Ce a urmat dupa eclatanta editie centenara a Wimbledonului se inscrie, fara doar si poate, in particulara amprenta stilistica a destinului pustiului rebel si roscovan din Queen’s, New York. John McEnroe, deja integrat in Top 20 ATP, dar fara prea mare drag de competitii si progres, nu mai rupe gura t\u00e2rgului in 1977. Solid educat intr-o familie de irlandezi ce-si iubeau traditia, supervizat existential de un tata iesit din comun, excelent avocat si ins de o morala ireprosabila, Mac are in permanenta o oglinda in fata sa. El stie prea bine ca sezonul european din 1977 este un episod exceptional, iar nu reflectarea fidela si obiectiva a valorii sale reale in materie de tenis profesionist.
\nFireste, John isi verificase potentialul, lupt\u00e2nd alaturi de cei mai buni tenismeni pro ai momentului. Pe multi i-a si invins, mai greu sau mai usor. Ajunsese sa nu aiba complexe in fata \u201etitanilor\u201c din Top Ten, cu exceptia primilor patru: Borg, Connors, Gerulaitis si Vilas. El stia prea bine ca le poate smulge seturi, ba chiar, in raport de anumite conditii favorabile si contextuale, partide, dar amploarea tenisului practicat de acesti Big Four ii ram\u00e2nea deocamdata straina. Aceasta a fost lectia europeana a verii lui 1977, una invatata cu modestie si intelepciune de Johnny McEnroe. Dar el a mai priceput si alt aspect… anume, faptul ca distanta dintre juniorii cei mai buni si profesionistii de top nu este una de netrecut. Tipii pe care-i vazuse doar la tv nu-i puneau probleme insurmontabile, jocul lor era accesibil, iar multi dintre ei erau de batut. Era o observatie importanta, una care ii dadea curaj.
\nPe vremea c\u00e2nd era junior, Mac isi cam invingea colegii de generatie, din State sau de aiurea. Nu era tocmai cel mai bun cadet al lumii, dar era \u201eprin preajma\u201c, cum se spune. Tatal sau il sicana, tot intreb\u00e2ndu-l: \u201eSi c\u00e2nd ai de g\u00e2nd sa fii number one la categoria ta de v\u00e2rsta?\u201c Bad Boy John ram\u00e2nea insa calm, av\u00e2nd mereu raspunsul pregatit: \u201eTata, nu conteaza, important e sa fiu cel mai bun la profesionisti, ce-i acum nu e relevant!\u201c. Formidabil echilibru psihic la acest pusti care in cur\u00e2nd va deveni spaima arbitrilor si a fanilor pudibonzi!
\nMcEnroe simtea ca tenisul sau nu este inca unul performant in ordinea unei excelente imperturbabile. Schemele de joc existau, dar nu functioneau perfect. Servicul nu era rau, dar inca nu devenise arma aceea letala, propulsata cu spatele la fileu, intr-o miscare de arc destins. Mai mult, incepuse deja sa aiba dureri in regiunea lombara, cu toate ca era foarte t\u00e2nar. Dreapta era o lovitura buna, insa liftul nu era cel mai bun din circuit. Reverul ii aducea puncte frumoase, mai ales in cros scurt, dar nu avea constanta. Voleul ii devenise redutabil, dar mai avea p\u00e2na sa ajunga o lovitura tipic decisiva. Fizic se intarise, putea face fata atletilor maturi pe care ii infrunta, insa era clar ca e departe de a fi printre cei mai zdraveni din circuit. Un Vilas, un Tanner, un Borg il lasau mult in urma. Mac nu avea nici forta, nici rezistenta acestora (nu o va avea nici mai t\u00e2rziu!) O partida de cinci seturi il epuiza, nu era genul lui de tenis. C\u00e2t priveste psihicul, aici statea bine, se concentra rapid, juca just punctele importante, stia ce poate si ce nu. Insa mai era loc de progres…
\nCu toate aceste invataminte, John McEnroe se inscrie la Stanford University, av\u00e2ndu-si locul sau stabilit de number one in echipa universitara condusa de Dick Gould. Cei de la Stanford erau foarte tari in campionatul studentesc nord-american \u2013 si doreau sa ram\u00e2na astfel. De aici incapat\u00e2narea cu care Gould il \u201ev\u00e2nase\u201c pe newyorchez. Iar Mac, influentat de tatal lui, era dornic sa traiasca aceasta experienta a lumii universitare. Nu ii era inca destul de clar daca va absolvi, insa faptul de a experimenta mai multe cursuri si de a lua pulsul vietii studentesti, de a evolua in fata unui public intelectual, de a fi vedeta intre studente nu era chiar ceva demn de ignorat. Dimpotriva…
\nAsa ca Johnny si-a luat un \u201ean sabatic\u201c, dar nu de la scoala, ci de la ATP. Tot anul 1978.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ce a urmat dupa eclatanta editie centenara a Wimbledonului se inscrie, fara doar si poate, in particulara amprenta stilistica a destinului pustiului rebel si roscovan din Queen’s, New York. John McEnroe, deja integrat in Top 20 ATP, dar fara prea mare drag de competitii si progres, nu mai rupe gura t\u00e2rgului in 1977. Solid educat… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (61)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-16998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":902,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16998"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16998\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}