii carcerale at\u00e2t de abundenta \u00een ultimele decenii nu e de natura a \u00eembogati literatura, \u00een afara c\u00e2torva exceptii, cu capodopere ignorate sau necunoscute. Nu-i \u00eensa \u201e\u00een chestie\u201c, vorba lui Maiorescu, esteticul, ci eticul: modalitatea si masura \u00een care suprimarea brutala a libertatii si a individului \u00een formele \u00eengrozitoare ale detentiei au atras atentia ori s-au sustras ochiului atotvazator al literatilor si scriitorilor rom\u00e2ni. Sub valul \u00eentrebarilor pe care Mircea Anghelescu le pune direct sau indirect, memoria cititorului de obste se poate duce la titlul lui Julien Benda: \u201eTradarea clericilor\u201c- subiect arzator, \u201ela ordinea zilei\u201cde azi, \u00eensa evitat \u00een esenta lui ultima. Iata \u00eentrebari care odata formulate sugereaza si raspunsul pe care-l contin fara a-l striga \u00een gura mare. Asadar: \u201eDar literatura? Ce c\u00e2stiga \u00eensa literatura \u2013 se \u00eentreaba istoricul literar ced\u00e2nd locul acelui spirit echilibrat dar scormonitor al cuiva cu \u201epasiunea cotrobairii\u201cde care vorbea Paul Cornea \u2013 din acest lant de experiente si din acest sir de texte\u201c? La prima vedere \u2013 scrie cu infinita precautie Mircea Anghelescu \u2013 \u201es-ar parea ca nu c\u00e2stiga prea mult si ca aceasta istorie a marturiilor despre trecerea autorilor prin rigorile \u00eenchisorii este mai degraba o istorie a \u00eent\u00e2lnirilor ratate\u201csi vorbeste mai departe despre \u201eodiseea surghiunului lui Alecu Russo, foarte burgheza \u00een fond\u201c, \u00een vreme ce nici Eminescu nu trece de \u201emetafora\u201c\u00eenchisorii, la realitatea ei pe care, dupa unii de azi, chiar ar fi suferit-o la Marcuta sau \u00een sanatoriul Dr. Sutu. \u00cen ochii lui Alecsandri, \u201e\u00eenchisoarea devine pretext pentru meditatie\u201c, iar \u00een drama Despot Voda \u201eveselul Alecsandri\u201c apeleaza la o \u201escamatorie\u201c pe seama bufonului Ciubar, \u00eenc\u00e2t \u201eZidurile \u00eenchisorii nu mai adapostesc deznadejdea si moartea, ci speranta si marirea. Suntem, deci, \u00eentr-o lume a iluziilor si \u00eenchisoarea nu este nici ea altceva; depinde doar de capacitatea de detasare a fiecaruia, de puterea lui de a visa\u201c. Iar aceasta capacitate de detasare si umbra ei, puterea de a visa, sunt nemasurate. \u201eSi Odobescu a trecut pe l\u00e2nga tema \u00eenchisorii…\u201c scrie mai departe istoricul literar, \u00eensa cum?: \u201esedus de un tablou care evoca o opera clasica; \u00een descrierea dramaticului naufragiu, nu imaginea detinutilor \u00eenlantuiti \u00eel emotioneaza, ci suprapunerea ei peste o scena ilustra, dezbatuta de comentatorii lui Dante. Pentru Odobescu, emotia nu putea produce efecte dec\u00e2t daca era filtrata de o referinta clasica\u201c. La Sadoveanu \u00eenchisoarea si \u201esubiectul\u201c din dosul ei apartin, de fapt, \u201epovestilor orientale\u201c. Tot din 1001 de nopti pare desprinsa \u2013 scrie M. A. \u2013 \u201e\u00eent\u00e2mplarea lui Victor Eftimiu la emigrarea sa din Turcia\u201c, \u00een fine, \u201eexperienta si \u00eenchisoarea traita \u00een dimensiuni reale nu produce nicio revelatie scriitorilor de fictiuni care graviteaza \u00een jurul detentiei\u201c. \u00cen jurul detentiei \u2013 nu \u00een centrul, \u00een \u201emiezul\u201c ei infernal, si putem banui ca retinerea scriitorilor este si a cititorilor lor: \u201e\u00eenchisoarea nu este \u00eenca un spatiu convenabil, asupra caruia atentia si compasiunea publicului sa se aplice altfel dec\u00e2t \u00een trecere\u201c. \u00cen realitate, nici scriitorii nici publicul lor n-au fost pregatiti p\u00e2na t\u00e2rziu de tot \u2013 si c\u00e2nd era prea t\u00e2rziu! \u2013 pentru \u00eent\u00e2lnirea cu ceea ce dospea \u00een mecanismul launtric al societatii rom\u00e2nesti: fictiunile lor pot gravita \u201e\u00een jurul detentiei\u201c, dar \u00eenchisoarea ram\u00e2ne o oglinda a societatii multa vreme nefolosita, ocolita, \u00eempaienjenita. \u00cent\u00e2lnirile ratate si lipsa de pregatire sunt constatate de istoricul literar fara a face din ele capete de acuzare ori ghiulele sparte \u00een capul asistentei, scriitori sau cititori. Faptul nu ne poate \u00eempiedica sa notam nelinistea transmisa de asemenea obsedante \u00eentrebari pe care si le pune siesi si altora redutabilul istoric literar: \u201eOric\u00e2t de modeste si de neglijate de istoria literaturii, a miscarilor sau a traumelor sociale asemenea \u00eencercari de a depune marturie exista totusi si ele preced cu mult valul de memorialistica a fostilor detinuti politici… Cunoasterea lor poate oferi nu numai informatii despre acest sector mai delicat al vietii strabunicilor nostri, despre lipsa lor de interes si de compasiune pentru o categorie umana exclusa pe atunci prin definitie din umanitate…; aceste texte pot sa ofere si posibile raspunsuri pentru una dintre \u00eentrebarile obsedante nascute tocmai din lectura amintirilor fostilor detinuti anticomunisti…: de unde au aparut, dintr-o data dupa ultimul razboi, fara sa-i fi stiut nimeni, at\u00e2tia executanti neconditionati, at\u00e2tia monstri sadici, at\u00e2tia temniceri, anchetatori, judecatori si at\u00e2tia responsabili politici ale caror m\u00e2ini si constiinte s-au lasat patate de s\u00e2nge nevinovat, fara remuscari si fara macar sa sufere de obisnuitele insomnii ale celor care-si pun \u00eentrebarea daca ceea ce fac e bine sau nu? Care au fost precedentele, care au fost elementele pregatitoare nu numai pentru aparitia acestor unelte ale dezumanizarii, pentru faptele lor teribile, uneori programate, ci si pentru inertia, lipsa noastra de reactie, fie si numai interioara, cu care le-am privit? Ce loc ocupa aceasta istorie a suferintei care este literatura \u00eenchisorilor \u00een evolutia opiniei publice, \u00een confruntarea imaginii pe care si-o face omul obisnuit despre pacat si despre pacatosul abstract cu aceea despre infractorul \u00eent\u00e2lnit \u00een propria lui viata, cum ajungem sa consideram problemele abstracte \u00een general ale justitiei sau ale injustitiei ca pe cazuri concrete, care ne privesc si ne implica?\u201c.<\/p>\n
Este si \u00eentrebarea pe care si-o punea prin intermediul celebrului sau personaj Marin Preda: De unde aparusera toti astia? Precedentele de care vorbeste aici Mircea Anghelescu au existat, dar au ramas aproape invizibile si e un adevar documentat, o culpa prin omisiune sau escamotare ceea ce e acelasi lucru. Odiosul Turcanu si \u201eExperimentul Pitesti\u201c ne-au luat pe nepregatite… E demn de tot hazul \u2013 un haz trist! \u2013 sa constatam ca, ramase invizibile, precedentele istorice explodeaza acum \u00een constiinte, abia dupa valul de marturii din \u00eenchisorile comuniste. Una din reactiile halucinante produse de aceasta brusca trezire, ca dintr-un somn lung, a fost punerea la zid a baladei nationale, ca purtatoare a blestematului fatalism rom\u00e2nesc. Am putut citi \u00een acesti ani o vasta ancheta printre importanti scriitori \u00een care bietul cioban mioritic, supus unui tribunal (inchizitie!) al intelectualilor, e zdrobit cu \u00eentrebarea vitejeasca: \u201eDe ce nu da cu b\u00e2ta ciobanul mioritic?\u201c si se lasa ucis fara sa murmure. Avem si aici un \u201eprecedent\u201c, \u00een \u201eBaltagul\u201c, unde ancheta politista a Vitoriei Lipan cauta adevarul si conduce la pedepsirea vinovatilor, rascumpar\u00e2nd \u00eentruc\u00e2tva pasivitatea ciobanului din balada. O carte cu un titlu memorabil, care spune mult daca nu tot, despre nasterea baladei suna asa: \u201eMiorita nu s-a nascut l\u00e2nga stele\u201c(Mihai Pelin, 1971). Stralucita, naratiunea istorico-literara a lui Mircea Anghelescu mi-a amintit acest titlu-avertisment. El ne trage de m\u00e2neca, brutal, avertiz\u00e2ndu-ne ca miezul tare si primar al baladei poarta \u00een sine stigmatul unei crime comise cu premeditare si cu s\u00e2nge rece: crima ramasa nepedepsita, ca multe altele. Dar iata ca a venit Poetul, a \u201eprelucrat-o\u201c, introduc\u00e2nd crima \u00een metafora si metafora \u00een stigmat al resemnarii nationale! Interpretarea are caile ei si e sustinuta de un sir de fapte. \u00censa incapacitatea de a disocia si discrimina \u00eentre doua r\u00e2nduri de fapte incompatibile unele cu altele indica un deficit mental si o cecitate sufleteasca. Filosofic vorbind, \u201eMiorita\u201c reprezinta un act poetic de \u201edezalienare\u201c a mortii, a extinctiei care nu tine cont de nicio \u00eempotrivire: \u201eb\u00e2ta\u201c n-are aici ce cauta. Celalalt sir de fapte ram\u00e2ne si el imbatabil: la originea baladei sta o crima, \u201eMiorita\u201c nu s-a nascut l\u00e2nga stele\u201c, \u00eentr-adevar. \u00cen fine, o precizare: din sirul \u00eentrebarilor cu privire la \u201e\u00eent\u00e2lnirile ratate\u201ccare reies din exceptionalul volum al lui Mircea Anghelescu, \u201ecazul Arghezi\u201c este unul aparte, ce merita o discutie separata. Capitolul dedicat acestuia ne dezvaluie, dupa un model ilustru, \u201eun nou Arghezi\u201c: doar ca Iorga vorbea despre noul Eminescu \u00een fata cu revelatia lazii cu documente. \u00cen cazul lui Arghezi, \u201erevelatia\u201c se datoreaza puterii interpretative si restabilirii unitatii de fond pe care istoricul literar o urmareste stralucit \u00een opera lui Arghezi, cu ilustrele ei vecinatati (Baudelaire, Villon), dar si cu uriasa forta argheziana de a face din cel ce sufera un martor neimplicat: niciun scriitor rom\u00e2n n-a \u201esters\u201c, ca el, orice urma autobiografica din opera pe care si-a construit-o, \u201eodihnindu-se\u201c cum spune, \u00een puscarie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O carte exceptionala mi se pare a fi \u201ePoarta neagra. Scriitorii si \u00eenchisoarea\u201ca istoricului literar Mircea Anghelescu (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013). Carte exceptionala, dar cu receptia oarecum \u00eent\u00e2rziata de evenimentele, si ele \u201eexceptionale\u201csi chiar senzationale din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ce ocupa, de o buna bucata de vreme, prim planul vietii literare. Un asemenea volum ca… Cite\u0219te mai mult »O istorie a intalnirilor ratate…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5485,9653,9654],"class_list":["post-17002","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-anghelescu","tag-poarta-neagra","tag-scriitorii-si-inchisoarea"],"views":1238,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17002","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17002"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17002\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17002"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17002"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17002"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}